Autor 1337 vizualizări


Fostul preşedinte al UDMR Mureş, avocatul Kincses Elod, a anunţat, luni, într-o conferinţă de presă, că a obţinut, la Curtea de Apel Cluj, anularea sentinţei prin care, în 1958, au fost condamnaţi, de Tribunalul Militar Cluj, peste 50 de participanţi la revoluţia ungară din 1956.

Potrivit lui Kincses, ca urmare a sentinţei penale din 1958, pronunţată iniţial de Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj şi menţinută de Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române, un număr de 57 de participanţi la revoluţia din 1956 au fost condamnaţi, zece din lotul cunoscut sub numele inculpatului principal, Szabaszlay Aladar, fiind condamnaţi la moarte şi executaţi.

Avocatul a precizat că solicitarea sa privind revizuirea sentinţei din 1958 a fost respinsă, iniţial, de Curtea de Apel Cluj, în martie 2009, dar a formulat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa supremă a retrimis dosarul spre soluţionare primei instanţe-Curtea de Apel Cluj-, iar aceasta a dat o sentinţă favorabilă.  

"Am obţinut atât admiterea în principiu, cât şi, ulterior, admiterea în fond a cererii de revizuire formulată de sora lui Szabaszlay Aladar. A fost anulată sentinţa din 1958 şi s-a dispus achitarea tuturor inculpaţilor", a
spus Kincses. El a adăugat că "în sfârşit justiţia şi-a făcut datoria".

"S-a obţinut achitarea tuturor inculpaţilor, plus repunerea în gradul de locotenent colonel a inculpatului Constantin Drăgăniţă, tatăl celebrului handbalist Cezar Drăgăniţă. Şi mama şi tatăl acestuia au fost condamnaţi în acel dosar. Persoanele respective au fost condamnate în baza articolului 211
din Codul Penal, care sancţiona insurecţia armată", a declarat Kincses, menţionând că nu a fost însă vorba despre aşa ceva.

Avocatul a arătat că şi-a bazat pledoaria pe faptul că regimul comunist a fost calificat ca inuman prin Raportul Tismăneanu, iar justiţia militară era, în acele timpuri, aservită regimului.

"Nu a fost folosită pentru stabilirea adevărului, ci pentru înăbuşirea opozanţilor, pentru distrugerea fizică a celor care îndrăznesc să gândească altfel", a declarat Kincses.

El a adăugat că, din cunoştinţele sale, în prezent mai sunt în viaţă doar trei din cele 57 de persoane condamnate-călugărul Ferenc Erwin, stareţul mănăstirii din Lăzarea (Harghita), Orban Peter, din Miercurea Ciuc, şi sora acestuia, Etelka.

După revoluţia ungară din 1956, mai mulţi membri ai comunităţii maghiare din Transilvania, care s-au solidarizat cu acţiunile de la Budapesta, au fost arestaţi şi condamnaţi. La Miercurea Ciuc, zece persoane au murit, iar 30 de tineri saşi, 30 de români şi 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Un număr de 57 de persoane au fost condamnate, printr-o sentinţă penală a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj din 30 mai 1958, la pedepse grele, sentinţa fiind confirmată şi de Tribunalul Suprem al RPR, în 24 iulie acelaşi an. Zece dintre inculpaţi-Szoboszlai Aladar, Fântânaru Alexandru, Abraham Arpad, Huszar Jozsef, Konya Istvan, Lukacs Istvan, Orban Istvan, Orban Karoly, Tamas Dezso şi Tamas Imre-au fost condamnaţi la moarte, fiind executaţi în 1 septembrie 1958.

Ceilalţi inculpaţi au primit pedepse între cinci ani de închisoare şi muncă silnică pe viaţă.