Autor 2033 vizualizări


Fostul dictator chilian Augusto Pinochet (1915-2006) avea o bibliotecă secretă impresionantă care adăpostea nu mai puţin de 50.000 de volume, potrivit unei anchete realizate de un jurnalist chilian. Acest lucru ar părea banal dacă nu ţinem cont de faptul că în perioada dictaturii sale s-au auzit ordinele prin care cărţi au fost arse în stradă şi scriitori trimişi în exil. 

Cartea-anchetă, „Viaţa literară secretă a lui Augusto Pinochet“, scrisă de jurnalistul Juan Cristobal Peña a devenit în scurt timp un bestseller. În volum, Peña povesteşte că generalul colecţiona în mod obsesiv cărţi, astfel a ajuns să clădească o bilbliotecă de peste 50.000 de volume. Aceasta era situată într-un spaţiu puţin frecventat de Pinochet şi a ieşit la iveală în 2004, odată cu descoperirea unei averi, estimată la 20 de milioane de dolari, pe care o avea în bănci din Statele Unite ale Americii.

Pinochet – omul paradoxurilor

Colecţia monumentală „era un mijloc prin care Pinochet putea juca rolul de persoană cultivată“, spune Peña într-un interviu pentru AFP, deoarece „avea, în sinea sa, conştiinţa mediocrităţii sale intelectuale“ . Paradoxal este faptul că fostul dictator nutrea o pasiune pentru cărţile de istorie, geografie şi Marxism, ideologie pe care încerca să o nimicească prin una dintre cele mai brutale represiunii din anii 1973 şi 1990, perioadă în care s-a aflat la conducerea ţării.

"Este stupefiant cum un asemenea personaj, care nu citea nimic sau citea foarte puţin, un incult în aparenţă, era posesorul unei biblioteci private care este probabil cea mai importantă din Chile sau chiar din America Latină", a subliniat autorul cărţii, care a adăugat că valoarea acestor volume este estimată la trei milioane de dolari.

Cea mai mare parte a operelor a fost cumpărată din diferite anticariate din Santiago, iar biblioteca conţine enciclopedii, dicţionare, dar şi multe cărţi în limba franceză despre marxism şi Napoleon, idolul lui Pinochet. Printre cele mai preţioase titluri deţinute de fostul dictator se numără „Istoria Regatului Chile“, scrisă de Alonso de Ovalle în secolul al XVII-lea, precum şi două exemplare, din 1773, respectiv 1776, din „La Araucana“, un poem epic despre cum au cucerit spaniolii Chile, al cărui autor este Alonso de Ercilla.

Numărul volumelor din „Biblioteca Pinochet“ nu va fi cunoscut cu exactitate

Autorul cărţii a estimat că este aproape imposibil să le fi citit pe toate, mai mult, Pinochet nu împrumuta niciuna din cărţile sale şi nu lăsa pe nimeni să se atingă de bibliotecă. Dovadă stau spusele experţilor care au analizat biblioteca şi au găsit numeroase rafturi cu cărţi care nu au fost deschise niciodată, opere amestecate şi „mii de cărţi rare într-un amestec de bibelouri, suveniruri, tablete de ciocolată şi obiecte personale“, după cum scrie în carte.

Obsesia ar putea fi pusă pe seama complexului de inferioritate pe care îl resimţea dictatorul, potrivit jurnalistului „Singur a recunoscut că i-a fost greu să înveţe. A picat de două ori examenul de intrare la şcoala militară şi avea migrene când citea prea mult“. Acest complex ar fi putut fi accentuat şi de faptul că existau câţiva colegi de studii, precum generalul Carlos Prats, predecesorul său, care erau nişte minţi strălucite şi admirate. „Pinochet ştia că este subiect de glumă pentru colegii săi. Când a preluat puterea (după lovitura de stat de la 11 septembrie 1973), s-a ocupat să îi elimine pe cei care l-ar fi putut pune în umbră“, mai declară jurnalistul. Pinochet nu a avut niciodată un catalog al bibliotecii sale, iar expertiza juridică a fost limitată la un eşantion din bibliotecă. „Nu o să ştim niciodată câte cărţi erau exact în biblioteca lui Pinochet“, a mărturisit jurnalistul.

 

 

 

Sursa:www.adevarul.ro