HISTORIA, Nr. 177, Octombrie 2016

HISTORIA, Nr. 177, Octombrie 2016

După cucerirea Timișoarei de către otomani, în 1552, orașul a parcurs, vreme de 164 de ani, toate etapele de integrare în Imperiul otoman. Cetatea a fost supusă unui proces de islamizare care s-a acutizat după eșecul celui de-al doilea asediu al Vienei (1683), dar Islamul nu a prins rădăcini în rândul populaţiei locale. Mai mult, încorporarea Banatului în Imperiul otoman nu a rupt legăturile străvechi cu ţinuturile care au rămas sub autoritatea principelui Transilvaniei. Aşezată în mijlocul unor mlaștini, Timișoara era înconjurată de un puternic sistem de fortificaţii şi, treptat, orașul a devenit un centru important în estul Europei. Chiar austriecii considerau că Timișoara era mai puternică și mai greu de asediat decât Belgradul. A venit însă momentul octombrie 1716, atunci când geniul strategului imperial Eugeniu de Savoia a condus la asedierea orașului și, în final, la capitularea acestuia. De la Timișoara se putea acoperi foarte bine linia Tisei și Ungaria, se puteau asigura legăturile cu Valahia și Transilvania și se putea exercita controlul asupra Dunării. Nu în ultimul rând, Timișoara era cel mai important punct strategic de unde să se înceapă asaltul asupra Belgradului...