Epava avionului B-24H Liberator, supranumit „Sicriul zburător”, găsită în Italia

Autor 2204 vizualizări


După 70 de ani este scoasă la lumină o poveste uitată despre moarte şi supravieţuire, întrucât au fost descoperite rămăşiţele unui avion american din cel de-Al Doilea Război Mondial, cunoscut sub numele de „Flying Coffin” („Sicriul zburător”).

 

Găsite în pădurile din Selva del Lamone, o rezervaţie naturală din apropierea oraşului Farnese, Viterbo, din centrul Italiei, rămăşiţele epavei au fost identificate ca aparţinând bombardierului greu Consolidated B-24 Liberator.

Arhivele arată că avioanele B-24 au aruncat peste 630.000 de tone de bombe în cel de-Al Doilea Război Mondial. Acestea au beneficiat de cea mai mare producţie în America, în domeniul avioanelor.

Avionul cu patru motoare era notoriu printre aviatori. Denumit oficial „Liberator” (Eliberatorul), B-24 se putea transforma cu uşurinţă într-o capcană a morţii. Avea controale grele şi rigide, ceea ce îl făcea greu de mânuit, aşa că, neoficial, a fost botezat „Sicriul zburător”. Avea o singură ieşire, pe la coada avionului, iar echipajul nu putea ajunge în partea din spate de pe puntea de zbor atunci când purta o paraşută.

Istoricul Mario Di Sorte spune că fragmentele epavei găsite în Selva del Lamone aparţin unui model B-24H care a funcţionat în cadrul Forţei Aeriene 15, Grupul de bombardament 454, Escadronul de bombardament 736.

“Am putut reconstitui complet ultimul său zbor, dezvăluind o dramă ce a implicat evadaţi din Africa de Sud, civili italieni şi piloţi americani”, a declarat Di Sorte pentru Discovery News.

B-24H a decolat din San Giovanni, pe 3 martie 1944, spre aeroportul Canino, în sud-vestul Lacului Bolsena. A fost unul dintre cele 277 de bombardiere – B-17 “Fortăreaţă zburătoare” şi B-24 Eliberator – ce au decolat de pe aerodromurile din Puglia pentru a bombarda poduri, gări şi aeroporturi controlate de germani. B-24H a făcut parte dintr-o formaţie de 18 bombardiere care au lansat 25 de tone de bombe asupra aeroportului Canino, unde operau grupul Focke Wulf 190 condus de Erich Honagen, un as al Luftwaffe.

„Condiţiile meteorologice şi norii au împiedicat bombardarea precisă. Numai jumătate dintre bombardiere şi-au lansat încărcătura, în multe cazuri ratând zona ţintă”, a completat Di Sorte.

Două avioane germane au atacat B-24H şi echipajul format din 10 oameni conduşi de locotenentul William J. Goodwin Jr.. Numai doi au reuşit să se paraşuteze:sergentul Wallace H. Cleveland şi sergentul John M. Ashby. Ei au fost singurii supravieţuitori.

Avionul B-24H a explodat înainte de prăbuşire. S-a destrămat în trei părţi, oferind civililor italieni care veniseră să cerceteze locul impactului o scenă teribilă.

„Cadavre carbonizate erau împrăştiate în jurul epavei, un cadavru atârna de un copac cu paraşuta sa, iar locotenentul William Goodwin era întins pe pământ, purtând o mască de oxigen umplută cu bandaje”, a explicat istoricul.

Rănit grav, sergentul Cleveland s-a paraşutat departe de locul prăbuşirii şi a fost capturat de germani, ajungând apoi într-un lagăr din Germania. Sergentul Ashby, alături de doi sud-africani, au fost ajutaţi de familia Sabatini – se ascundeau prin peşterile de pe pământul familiei. Mai târziu, Ashby a fost capturat de germani şi a ajuns tot într-un lagăr.

Fragmentele epavei vor fi expuse în rezerva natural din Selva del Lamone, împreună cu câteva panouri comemorative.

 

http://news.discovery.com/