Autor 1198 vizualizări


Domusul este locuinţa specifică nobililor romani (patricienii). Acestea respectau în epocă un anumit tipar (plan arhitectural şi de compartimentare) observat de arheologi, în timp, la casele scoase la suprafaţă mai în centrul marelui imperiu. După începerea săpăturilor, arheologii constănţeni au constatat că şi acesta respectă aceleaşi planuri, deşi dimensiunile sunt ceva mai mici.

Despre acest domus (care i-a inspirat şi pe studenţii Universităţii „Ovidius”, şi pe cei ai Universităţii Tehnice din Cluj, prezenţi la Şcoala de vară CreatiVE, să refacă măcar virtual clădirea), ne-a povestit arheologul Gabriel Talmaţchi, responsabilul de săpătură:„Aveau multe dormitoare, cameră de zi, aveau atrium, unde presupunem, după indicaţii, că exista o statuie”.

Peretele din Nord, lângă intrare, proprietarii aveau, de o parte şi de alta a intrării, două magazine. Păşind pragul, se trecea printr-un hol larg din care se intra în camerele dispuse pe stânga şi pe dreapta. Din acest vestibulum, se intra în atrium, unde se pare că exista un pavaj marcat în colţuri de patru coloane în mijlocul căruia probabil se afla o statuie. Din atrium se intra în studio, apoi traver-sând un portic (o galerie delimitată de coloane pe o parte), printre coloane, se intra în grădina interioară (peristilio). Iar din galerii se intra în alte camere cu vedere la grădină.

După cantităţile de piatră, ţiglă şi olană găsite până acum, se pare că domusul avea şi etaj, care, foarte probabil, a fost din piatră, nu din lemn.
„Faţă de alte construcţii descoperite mai spre Roma, chiar dacă respectă planurile, domusul nostru e mai mic. Poate din cauză că ne aflăm la marginea imperiului”, explică arheologul. „Şi după zona în care se află, e o clădire importantă. E o zonă centrală, aproape de intersecţia a două străzi principale. E aproape de Poarta de Sud a cetăţii, iar pe unul din drumurile care trec pe lângă ea-prin faţa celor două magazine-, la un moment dat accesul carelor a fost blocat permiţându-se doar accesul pietonal”.

La concluzia asta au ajuns după ce au găsit nişte pietre de mari dimensiuni, fasonate, aşezate paralel cu axul drumului. „Dacă astea aparţin secolului IV şi poate unei părţi din sec. V, în secolul VI, cei care au deţinut construcţia au pierdut-o, au părăsit-o, ori pur şi simplu au murit, deoarece edificiul începe să aibă caracter popular”, continuă povestea Gabi Talmaţchi. „Dacă înainte erau zone necompartimentate, de acum apar mai multe camere. Iar la recompartimentare se vede că, pentru pereţi, s-au folosit baze de coloane, bucăţi din fusul coloanei (corpul coloanei) şi chiar bucăţi de capitel (partea superioară a coloanei), ceea ce ne spune că oamenii ăştia nu mai aveau o preocupare pentru estetic. Deja nu mai avem de-a face cu oameni nobili, tot aerul aristocratic se pierde”.

După monedele găsite, se poate spune şi exact perioada în care s-au întâmplat acestea:în timpul lui Iustinian, perioadă caracterizată printr-o explozie demografică. Finalul clădirii este legat de anul 586, în care atacurile avaro-slavilor rad mai multe cetăţi, inclusiv din sudul Dunării. Există urme de locuire şi după 586, dar este vorba de bordeie, Tropaeum Traiani a încetat să mai existe ca oraş.

sursa:http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-incredibil-ce-au-descoperit-arheologii-constanteni-in-cetatea-tropaeum-traiani-150907