Autor 3085 vizualizări


După ce au stat îngropate vreme de 400 de ani în urne în formă de inimă, cinci inimi îmbălsămate au fost scoase la lumină în nord-vestul Franţei. Oamenii de ştiinţă au putut să analizeze organele prin intermediul tehnicilor imagistice moderne, observând camerele, valvele şi arterele, dintre care unele purtând semne de boală, relatează Live Science.

Inimile au fost descoperite în pivniţa mănăstirii iacobine din Rennes, acolo unde arheologii de la Institutul pentru cercetare preventivă investigau mormintele numeroase datând din secolele XVI-XVII. Printre aceste se numără şi cel al unei văduve pe nume Louise de Quengo, decedată în 1656, al cărei trup fusese sigilat într-un sicriu de plumb. La deschiderea în vederea unei autopsii, s-a constatat că veşmintele erau intacte. Înăuntrul sicriului se afla o casetă tot de plumb ce conţinea inimia soţului său, Toussaint Perrien, cavaler de Brefeillac.

Obiceiul de înmormântare alături de inima soţului sau soţiei era de altfel destul de răspândit la acea vreme. Alte patru urne în formă de inimă au mai fost descoperite în cripta nobiliară. Pentru a afla mai multe despre starea lor de sănătate în momentul decesului, cercetătorii au eliminat balsamul şi au scanat organele folosind tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică. În inimile bine păstrate s-au putut observa urme de arteroscleroză şi placă pe arterele coronare, ceea ce ar fi putut duce la stop cardiac.

Nu este prima dată când cercetătorii studiază inimi din situri arheologice. După moartea lui Richard Inimă de Leu din 1199, inima i-a fost îmbălsămată separat şi depozitată în biserica de la Notre Dame din Rouen. Studiile au arătat că s-au folosit mentă, mirt, tămâie, creozot sau mercur, substanţe atât cu conotaţii biblice, cât şi pentru conservare.