Autor 4100 vizualizări


Academicianul Mircea Malița a murit, luni, la vârsta de 91 de ani. Dublu licențiat, în matematică și filosofie, Mircea Malița s-a născut la 20 februarie 1927, la Oradea, și a făcut studiile liceale în Ardeal și pe cele universitare la București. În 1972 și-a susținut teza de doctorat cu tema „Modele matematice pentru negocieri“.

”Academia Română își exprimă profundul regret la aflarea veștii stingerii din viață, la vârsta de 91 de ani, a academicianului Mircea Malița, personalitate plurivalentă, de mare anvergură științifică și diplomatică, ce a marcat deopotrivă învățământul și diplomația românească, bucurându-se de o largă reputație și apreciere internațională”, precizează un comunicat al Academiei Române.

Cariera sa se leagă, încă de la început, de numele Academiei Române, între anii 1950-1956 deținând funcția de director al Bibliotecii Academiei Române.

La numai 22 de ani, în 1949, devine cadru didactic universitar, carieră pe care a desăvârșit-o în mod strălucit de-a lungul a peste 6 decenii. În 1972 obține titlul de profesor universitar la Facultatea de Matematică a Universității din București, unde a fost titularul cursurilor Modele matematice în științe sociale și Logică și inteligență artificială, la catedra de Analiză matematică. În perioada 1970-1972 a fost ministru al Educației și Învățământului, mandat în timpul căruia a determinat introducerea în universități a calculatorului și dezvoltarea departamentelor de matematică și informatică, precum și introducerea conceptului de management, acțiuni vizionare, de pioneriat, ce aveau să influențeze în mod decisiv evoluția societății.

Citește și:

Mircea Maliţa, diplomatul român care i-a sfidat pe ruşi în 1963, la ONU: „Petru Groza ne-a dat înapoi Ardealul“

Cariera științifică și pedagogică a academicianului Mircea Malița a fost dublată de o strălucită carieră diplomatică. Între anii 1956-1961 a fost consilier al Misiunii Permanente a României pe lângă Organizația Națiunilor Unite, apoi, pentru doi ani, între 1961-1962, director al Direcției Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Din 1962 până în 1970 a fost ministru adjunct de Externe pe probleme ONU, iar din 1974 membru al consiliilor pregătitoare ale conferințelor mondiale ale ONU pentru populație, știință și tehnologie, pentru dezvoltare. La începutul anilor 1980 este numit ambasador al României în Elveția și la ONU (1980-1982) și apoi ambasador în Statele Unite ale Americii (1982-1984).

Vocația profesorală a academicianului Mircea Malița s-a manifestat și în domeniul diplomației, susținând expuneri și lecții diplomatice în cadrul unor înalte institute de diplomație internațională precum: Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale din Geneva, Asociația Austriacă de Politică Externă, în Statele Unite, în Marea Britanie.

Dubla sa vocație, de om știință, cu înalte preocupări pentru viața socială și politică, și de diplomat s-au concretizat într-o operă vastă, caracterizată deopotrivă de forța abordării teoretice și de pragmatism.

Între cele mai citate lucrări ale sale se numără: „Programarea pătratică“ (1968),  „Teoria grafurilor cu splicații în științele sociale“ (1972), „Modele matematice ale sistemului educațional“ (1973), „Mathematics of Organization“ (1974, în colaborare), „Abordări matematice ale relațiilor matematice“ (în 3 volume, 1977-1978).

Opera dedicată domeniului diplomatic acoperă o largă problematică, de la istoria domeniului, la analiză, studiu aplicat, modele diplomatice sau memorii: „Pagini din trecutul diplomației românești“ (1966, în colaborare), „Diplomația română. O perspectivă istorică“ (1970), „Teoria și practica negocierilor“ (1972), „Romanian Diplomacy. A Historical Study“ (1970, tradusă în în limbile franceză și rusă), „Teoria și practica negocierilor“ (1972), „Diplomația. Școli și instituții“ (1975), „Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomație“ (2007), „Tablouri din războiul rece. Memoriile unui diplomat român“ (2007), „Între război și pace“ (2007), „Istoria văzută prin ochii diplomatului“ (2014, în colaborare), „Secolul meu scurt“ (2015).

Academicianul Mircea Malița a fost fondator al Clubului de la Roma și coautor al rapoartelor acestei organizații: „No limits to Learning. Bridging the Human Gap. Report to the Club of Rome“ (1979), care a cunoscut o serie de ediții succesive, „The Double Helix of Learning and Work. A Report to the Club of Rome“ (2003).

A fost, de asemenea, fondator al Centrului European de Cultură din București și al Universității „Mării Negre“, membru al Academiei Mondiale de Arte și Științe, al Academiei Internaționale de Perspectivă Socială, al Federației Mondiale a Studiului Viitorului, al Academiei Internaționale „Leonardo da Vinci“.

Performanța științifică, profesoarală și diplomatică a lui Mircea Malița a fost recunoscută de Academia Română încă din 1974, când devine membru corespondent. În decembrie 1991 este ales membru titular al Academiei Române, în cadrul Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie.

Ca semn de recunoaștere a strălucitei sale activități științifice, diplomatice și culturale, academicianul Mircea Malița a fost distins cu o serie de premii și distincții și a fost ales Doctor Honoris Causa al Universităților din Oradea (1998) și Politehnica din București (2012 ). În 2013, Ministerul Educației Naționale i-a acordat Diploma de Excelență pentru „merite deosebite și contribuții remarcabile aduse la dezvoltarea educației, culturii și societății românești“.

În anul 2000, Președinția României i-a conferit Ordinul „Steaua României“ în grad de Comandor.

”Plecarea din această lume a academicianului Mircea Malița lasă lumea academică și universitară mai săracă și văduvește societatea românească de o mare personalitate. Odată cu Mircea Malița pleacă dintre noi un reper: modelul cărturarului diplomat și al diplomatului cărturar. Mircea Malița a fost parte integrantă din construcția unei epoci, un vizionar pragmatic, care și-a înțeles corect timpul și a citit corect viitorul”, precizează Academia Română.