Autor 41096 vizualizări


Mușamalizat inițial de autoritățile sovietice, adevărata amploare a dezastrului de la Cernobîl a ieșit treptat la iveală pe măsură ce nivelul radiațiilor din aer a crescut și oamenii au început să moară. Oficial, accidentul a făcut doar 31 de victime. De fapt, mii de oameni s-au îmbolnăvit de pe urma radiațiilor. Chiar și astăzi, în Belarus cazurile de cancer sunt mult mai numeroase. Cernobîlul le arată astfel oamenilor, chiar și trei decenii mai târziu, că sunt neputincioși în fața unui inamic invizibil-radiația-care îi poate ucide oricând și în tăcere. 

„A apărut un dușman nou, cu o altă înfățișare decât cea pe care o știam noi. Iar noi aveam totuși o pregătire militară. Gândire militară. Eram orientați spre respingerea și lichidarea atacului atomic. Trebuia să ținem piept războaielor chimice, biologice și atomice. Nu să scoatem din organism radionuclizi, să le numărăm, să urmărim cesiul și stronțiul. Nu poți compara asta cu războiul, nu e același lucru, dar toți fac comparația. Când eram copil am trecut prin blocada Leningradului. Nu poți compara asta. [...] Ne pregăteam pentru război, pentru un război atomic, am construit adăposturi atomice. Voiam să ne ascundem de atom ca de o schijă de obuz. Dar el este peste tot. În pâine, în sare. Respirăm radiație, mâncăm radiație. Faptul că poate să nu fie pâine și sare și poți să mănânci orice, chiar să fierbi în apă o curea de piele, pentru miros, să te saturi cu mirosul, puteam pricepe. Dar asta nu. Totul e otrăvit. Acum e important să ne lămurim cum să trăim”. [Svetlana Alexievici, Monologuri despre Cernobîl]

Sursa imagini:http://chernobylgallery.com/

""