Autor 1370 vizualizări


Istoricii şi arheologii s-ar fi aşteptat la o vandalizare şi mai atroce a comorilor culturale din Palmyra, sit aflat în patrimoniul UNESCO. Mai mult de atât, acum se tem că unii dintre membrii comunităţii academice ar putea fi ucişi de teroriştii de la ISIS.

Pe 24 august, unul dintre cele mai faimoase monumente din Palmyra, a fost aruncat în aer. Şi apar în permenenţă informaţii privind noi explozii. Eivind Heldaas Seland, membru al Departamentului de arheologie, istorie şi studii culturale şi religioase de la Universitatea din Bergen, a efectuat cercetări în oraşul antic şi a petrecut o bună bucată de vreme în Siria. Deşi nu doreşte să realizeze o clasificare după importanţă a vestigiilor culturale de aici, subliniază că templul a reprezentat într-adevăr unul dintre cele mai remarcabile edificii din oraş şi că arheologic vorbind, era extrem de preţios. Palmyra este însă o zonă vastă, cuprinzând mult mai multe vestigii unice.

Marele templu al lui Ba’al şi colonadele oraşului ar putea fi următoarele victime. De asemenea, şi turnurile funerare şi necropola subterană, la rândul lor monumente fabuloase de istorie culturală. ‘Ne putem aştepta la mai multe distrugeri, deşi în afara conexiunii cu religia preislamică, templul nu are şi altă încărcătură simbolică specială’, preciza Seland cu câteva zile înaintea unor noi atacuri răvăşitoare, pe 31 august. Oraşul nu a fost bombardat numai de ISIS, ci şi de forţele aeriene ale guvernului sirian.

Templul lui Ba’al-Shamin era unul dintre cele mai vechi monumente din Palmyra. Se presupune că oraşul ar fi fost fondat în secolul al II-lea a.Hr. ca punc comercial, de trecere a caravanelor. Templul a fost ridicat un secol mai târziu. Ba’al-Shamin îl desemna pe zeul cerului în religia palmyreană, responsabil de ploi şi prin urmare asociat cu fertilitatea. Era de altfel o necesitate într-un oraş aflat într-o oază de deşert. Templul deosebit de frumos se remarca prin decoraţiunile bogate, păstrate foarte bine, dar şi prin zona interioară unde ulterior crescuse un copac. Influenţat arhitectural de Roma, Egipt şi tradiţii locale şi regionale, era un reper al societăţii palmyrene şi o clădire-simbol pentru întreg situl arheologic.

Un proiect norvegiano-sirian doreşte să aprofundeze înţelegerea oraşului. Liderul proiectului, Christian Meyer, observă paralele destul de clare între ceea ce se petrece acum şi evenimente din trecut. Când Imperiul Roman s-a creştinat, distrugerea statuilor antice marca ruptura de trecut. Acţiunile teribile întreprinse acum de ISIS printre ruine reprezintă o reiterare a distrugerilor deliberate săvârşite de către mulţi alţii înaintea lor. Dincolo de a fi doar o gaşcă de fanatici, organizaţia se pare că ştie foarte bine ce face şi nu ar trebui subestimaţi.

Şi dincolo de cât de tragică ar fi acţiunea de demolare a culturii, cercetătorii îşi fac cele mai multe griji pentru colegii din Siria. Acum numai câteva săptămâni, arheologul Khaled Assad, cu un rol major şi în proiectul de cooperare norvegiano-sirian, a fost decapitat. Contactul cu ceilalţi colegi din zonă devine din ce în ce mai firav. O sarcină extrem de dificilă şi delicată pentru cercetătorii din Siria se referă acum la ascunderea comorilor arheologice. În Siria încă mai funcţionează departamentul guvernamental pentru patrimoniu, iar oamenii de aici lucrează neîncetat în condiţii terifiante pentru a salva moştenirea culturală a ţării. Organizaţiile internaţionale s-au străduit şi ele să documenteze şi eventual să prevină distrugerile, sau măcar să oprească traficul cu artefacte furate. Una dintre cele mai importante este Syrian Heritage Initiative din SUA, care a facilitat intervenţia rebelilor moderaţi şi a autorităţilor din arheologie, lucru extrem de important în momentul de faţă.  

sursa:Forskning.no