Casa în care s-a ascuns Al.I. Cuza în timpul alegerilor din 24 ianuarie 1859, un monument aproape necunoscut al Bucureștiului

În București există o stradă numită Constantin Bosianu. Aparent o străduță mică ce face legătura dintre Piața Regina Maria și Mitropolit Filaret, între Parcul Carol și Palatul Parlamentului, și ca multe altele din zonă  păstrează aspectul Bucureștiului de odinioară. Este una dintre bucățile orașului vechi care au scăpat de demolările ceaușiste, dar regimul a lăsat un alt măr otrăvit: rechiziționări, evacuări forțate, folosirea unor locuințe luate pe nedrept pe post de locuințe sociale pentru chiriași care le-au distrus.

Pe vremea când organizam aceste evenimente în strada Bosianu nu m-am gândit că atât de aproape de această stradă este și o foarte frumoasă Casă Bosianu. Comoara în stil neogotic a aparținut lui Constantin Bosianu, primul decan al Facultății de Drept din București. Casa, al cărei arhitect este Luigi Lipizer (același arhitect care a proiectat Casa Librecht-Filipescu, actualul restaurant Casa Universitarilor), a fost construită între anii 1853 și 1859. La vremea respectivă Parcul Carol nu exista.

Constantin Bosianu provine dintr-o familie boierească, este fiul paharnicului Andrei Bosianu. Urmează cursurile scolii Sfantul Sava, apoi merge la Anvers și Paris pentru a-și desăvârși pregătirea în științe jurdice. Este unul dintre marii susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza. Ocupă numeroase funcții în conducerea noului stat român (premier al României, director al Ministerului Justiției şi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti) și în 1879 ajunge să fie primit ca membru în Academia Română.

Click aici pentru continuare pe turismistoric.ro