HISTORIA, Nr. 84, Decembrie 2008

Cele mai multe din sursele arhivistice privind recunoașterea internațională a formării României Mari sunt deja valorificate. Pentru completarea informației, ar trebui îndreptată atenția mai mult și asupra corespondenței, privind acest subiect, între personalitățile epocii. Cum, în momentul dezbaterilor asupra viitoarelor tratate de pace, N. Iorga avea un rol politic foarte important în România – șef de partid parlamentar și președinte al Camerei Deputaților din decembrie 1919, până în martie 1920, corespondența primită de acesta aduce lumini și în planul luptei pentru recunoașterea granițelor. Până acum s-a aruncat numai o privire fugară asupra acestei corespondențe, deși discuția este ușurată de faptul că scrisorile respective au fost publicate – colecția Scrisori către N. Iorga, vol. VI, partea I și a II-a, Edit. Academiei, București 2002 și 2003.2 Foarte multe și interesante scrisori, mai ales pentru dezbaterile din culisele Conferinței de Pace, privesc tratativele din 1919; din cele primite de istoric în 1920, pe aceeași temă, valoarea cea mai mare o au cele expediate de primul-ministru Al. Vaida-Voevod.