Autor 20538 vizualizări


Sclavia a fost dintotdeauna parte integrantã a societãţii umane. Iatã o privire de ansamblu asupra istoriei fenomenului care mai prosperã și astãzi.

  1. Sclavia a fost oficializatã în Virginia în 1654, când Anthony Johnson, un bãrbat de culoare, a convins tribunalul cã servitorul sãu, John Casor, tot de culoare, este proprietatea sa pe viaţã. Johnson însuși fusese adus în Virginia ca servitor, dar a reușit sã-și plãteascã datoriile și astfel sã se elibereze de obligaţii. Curtea a decis în favoarea lui Johnson și se naște statutul de sclav în Virginia. Johnson s-a îmbogãţit și a început sã importe sclavi negri din Africa. În cele din urmã însã decizia tribunalului avea sã se întoarcã și împotriva lui pentru cã pãmânturile îi sunt confiscate pe motive rasiale.
  2. În a 2-a jumãtate a secolului al 18-lea, sclavia a început sã regreseze în SUA ca urmare a plantãrii de culture care necesitau mai puţinã muncã manualã. Mulţi proprietari de sclavi i-au eliberat și se pãrea cã instituţia avea sã piarã. Dar nu a fost așa. în 1793, Eli Whitney a brevetat mașina de egrenat, pentru procesarea bumbacului. Asta însemna cã un singur muncitor putea procesa de 50 de ori mai mult bumbac decât înainte, ceea ce transforma cultura plantei într-o afacere extrem de profitabilã. În consecinţã, multe culturi au fost înlocuite cu cea de bumbac și sclavia a înflorit din nou.
  3. Cuvântul “sclav” provine din cuvântul bizantin “sklabos”, prin care desemnau popoarele slave. Motivul din spatele acestei întrebuinţãri este obiceiul vikingilor de a captura slavi și a-I vinde romanilor ca sclavi. Termenul nu dateazã mai devreme de 580, întrucât înainte se folosea mai degrabã “servus” pentru toate tipurile de servitor – fie în robie, fie liberi.
  4. Biblia nu se pronunţã clar împotriva sclaviei. În Noul Testament, Iisus vindecã un sclav și îl laudã pe proprietar pentru credinţa acestuia. Nu îl condamnã pe proprietar și nu face nicio remarcã privitoare la posesia de robi. Sfântul Pavel le spunea proprietarilor de sclavi:“Nu îi ameninţaţi, cãci stãpânul și al lor și al vostru se aflã in ceruri și nu pãrtinește pe nimeni” (Efeseni 6:9). Vechiul Testament merge puţin mai departe și recomandã tratamentul binevoitor faţã de sclavi. Cel mai probabil motiv pentru aceastã discrepanţã moralã este redactarea Bibliei într-o epocã în care sclavia nu doar cã era rãspânditã, dar și perfect integratã în societate, deci nu merita prea mare atenţie din moment ce toatã lumea era familiarizatã cu subiectul. În plus, robii de atunci erau trataţi ceva mai uman decât cei moderni, foarte mulţi ajungând sã-și câștige libertatea.
  5. Liberia este o mica ţarã de pe coasta de vest africanã, întemeiatã în 1822 ca o colonie a sclavilor americani eliberaţi în urma eforturilor lui James Monroe, care primește drept rãsplatã numele capitalei Monrovia. Arealul se populeazã cu grupuri entice diverse pe care africanii încep sã le desconsidere ca necivilizate. În 1847 sclavii eliberaţi declarã ţara independent și se naște naţiunea care vreme de 133 de ani va fi dominate de un singur partid, amero-liberienii. Ironic, doar africanii amero-liberieni aveau drept de vot. Liberia este singura ţarã africanã care a ales o femeie (Ellen Johnson-Sirleaf) în fruntea statului. Engleza liberianã este o variantã a limbii vorbite de sclavii afro-americani din secolul al 19-lea, care au transformat Liberia într-o copie a teritoriului pãrãsit de ei în SUA, un exemplu fiind templul mason din Monrovia.
  6. In Africa de dinainte de venirea europenilor robia era un aspect normal al vieţii cotidiene. Singura diferenţã consta în atribuirea unei bune reputaţii proprietarului care își trata bine sclavii. În caz contrar însemna lipsã de moralitate dacã nu le asigurai sclavilor condiţii de trai.
  7. Charles Lynch, fermier și revoluţiuonar American din Virginia, a condus un tribunal ilicit care judeca și condamna loialiștii. Sentinţele se rezumau în general la confiscarea proprietãţii, biciuire sau înrolarea obligatory. Dupã revoluţie Lynch a devenit membru al senatului din Virginia. Astãzi este faimos pentru termenul de “linșare” (lynching). Linșarea sclavilor a început iniţial ca o simplã biciuire pentru ca sã degenereze în execuţii rapide.
  8. Practicã veche, sclavia este menţionatã în Codul lui Hammurabi (1760 a.Hr.) din Babilon. Unii filosofi din antichitate accentueazã ideea cã unii oameni se nasc într-o stare de sclavie, prin urmare este moral sã profiţi de ei. De multe ori sclavia se instituia ca urmare a imposibilitãţii plãtii datoriilor.
  9. Deși condamnatã de papalitate, sclavia a fost acceptatã pentru o vreme între secolele XV-XVI. Papa care a acordat permisiunea este Nicolae al V-lea, care în 1452 emite o bulã prin care îl îndreptãţește pe regale portughez Alfonso al V-lea sã-I înrobeascã pe pãgânii prizonieri de rãzboi. În 1537 însã papa paul al III-lea revine la concepţia antisclavagistã a Bisericii.
  10. Conform unor studii realizate de organizaţii antisclavagiste în epoca contemporanã existã mai mulţi sclavi decât în oricare altã epocã din istorie, dintre care jumãtate copii. Se estimeazã cã aproximativ 27 de milioane de oameni se aflã în prezent subjugaţi, și asta neincluzându-I pe cei care deţin un statut echivalent. Preţul de azi se reduce la 90$, în vreme ce în trecut se estimeazã cã ar fi ajuns undeva pe la 40.000$...un studio realizat de Universitatea din Berkeley aratã cã 11.000 de cetãţeni americani sunt în condiţie de sclavie.