Dezbatere „Historia“, la Adevărul Live: 100 de ani de la moartea lui Carol I jpeg

Dezbatere „Historia“, la Adevărul Live: 100 de ani de la moartea lui Carol I

📁 Monarhia în România
Autor: Redacția
🗓️ 12 septembrie 2014

Luna aceasta se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Carol I, întemeietorul dinastiei române. O veste care a lasat ţara fără grai – cu a sa domnie de 48 de ani, mai lungă decât a lui Ştefan cel Mare, Regele părea etern – dar pe care cunoscuţii familiei regale aproape că o intuiau.

Mărturiile acestora arată fără echivoc că inima deja suferindă a lui Carol I primise o grea lovitură atunci când, la Sinaia, la 21 iulie, Consiliul de Coroană hotărâse neutralitatea României – iar Regele, convins că ţara ar trebui să intre în război de partea Germaniei, n-avusese decât un singur aliat, pe conservatorul P.P. Carp. Ce a însemnat domnia lui Carol I pentru România?  

La această întrebare, dar şi la multe altele vor răspunde Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie din cadul Universităţiii din Bucureşti, şi istoricul Manuel Stănescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă, transmisă pe site-ul adevarul.ro, începând cu ora 11.00.  

Lunile august şi septembrie ale anului 1914 sunt teribile pentru suveran, iar Zoe Cămărăşescu, fiica uneia dintre doamnele de onoare ale Reginei Elisabeta, consemnează emoţionant în „Amintirile sale”:„În luptă cu propria-i conştiinţă, încredinţat de victoria germană, lovit în simţămintele sale, regele se stingea. Viaţa pâlpâia slab într-un trup ce-şi pierduse toată vlaga. Se topise acea autoritate care-i ţinea pe ceilalţi la distanţă. Îl priveai cu milă. O adâncă suferinţă îl transformase pe rege într-un biet om bătrân”.    La 27 septembrie, dimineaţa devreme, primul Rege al României se stinge în somn, în dormitorul său de la castelul Peleş;şi e înmormântat, câteva zile mai târziu, la Curtea de Argeş, petrecut de o mare de oameni. Ultimul salut al artileriei începe, în chip simbolic, cu tunurile care, în 1877, trăseseră prima salvă peste Dunăre, la Calafat... Se sfârşise o epocă.