Dezbatere «Historia» la Adevărul Live. O enigmă în istoria României: Republica de la Ploiești a fost sau nu a fost?

Autor 1384 vizualizări


Subiectul Republicii de la Ploieşti s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului, un prilej de rememorare a unui episod al istoriei noastre care stârneşte zâmbete: la 8 august 1870 a avut loc o mişcare antidinastică sub conducerea unui ploieştean temerar, Alexandru Candiano-Popescu, în urma căreia s-ar fi proclamat o efemeră „republică”.

Tema pare a fi patronată de comicul operelor genialului maestru Ion Luca Caragiale, el însuşi martor al evenimentelor. Peste ani, „istoricul” Caragiale, autorul schiţei „Boborul”, a realizat un portret necruţător al revoltei ploieştene: eroi de mucava, demagogie şi omniprezentele agape populare de la care niciodată nu lipseau muzica fanfarei şi „zeul Bachus” Istoriografia noastră s-a raportat mai mereu la faptele din 8 august 1870, fie din perspectiva lui Caragiale, fie prin prisma angajamentelor partizane monarhice sau prorepublicane.

Şi, totuşi, dacă evenimentele n-au fost aşa cum au fost văzute de istoriografia noastră? Ce a fost, de fapt, la Ploieşti?  La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vor răspunde istoricul Dorin Stănescu, autorul volumului  „Republica de la Ploieşti” şi Ciprian Plăiaşu, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Stoleru  şi transmisă în direct, de la ora 11.00, de site-ul adevarul.ro.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.