Autor 2277 vizualizări


10 mai 1866. Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, sosit de curând în România, depunea în faţa Parlamentului următorul jurământ:„Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi întegritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional”.

Cu aceste cuvinte, Carol devenea oficial domnitor al României. 15 ani mai târziu, el era proclamat Rege al ţării, punând astfel bazele dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, care va conduce România până la instaurarea comunismului. Ce a însemnat instaurarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen pentru România? Care a fost rolul monarhiei în istoria României? La aceste întrebari, dar şi la multe altele vor răspunde istoricul Manuel Stănescu şi Ciprian Stoleru, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Plăiaşu şi transmisă de adevarul.ro, începând cu ora 11.00.
 

Despre Carol I

Carol a ajuns pe tronul Românie în 1866 după detronarea lui Cuza. Era clar că domnitorul străin este singura modalitatea de a garanta continuitatea statului românesc. Regele Carol nu a fost prima opţiune, ci Filip de Flandra, care a refuzat conducerea. Principatele nu erau independente, erau legate de Poartă. Filip de Flaandra a găsit inacceptabil acest lucru, probabil de aici a venit refuzul lui. Principala putere europeană care a sprijinit obţinerea independenţei României a fost Germania.

Principele străin a fost adus tocmai pentru a nu căpăta metehnele politicienilor autohton. Primii ani din domnia lui Carol au fost foarte grei. Au existat conflicte cu liberalii, cu conservatorii. Carol I s-a impus pe tronul ţării după Războiul de Independenţă. Carol s-a impus în ţară ca un domnitor echilibrat.

Carol I a impus mersul României. A creat statul român modern şi l-a modernizat. Carol I este întemeitorul dinastiei româneşti şi domnia foarte lungă a adus stabilitate şi echilibru. România era o ţară construită de elite, Carol era diferit de acea elită. În unele manuale se spune că într-o ţară care nu avea viziunea timpului el a venit cu ora matematică. El a spus că păşind pe teritoriul României o să devină român. El nu a devenit niciodată român, a rămas cu imaginea neamţului, un lucru bun.

Domnia lui Carol este fundamentală. Iată că mitul neamţului care vin din afară se pare că a ajuns până în ziua de astăzi. În ultimii zece ani imaginea lui Carol în mass-media a devenit din ce în ce mai luminoasă şi opinia publică a început să înţeleagă care a fost rolul lui Carol I. Când a venit Carol în România nu era independentă, nu avea o armată, România era profund rurală şi slab dezvoltată economic, nu existau cări ferate şi drumuri de acces. La moartea sa, regele a lăast o România schimbată.

La prima vedere părea un om insipid, dar intrând în substanţă era un om căruia nu-i plăceau cei care vorbeau mult şi nu concretizau. Nu îi plăcea tipul politicianului român.

Regele Ferdinand

A avut o iubită româncă, care îşi va pune amprenta pe ce va decide monarhul. Ferdinand avea o altă personalitate în comparaţie cu Carol:timid, uşor influenţabil, a înţeles să facă corp comun cu alita politică. A rămas în istorie ca fiind cel care a realizat România Mare. A continuat opera lui Carol I. El este mai mult asociat de mentalitatea românească datorită creaţiei sale:România Mare.

Armata română 1914-1916

În 1913, armata română a arătat deficienţe destul de mari. Am avut doi ani de neutralitate, când am intrat în război în 1916 primele luni au fost un dezatru. Armata a fost nepregătită, neinstruită, nedotată. Era puşi în funcţii foarte importante oamenii nepregătiţi.

Carol al II-lea

Este un om foarte corect, care a impus un regim personal şi care a sfârşit în 1940. Carol II nu mai este asociat cu ideea de neamţ aşa cum e Carol I. Este asociat cu clasa politică românească mai mult. Din punct de vedere politic, cei zece ani în care a domnit a lăsat dâre adânci. Polonia, până în 1939, era un stat foarte apropiat de cele revizioniste.

Regele Mihai

În vara anului 1940, România se destrămata încet, dar sigur. Regele Mihai era un tânăr, care a fost sub presiunea lui Ion Antonescu. În ochii lui Antonescu, Regele Mihai era doar un copil, nu un monarh capabil să conducă România. Între 1940 – 1944, liderul României a fost Antonescu.

Regele Mihai era foarte tânăr şi nu era văzut ca fiind capabil să conducă România. 23 august 1944-gestul Regelui de a-l îndepărta pe mareşalul Antonescu nu este pus într-un context al celului de-al Doilea Război Mondial, nici într-un context militar sau european. Gestul Regelui Mihai trebuie înţeles.

Regele Mihai a domnit în condiţii speciale. Marele merit al acestuia este şi că a întârziat instalarea comunismului în România. A sperat că ţările occidentele vor interveni. Românii îl văd ca pe un simbol al României în care ţara noastră avea un alt statut. El este asociat în mod direct cu monarhia.