Autor 6434 vizualizări


Kamala Harris va deveni prima femeie vicepreședintă din istoria SUA, dar și prima femeie afro-americancă și prima americancă cu origini sud-asiatice care va prelua această funcție, după ce fostul vicepreședinte Joe Biden l-a înfrânt pe Donald Trump și a fost ales cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite.

Echipa Joe Biden – Kamala Harris o oglindește, parțial, pe cea făcută de Barack Obama cu Joe Biden în 2008: un bărbat alb vârstnic, cu experiență politică lungă, un om al sistemului, alături de un politician de culoare, care a petrecut doar patru ani în Senat și totuși a reușit să își construiască o poziție proeminentă, scrie NPR.

Kamala Devi Harris, născută la 20 octombrie 1964, în California, este o politiciană și avocată americană care ocupă funcția de senator al Statelor Unite pentru California din 2017.

Născută în Oakland, California dintr-o mamă imigrată din Chennai, India, și tată de origine jamaicană, Harris a absolvit Universitatea Howard și Hastings College of the Law din San Francisco. Și-a început cariera în biroul procurorului din Comitatul Alameda, înainte de a fi recrutată în biroul procurorului districtual din San Francisco și, mai târziu, în biroul procurorului orașului San Francisco. În 2003, a fost aleasă procuroare în acest oraș. A fost aleasă procuroare generală a Californiei în 2010 și realeasă în 2014.

Kamala Harris a susținut programul Obamacare, a promovat egalitatea în căsătorie, a susținut legea referitoare la schimbările climatice din California și a luptat împotriva grupărilor transnaționale care se ocupau cu traficul de ființe umane, de arme sau de droguri.

Ce prevede funcția de vicepreședinte al SUA

Vicepreședintele ocupă postul de președinte al Senatului SUA, acest rol fiind degrabă procedural. El nu trebuie să intervină în dezbaterile Senatului. Totuși, el are posibilitatea, în caz de egalitate în Senat, de a pleda în favoarea unei cauze pentru a evita un blocaj în Camera superioară a Congresului.

Articolul 2 al Constituției SUA prevede că „în caz de destituire, de deces sau de demisie a președintelui, sau în cazul incapacității sale de a exercita prerogativele și de a îndeplini datoriile funcției sale, acestea vor fi delegate vicepreședintelui". 

În 1967, al 25-lea amendament al Constituției a precizat că „în caz de destituire, deces sau demisie a presedintelui, vicepresedintele va deveni președinte". Din această cauză, candidatul la postul de vicepreședinte trebuie să corespundă acelorași criterii precum candidatul la președintie: să fie cetățean american născut pe teritoriul american, să aiba cel puțin 35 de ani și să fi trăit în SUA cel puțin 14 ani. 

Al 25-lea amendament permite vicepreședintelui să îl înlocuiască pe președinte în cursul unei imposibilități temporare. Astfel, in iunie 2002 și în iulie 2007, vicepresedintele Dick Cheney a deținut timp de câteva ore prerogativele prezidențiale, în timp ce președintele George W. Bush era supus unei anestezii pentru o intervenție chirurgicală. 

Vicepreședintele este ales odată cu președintele Statelor Unite, candidând împreună. Totuși, vicepreședintele nu este însă întotdeauna ales. În cazul în care acesta dispare (sau devine președinte), președintele în exercițiu trebuie să numească pe cineva în acest post, cu acordul Senatului. Acesta a fost cazul în 1973, când Gerald Ford a fost numit pentru a-l înlocui pe Spiro Agnew, constrâns sa demisioneze. Atunci când, un an mai târziu, Richard Nixon a fost nevoit sa părăseasca puterea, Gerald Ford, devenit președinte, l-a numit pe Nelson Rockefeller vicepreședinte: pentru prima dată, Statele Unite au avut la conducere doi lideri care nu au fost aleși. 

În noiembrie 1963, după asasinarea preşedintelui John Kennedy, vicepreşedintele său, Lyndon Johnson, a preluat rolul de preşedinte şi nu a avut vicepreşedinte până în ianuarie 1965. Tocmai pentru a corecta această anomalie constituţională a fost redactat în 1967 al 25-lea amendament al Constituţiei. 

Vicepreşedinţia este adesea considerată anticamera Biroului Oval al Casei Albe. Paisprezece vicepreşedinţi au devenit preşedinţi, dintre care nouă după demisia sau decesul preşedintelui. 

Doi vicepreşedinţi aflaţi la sfârşit de mandat au pierdut alegerile prezidenţiale: democraţii Walter Mondale (1977-1981), învins de Ronald Reagan, şi Al Gore (1992-2000), învins de George W. Bush.