Autor 1351 vizualizări


După hemoragia de personal din ultimul timp, presa internațională dă ca sigură o altă plecare din echipa președintelui Donald Trump, cea a consilierului său pe probleme de securitate națională, generalul H.R. McMaster (foto).

Despre aceasta se vorbește de câteva săptămâni. Probabil ruptura dintre cei doi s-a amplificat dramatic în momentul în care pe scena Conferinței de Securitate de la Munchen, McMaster (reprezentantul administrației acolo) a recunoscut interferența rusă în alegerile americane considerând-o dincolo de orice îndoială și arătând spre proaspătul rechizitoriu dat publicității de către procurorul special Robert Mueller. Atunci Trump i-a tăiat-o scurt:  “Generalul McMaster a uitat să spună că rezultatele alegerilor din 2016 nu au fost afectate sau schimbate de ruși și că singura coluziune a fost între Rusia” și Hillary Clinton. 

Ciocnirea dintre Trump și McMaster nu este singulară. Este doar o mostră dintr-un tipar mult mai extins. Discursurile lor au părut deseori desincronizate. De exemplu, tema centrală care a dominat mandatul generalului McMaster în fruntea Consiliului de Securitate Naționala (NSC) ține de reîntoarcerea competițiilor strategice cu marile puteri iliberale ale momentului. Reperele fundamentale ale discursurilor sale au fost mereu legate de apărarea ordinii postbelice, de nevoia de contrabalansare a revizionismului regional practicat de state precum Rusia, Iran sau China. A încercat sensibilizarea președintelui față de “războiul de nouă generație” al Moscovei, față de “campaniile sofisticate de subversiune, dezinformare și propagandă, prin care încearcă să ne fragmenteze comunitățile în interiorul propriilor națiuni, întorcându-le unele împotriva altora.” Ori președintele Donald Trump nu a vorbit niciodată în acești termeni. Dimpotrivă amenințările pe care le vedea erau de altă factură, dintr-un alt registru: imigrație, terorism sau acordurile comerciale. 

Potențiala plecare a generalului McMaster survine într-un context în care administrația trece prin schimbări fundamentale de personal. Doar în ultimele două săptămâni vedem concedierea pe Twitter a Secretarului de Stat Rex Tillerson (un fost CEO al Exxon), dar și anunțul demisiei principalului său consilier economic Gary Cohn (un fost președinte al Goldman Sachs). Toate sunt schimbări care sugerează intenția lui Trump de a reduce influența aripii globaliste (pentru a relua una dintre temele sale favorite de campanie) și consolidarea agendei “America first”, predispusă protecționismului, care vede lumea în termeni de sumă-zero, ostilă instituțiilor internaționale, dar și aliaților percepuți ca niște veritabili “pasageri clandestini” pe spatele contribuabilului american.

Totodată, redistribuirea lui Mike Pompeo de la CIA la Departamentul de Stat, arată intenția președintelui de a nominaliza în poziția de șef al diplomației americane pe cineva care îi reflectă cu fidelitate pozițiile, gândește la fel, îi este loial și a fost din primul moment alături de Trump. Schimbările din echipa au loc în avanpremiera unor momente cheie precum viitorul acordului cu Iranul (Pompeo este un adversar declarat al acestuia, în timp ce McMaster și Tillerson doreau păstrarea acestuia) dar și întâlnirea dintre Trump și Kim Jong Un (unde marea teamă a observatorilor este aceea că președintele ar putea promite retragerea forțelor americane din peninsula coreeană).