Autor 1573 vizualizări


Ziua de Sâmbătă, 24 august, care a fost dedicată propagandei antiromânești sub pretextul aniversării a 75 de ani de la așa-zisa eliberare a Chișinăului de fasciști, cu depuneri de flori și onoruri militare în prezența ministrului Apărării din Rusia, Serghei Şoigu, s-a încheiat seara cu un spectacol de muzică, lectură și film ilustrat din plin de cultura românească: C. Brâncuși, C. Porumbescu, Maria Tănase etc.

În Chișinău se organizează începând cu anul 2009 manifestări dedicate „eliberării“ orașului de către Armata Roșie în urma Operațiunii Iași-Chișinău. Până atunci, Vladimir Voronin organiza în 28 iunie manifestări dedicate „eliberării“ Moldovei de sub „ocupația românească“. După căderea regimului Voronin, ziua de 28 iunie a fost declarată de președintele Mihai Ghimpu zi de doliu național. Comuniștii au transferat sărbătorirea „eliberării“ sovietice în 24 august, preluată apoi de socialiști.

În 24 august 1944 Armata Roșie a intrat în Chișinău în urma succesului ofensivei Iași-Chișinău împotriva armatelor germane și române. Chiar dacă în seara zilei de 23 august România a trecut de partea Aliaților și a început lupta împotriva Germaniei, ofensiva rusă a continuat și peste 150.000 de ostași români au fost luați prizonieri, deși majoritatea lor au depus armele, fără luptă, conformându-se ordinelor de la București. Intrarea Armatei Roșii în Chișinău este considerată de către ruși și rusofoni ca o „eliberare“ de sub fasciști, sub acest termen înțelegându-se și România, alături de Germania.

Interpretarea istoriei de către rusofoni este un paradox. În 24 august sărbătoresc „eliberarea Chișinăului“, deci și a teritoriului dintre Prut și Nistru, de către Armata Roșie, iar în 27 august sărbătoresc independența Republicii Moldova. La Monumentul dedicat eroilor sovietici din cel de-al doilea război mondial din Cimitirul Eternitatea din Chișinău soldații stau de gardă permanent între 24-27 august. Dacă rușii au eliberat Chișinăul în 24 august 1944, față de cine și-a declarat Moldova independența în 27 august 1991? Față de rușii eliberatori? Cum rezolvă rusofonii această contradicție? Rușii au eliberat Moldova în 1944 sau au cucerit-o? Pentru că, dacă ar fi eliberat-o, așa cum susțin rusofonii, nu ar mai fi fost nevoie de declarația de independență din 27 august 1991!

Manifestările din acest an au avut un răsunet mult mai mare datorită participării ministrului apărării din Federația Rusă, Serghei Şoigu. El a fost invitat de președintele Igor Dodon, dar a confirmat participarea abia în 19 august, provocând o criză politică la Chișinău. Premierul Maia Sandu a atras atenția că vizita ministrului rus are doar un caracter privat, deoarece nu au fost respectate procedurile diplomatice. Participarea lui Şoigu a provocat un mai mare impact mediatic al manifestărilor patronate de președintele Igor Dodon.

Serghei Şoigu nu a venit la Chișinău pentru președintele R. Moldova. Faptul că el a confirmat târziu participarea sa trebuie corelat cu celelalte acțiuni și poziționări ale Rusiei din ultimele zile. În 20 august, președintele României a fost în vizită la Casa Albă. Era ușor de anticipat de către agențiile rusești că problemele de securitate regională ce urmau a fi discutate la Washington se intersectau cu interesele geopolitice ale Rusiei. Dovadă sunt reacțiile imediate ale lui S. Şoigu și ale lui V. Putin după declarațiile de presă de la Casa Albă. Ba mai mult, era deja anunțată vizita lui John Bolton, consilierul pentru securitate națională al președintelui SUA, la Chișinău, în cadrul unui turneu diplomatic în Ucraina, R. Moldova și Bielorusia. Începând cu luna iunie a.c., orice vizită americană este dublată de o vizită rusească sau invers, deoarece Chișinăul este foarte important pe harta geopoliticii americane și ruse din regiune. În această cheie trebuie văzută vizita lui Şoigu, manifestarea din 24 august fiind doar un pretext.

Desigur că nu trebuie neglijat nici mesajul indirect transmis de Rusia prin prezența lui Şoigu la Chișinău. Rusia a „eliberat“ Chișinăul în 24 august 1944, dar ea este și azi prezentă în R. Moldova și nu este dispusă să renunțe la acest teritoriu. Acest mesaj a întărit sentimentele rusofonilor din Basarabia. Ba mai mult, propunerea avansată de ministrul rus de a începe distrugerea munițiilor vechi din depozitul din Transnistria a fost dublată de discuții despre încheierea unui acord militar între Rusia și R. Moldova. După cum au semnalat analiștii de peste Prut, acest acord militar reprezintă adevăratul pericol pentru Republica Moldova.

Aceasta a fost prima vizită a unui ministru rus al Apărării la Chișinău după declararea independenței Republicii Moldova. Indiferent de cauzele sale reale, ea are o semnificație istorică. Mai ales că ministrul rus al apărării a mers apoi la Tiraspol.

S. Şoigu a participat la ceremoniile din Chișinău și de la Şerpeni cu depuneri de flori și onoruri militare la monumentele închinate armatei sovietice. Aceste ceremonii au avut un caracter închis, fără public neinvitat. Nici măcar pe pagina de internet a președinției nu a existat un program al manifestărilor, doar instrumentul de propagandă rusesc, sputnik.md, a publicat lista locațiilor unde urmau să se desfășoare ceremoniile, fără a indica și orele. Din această cauză nu am putut să văd personal aceste manifestări, deși am vrut să văd, ca istoric și jurnalist, amploarea lor.

Singura manifestare publică, cu acces liber și cu program anunțat, din seria celor dedicate „eliberării“ Chișinăului, a fost un concert organizat sub patronajul președintelui Igor Dodon, care a început la ora 19 (de fapt cu o întârziere de câteva minute) în Piața Marii Adunări Naționale.

În capul scenei imense era scris: „75 ani de la eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă sub egida președintelui Republicii Moldova“. Pe lateralele scenei, același text era în limba rusă.

Întreaga manifestare a fost foarte atent regizată în cele mai mici detalii, fiind un exemplu pentru propaganda rusă la nivel de artă.

Deja titlul, Concert – meditație „Dacă m-ar întreba cineva...“, te obligă la meditație pe marginea temei principale a manifestării, care, în orice caz, nu este aniversarea eliberării Chișinăului, în ciuda explicației date într-o limbă cu probleme de gramatică: „Eveniment comemorativ prilejuit aniversării a 75-a a operațiunii Iași-Chișinău“! Dar pentru a descifra scopul corect al acestei manifestări, hai să vedem câteva detalii.

Foto: Marius Diaconescu 

Publicul

La o jumătate de oră de la începerea concertului, nu erau în piață mai mult de 300 de persoane, aici incluzându-i atât pe carabinieri, cât și pe cei care stăteau în parc pe băncile din vecinătatea Arcului de Triumf. M-am plimbat printre ei și am observat că majoritatea publicului era format din persoane în vârstă, de peste 60 de ani, care și-au trăit tinerețile în epoca sovietică, dintre care unii vorbeau în limba română, alții în rusă. Erau și câțiva tineri, de obicei familii cu copii, care vorbeau între ei în limba rusă. Aceste două categorii de populație formează probabil și bazinul electoral al PSRM-ului. În plus, mai erau câțiva gură-cască, la fel ca mine, care au venit din curiozitate. Era să uit, sărea în evidență un ofițer rus în uniformă, cu origini „rusești“ de prin Asia“!

Din public s-a remarcat un bătrân, care a început să strige „Ocupanților!“ către scenă, mai ales când se recita sau lectura în limba rusă. Carabinierii au vrut să îl îndepărteze cu forța, dar din cauza televiziunilor care s-au înghesuit lângă ei, l-au lăsat în pace. Acestui rebel i s-au alăturat încă 3-4 bărbați, care i-au apostrofat și fluierat pe actori când vorbeau în rusă. Asta doar în prima parte a concertului, pentru că, ori au obosit, ori au fost captivați de spectacol. Sau poate a fost o tehnică de anihilare a nemulțumirii principalului rebel printr-o așa-zisă fraternizare.


Foto: Marius Diaconescu   

Treptat, până către ora 20:30, deci la o oră și jumătate de spectacol, publicul a crescut spre circa 500 de persoane. În jurul orei 21, când a început concertul cântăreței ruse Elena Vaenga, în piață și în parcul din vecinătate erau cel mult 1000 de oameni, ceea ce arată că ei au venit pentru cântăreață. Ba mai mult, în Chișinău, seara, în timpul verii, tinerii obișnuiesc să iasă pe Bd. Ştefan cel Mare, mai ales în parcul central, mărginit de Piața Marii Adunări Naționale. Când am fost prima oară seara pe acel tronson de bulevard central, am fost uimit de numărul mare de oameni care se plimbau. În această seară, unii dintre ei au fost atrași de muzică și astfel se explică creșterea publicului după lăsarea întunericului.

Din punct de vedere al numărului spectatorilor, manifestarea a fost un fiasco. Nu știu dacă vreodată vor fi publice sumele cheltuite de administrația prezidențială cu organizarea acestui spectacol, însă, în orice caz, a fost un eșec total: doar 300-500 de persoane la spectacol și cel mult 1000 la reprezentația cântăreței ruse Elena Vaenga în ritmurile „Kathyușei“!


Foto: Marius Diaconescu   

Concertul antiromânesc a fost ilustrat cu Coloana Infinitului și cu muzica lui Ciprian Porumbescu, a Mariei Tănase și alții

Spectacolul a avut trei părți principale: circa 2 ore de recitaluri muzicale combinate cu lecturi din așa-zise scrisori de pe front, un extras de circa 10 minute din filmul documentar „Operațiunea Iași-Chișinău“ și aproape o oră și jumătate de concert de muzică rusească, cu cântăreața Elena Vaenga ca interpret principal. Spectacolul s-a încheiat cu focuri de artificii pe la ora 22,30.

Pentru prima parte a concertului, organizatorii au folosit intens arta românească produsă în dreapta Prutului. Da, putem spune că ei au furat din cultura românească pentru a ilustra concertul antiromânesc.

De exemplu, cântecul popular „Cântec pentru tata“, despre plecarea unui tată la război, este din folclorul din România, care nu face parte, în mod obișnuit, din repertoriul cântăreței Nelly Ciobanu. Aceasta l-a interpretat în prima parte a concertului, fără a specifica originea lui. Furt, nu-i așa?

La fel, cântecul Mariei Tănase, „Lume, soro, lume“, a fost cântat de aceeași artistă a poporului, Nelly Ciobanu. Câți din public știu cine a fost Maria Tănase? Câți din public știu că nici cântecul și nici Maria Tănase nu au nicio legătură cu Basarabia? Dar Nelly Ciobanu l-a cântat fără nicio remușcare, deși un mare grup de intelectuali basarabeni, inclusiv interpreți de muzică populară, au făcut un apel pentru boicotarea concertului patronat de Igor Dodon.

Între episoadele muzicale, câțiva actori lecturau cu patos fragmente din scrisori scrise pe front de soldații moldoveni din Armata Roșie. Majoritatea lecturilor au fost ilustrate muzical, în fundal, cu „Balada“ lui Ciprian Porumbescu. Câți oare din public au recunoscut muzica românească a marelui nostru compozitor? Organizatorii nici măcar nu au catadicsit să menționeze numele lui Ciprian Porumbescu. Dar ce mai contează încă un furt din arta românească pentru a ilustra propaganda antiromânească?

În timpul lecturilor din aceste scrisori, cel puțin de cinci ori s-a folosit ca ilustrație Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși. Mă îndoiesc că majoritatea publicului știa ce este. Însă organizatorii au folosit-o cu un scop evident, acela de a sublinia „perenitatea“ statului moldovean. E plin Chișinăul de portrete ale lui Igor Dodon cu textul „660 ani de la întemeierea Moldovei“. Nu mai contează furtul de identitate românească. Anii să fie cât mai mulți.

În rest, lecturile erau ilustrate cu imagini ale unor scrisori cu un scris frumos caligrafiat. Poate ar fi timpul să ne amintim că românii, acei români din perioada interbelică, despre care se vorbește foarte urât, i-au învățat pe românii din stânga Prutului să scrie atât de frumos. Pentru că după 106 de stăpânire rusească au rămas foarte puțini știutori de carte, pentru că rușii au avut grijă să închidă școlile românești. Ponderea analfabeților a scăzut în perioada interbelică, când în Basarabia au fost organizate școli românești!

Tinerii actori, care lecturau scrisorile, și-au îndeplinit rolul cu mult patos, care, combinat cu un text foarte sentimental, a reușit să emoționeze publicul. Punct ochit, punct lovit! Ba mai mult, după 1-2 scrisori în română, urma alta în rusă. Pentru că președintele vrea să își păstreze aproape electoratul rus din Moldova.

Am însă un semn de întrebare. Ţinând cont de nivelul intelectual al majorității știutorilor de carte din perioada interbelică, precum și de severitatea cenzurii militare sovietice de pe front, mă îndoiesc de veridicitatea acestor scrisori lecturate la Chișinău în 24 august. Sunt mult prea elaborate pentru un simplu soldat cu câteva clase primare.


Foto: Marius Diaconescu

Filmul documentar „Operațiunea Iași-Chișinău“

După două ore de muzică și poezie, ne-au fost oferite în circa 10 minute secvențe din filmul documentar „Operațiunea Iași-Chișinău“, a cărei premieră a fost în 23 august 2019. Igor Dodon a subliniat în declarațiile sale de presă că acest film documentar arată „destul de clar“ ce s-a întâmplat în această perioadă.

E interesant că doar prezentatorul de limbă rusă de la spectacol a subliniat că filmul documentar a fost realizat sub patronajul președintelui R. Moldova, Igor Dodon, în cadrul unui proiect pentru a scrie istoria adevărată a Republicii Moldova!

Filmul original este în limba rusă, ceea ce indică atât originea echipei care l-a realizat, cât și publicul țintă.

Proiecția din piață a început cu un fragment care spunea că „pe teritoriile ocupate, național-socialiștii au avut admiratorii lor“, în timp ce se derulau imagini cu civili care prezentau conducerii României salutul în pas de defilare. Propagandiștii ruși au folosit secvențe filmate în timpul vizitei regelui Carol al II-lea la Chișinău în ianuarie 1940. Comentariul continuă la fel de acid: România nu se grăbește să îi înroleze pe cei care salută (în aceste imagini – n.n.), pentru că nu îi consideră de încredere pe locuitorii din „noile gubernii“, doar 5% din basarabeni fiind înrolați în Armata română.

Este hilar cum prezintă cauzele creșterii mortalității în Basarabia imediat după instalarea noilor autorități sovietice: după 28 iunie 1940, odată cu plecarea românilor, au plecat din Basarabia și medicii, ceea ce a cauzat foarte multe boli: dizenterie, malarie, scarlatină, tifos etc. și a crescut mortalitatea de 3-4 ori!

Tot românii sunt vinovați că în 1941 producția de grâu în Basarabia a fost mai slabă decât oricare dintre cei mai grei ani din colhozurile sovietice. Cine se mai întreabă dacă nu cumva rușii, care au ocupat Basarabia în 28 iunie 1940, sunt cei care au gestionat semănăturile în toamna aceluiași an? Pentru că grâul recoltat în vara anului 1941 a fost semănat sub noile autorități sovietice! Da, nu mai contează, important e să fie făcuți românii vinovați de toate necazurile din Basarabia!


Foto: Marius Diaconescu

Filmul amestecă fapte reale cu altele imaginare, ilustrațiile reale acoperind dezinformarea. Filmul este construit în jurul atrocităților românești împotriva evreilor din Iași, din Basarabia, Bucovina, Transnistria și Odessa. Deși titlul filmului este „Operațiunea Iași-Chișinău“, în economia filmului, cea mai mare parte este dedicată Holocaustului, nu campaniei militare. Să fiu clar înțeles: nu contest realitatea Holocaustului din România și nu am deloc intenția de a scuza faptele reprobabile ale ostașilor și civililor români împotriva evreilor, care rămân o pată rușinoasă în istoria poporului român. Dar nu pot să nu observ cum propaganda rusă de azi se folosește de suferința evreilor pentru a manipula opinia publică împotriva românilor.

Imagini din Holocaustul din România sunt amestecate cu imagini de la Auschwitz, inclusiv cu doctorul Mengele. Din acest amalgam de imagini și de fapte reale comentate ostentativ, cu ce rămâne publicul?

De exemplu, în film se scoate în evidență de mai multe ori că, potrivit autorilor filmului, basarabenii erau considerați cetățeni de mâna a doua în România: prin mobilizarea redusă pe front, prin buletinele de identitate speciale, prin teoria rasei ariane, în care și slavii erau tratați ca o rasă inferioară etc. Atenție, nu spune rușii sau ucrainienii, ci slavii, ceea ce se explică prin teoria originii slave a moldovenilor!

Cât timp se prezintă Holocaustul, în fim este folosit numele „Basarabia“ pentru teritoriul dintre Prut și Nistru. Când începe expunerea referitoare la campania militară, autorii filmului folosesc brusc numele „Moldova“ pentru același teritoriu.

Trecem peste explicația neprofesionistă a stagnării frontului în nordul Moldovei între Martie-august 1944: lipsa hainelor de vară, lipsa aprovizionării, oboseala ostașilor sovietici etc.

Este citită cu patos o scrisoare a unui soldat sovietic din Basarabia, care îi scrie mamei sale că îi este frig, că primește de mâncare doar mămăligă, că a mers de la Odessa până la Rezina fără odihnă și că a dormit afară în ploaie. „Am primit uniformă și am depus jurământul“. Dar umblă desculț. O roagă să vină la el cât mai repede, „căci degrabă o să ne trimită pe front“, să îi aducă țigări sau tutun, pâine, conserve, votcă, adică de ale gurii. Scrisoarea este emoționantă, dar nimeni din public nu știe că rușii sovietici au mobilizat în primele zile după intrarea lor în Basarabia circa 150.000 de soldați, pe care, fără instrucția necesară, i-au trimis pe front împotriva fasciștilor. Soldatul în cauză a fost înrolat în Armata Roșie, care i-a luat jurământul și i-a dat uniformă, dar nu l-a mai și încălțat. Dar în film se subliniază entuziasmul cu care recruții din noile raioane eliberate de Armata Roșie se pregătesc pentru front!

Nu pot să nu remarc că la sfârșitul prezentării acestor secvențe de film documentar aplauzele publicului din piață au fost mult mai intense decât după recitalurile de muzică și lecturile din timpul concertului. E drept că, între timp, publicul s-a mărit, deoarece urma să înceapă concertul cântăreței ruse Elena Vaenga.


Foto: Marius Diaconescu

Cine este Elena Vaenga?

Alegerea Elenei Vaenga are un scop clar propagandistic. Cântăreață, compozitoare și actriță, la cei 42 de ani ea ocupă un loc important în rândul artiștilor din Rusia datorită cântecelor sale, care fructifică balade populare rusești și, mai ales, folclorul ostășesc sovietic.

Moldovenii de peste Prut, indiferent că sunt români, ruși, ucrainieni sau găgăuzi, apreciază muzica rusească. La nunțile lor vei auzi mai puțină muzică occidentală și mai multă rusească. Iar cea românească e o excepție. Am rămas surprins odată, când socrul mic, un intelectual rus din Odessa, a cerut orchestrei o romanță românească la o nuntă în Chișinău! Apetența pentru muzica rusească este de înțeles. Cei peste 45 de ani au crescut cu muzica rusă, iar între cei tineri, preponderența programelor de divertisment rusești pe toate canalele media din Republica Moldova și-a făcut efectul. Pentru gurile rele, trebuie să recunosc că limba rusă are ritmicitatea și linia ei melodică, iar divertismentul rusesc este net superior celui românesc.

Astfel că prezența Elenei Vaenga nu este deloc întâmplătoare la Chișinău. Repertoriul ei constă din multe cântece ostășești din perioada sovietică. Tema lor principală este războiul împotriva fasciștilor, un subiect foarte emoționant pentru majoritatea locuitorilor din fostele republici sovietice, chiar și acum, la 74 de ani de la încheierea celui de-al II-lea război mondial. Iar tema principală a spectacolului este tocmai războiul împotriva fasciștilor... români!

Elena Vaenga a concertat la Chișinău circa o oră și jumătate. Eu a trebuit să plec după vreo 30 de minute către autogară, pe ritmurile Kathyușei (cântec ostășesc, nu trageri cu rachete!). Din autocar am văzut la final focurile de artificii, care au încheiat acest spectacol grandios.


Foto: Marius Diaconescu

Caracterul antiromânesc al concertului din 24 august 2019

Președintele Republicii Moldova a invitat politicienii la un moratoriu pentru a nu se discuta public pe subiecte de identitate națională și geopolitică. Ba chiar, în contextul poziționării publice a premierului Maia Sandu împotriva manifestărilor din 24 august și a declarării doliului național în 23 august, Igor Dodon s-a răstit că este doar treaba lui, ca președinte, să pună pe agenda publică chestiuni de geopolitică, iar treaba guvernului este să se ocupe de administrarea statului, să asigure gaze și salarii cetățenilor.

În timp ce cheamă politicienii la moratoriul împotriva dezbaterilor publice despre identitate națională și geopolitică, președintele Igor Dodon patronează manifestări culturale cu motivație clară identitară.

Cine sunt, pentru patronul manifestării, fasciștii de sub ocupația cărora a fost eliberat Chișinăul în 24 Ausgust 1944? Doar Germania? Nu, și România!

La ce meditație invită concertul prin titlul său: Concert – meditație „Dacă m-ar întreba cineva...“? Singura ocazie în care poporul este întrebat de către politicieni constă în alegeri. Doar cu ocazia alegerilor parlamentare, prezidențiale și locale, poporul este întrebat. Dar președintele a intrat deja în campanie electorală, tocmai pe subiecte de identitate națională.

De ce s-a ilustrat concertul cu muzică din România? La prima vedere, ai crede că Igor Dodon a devenit cel mai înfocat unionist din Republica Moldova, după intensitatea ilustrației românești în concert.

Locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului au același fond cultural popular românesc. Ritmurile muzicii populare românești sunt aceleași. Iar Balada lui Ciprian Porumbescu, care a fost exploatată din greu pentru a ilustra lecturile din așa-zisele scrisori de pe front, are aceleași ritmuri populare românești, care pătrund sufletele românilor, chiar dacă ei încă își zic moldoveni. Iar specialiștii ruși în propagandă în Basarabia știu asta și intenționat au ales muzica românească pentru ilustrația concertului.

Publicul țintă nu este electoratul clasic al socialiștilor, adică bătrânii care tânjesc după perioada lui Brejnev (că cea a lui Stalin a fost repede uitată) și rușii din orașele basarabene. Igor Dodon se adresează acelui electorat nehotărât, care încă nu a ales nici partida proeuropeană, nici cea rusă. Acel public care, în adâncul sufletului său, se identifică cu românismul, dar, ca efect al propagandei ruse de zeci de ani, are multe semne de întrebare.

De aceea și filmul documentar, care teoretic este despre operațiunea Iași-Chișinău a Armatei Roșii, se concentrează pe atrocitățile românești împotriva evreilor din Basarabia din timpul celui de-al doilea război mondial. Mesajul transmis de film este: Vedeți ce au făcut românii? Vă mai gândiți să mergeți cu românii?

Filmul documentar subliniază caracterul antiromânesc al manifestărilor patronate de președintele Republicii Moldova în 24 august 2019. Președintele Igor Dodon nu vrea dezbateri publice despre identitatea națională, dar patronează acțiuni antiromânești. Mai ales că miza electorală din perioada următoare este imensă. Ceilalți să tacă, doar partida rusă să vorbească! Nicio șansă pentru o proiecție a filmului „Siberia în oase“ în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău!

""