Autor 2356 vizualizări


În raidurile efectuate asupra teritoriului României în anii 1943- 1944, Forţele Aeriene Strategice Aliate din Mediterana au produs pierderi grele economiei româneşti, cifrate la circa 193 de miliarde de lei (la nivelul preţurilor din 1945), cauzând peste 7.500 de morţi şi peste 7.800 de răniţi.

Pierderile anglo-americanilor au constat în 324 de avioane doborâte (286 americane şi 38 engleze) şi numeroşi aviatori ucişi sau capturaţi. Din cei aproximativ 1.200 de prizonieri aliaţi existenţi în România în august 1944, majoritatea erau americani, oameni foarte tineri, cu o vârstă medie de 22 de ani, deşi unii dintre ei aveau deja la activ o vechime de 2-3 ani.

După 23 august 1944, odată cu trecerea României de partea Aliaţilor, o problemă importantă a fost repatrierea acestor aviatori americani şi britanici reţinuţi în ţara noastră, înainte de sosirea trupelor sovietice, care i-ar fi putut „elibera”, dar nu repatria imediat, aşa cum s-a întâmplat cu prizonierii deţinuţi de germani în Prusia Orientală şi în Polonia. Aliaţii nu doreau să-şi abandoneze oamenii în mâinile ruşilor, care i-ar fi putut folosi ca monedă de schimb. Un rol important în operaţiunea care avea să fie pusă la cale în numai câteva zile l-au avut locotenent-colonelul american James A. Gunn, căzut prizonier la Ploieşti pe 17 august 1944, şi asul Aviaţiei Române Regale, căpitanul av. Constantin ,,Bâzu” Cantacuzino.

Cine a planificat Operaţiunea „Reunion”? Ce reacţie au avut sovieticii? Cum s-a stabilit legătura cu aliaţii? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul Alexandru Armă, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă de adevarul.ro.