Toyotomi Hideyoshi. Portretul samuraiului în perioada medievală

Viitorul unificator al Japoniei, Hiyoshi, vede lumina zilei in 1537, în coliba unui țăran. Rămas curând în grija unui tată vitreg, băiatul fuge de acasă și, după mai multe peripeții, reușește să intre în serviciul seniorului Oda Nobunaga, aflat într-o vijelioasă ascensiune. Deosebit de abil și curajos, Hiyoshi devine curând un important general al seniorului său, care-i acordă încredere deplină „maimuței

[1]

sale favorite.

 Hashiba Hideyoshi

O răsturnare de situație îl ridică încă mai mult, în 1582, când genialul strateg transformă o mare pierdere în marele său câștig. Protectorul său, instabilul Oda Nobunaga, își umilește fără cruțare unul dintre generalii favoriți, pe Akechi Mitsuhide. Acesta, deși mai degrabă poet decât militar, lansează un atac-fulger asupra templului Honnoji, unde este găzduit seniorul său pe perioada vizitei la Kyoto. Nobunaga, încă uluit de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, își ia viața în mijlocul ultimilor săi apărători. Rebelul se proclamă conducător militar suprem, însă recunoașterea sa întârzie să apară. Desigur, pe de o parte, acțiunea sa a fost motivată, iar pe de altă parte, originea sa îi permite accesul la cele mai înalte funcții. Dar ridicarea împotriva seniorului său nu poate fi trecută cu vederea, cu atât mai mult cu cât răzbunătorii vasali au și ei în vedere preluarea funcției supreme. Cel mai zelos se arată a fi generalul-maimuță, care acum poartă numele Hashiba Hideyoshi. El își asigură alianța altor vasali ai lui Oda și pornește împotriva clanului Akechi, pe care-l nimicește. S-ar putea crede că, odată stăpânul răzbunat, vasalul credincios îi va sluji și apăra pe urmașii acestuia. Dimpotrivă, Hideyoshi va încurca ițele cu bună știință, dezbinându-i pe aceștia, luând când partea unuia, când partea celuilalt, până la eliminarea lor. În același timp, el își învinge toți rivalii; capabilul general Shibata Katsuie se sinucide în castelul său asediat, iar prudentul Tokugawa Ieyasu își îndoaie genunchiul în fața celui de neînvins.

 Toyotomi Hideyoshi

În sfârșit, Toyotomi Hideyoshi este stăpânul întregii Japonii. Împăratul nu-i poate acorda titlul de shogun

[2]

, din cauza originii modeste; în calitate de kampaku

[3]

sau taiko

[4]

însă, el va ține de fapt toate frâiele puterii.

S-a dovedit a fi cel mai strălucit general al țării. Este momentul să-și arate și calitățile de administrator și nu va întârzia să o facă. Hideyoshi acționează mai întâi în două direcții: recensământul populației în vederea unei impozitări eficiente - apoi stabilirea unui sistem social rigid. Fiecare japonez va muri în casta în care s-a născut. Generalul-țăran va interzice ca un țăran să dețină arme sau să devină vreodată samurai. Procedează chiar la legarea țăranilor de glie. Se teme oare de un viitor rival periculos? Poate. Asediatorul de castele își propune apoi să realizeze cel mai măreț castel din istoria Japoniei. Într-adevăr, castelul Osaka pentru construcția căruia legenda spune că toți seniorii țării au adus, ca omagiu, cele mai puternice stânci – este proiectat pentru a fi inexpugnabil. Fondurile sunt, practic, nelimitate, iar soliditatea construcției nu poate fi egalată decât de splendoarea ei luxuriantă: taiko va pune ca zidurile să fie acoperite cu foiță de aur. Cuceritorul de cetăți este, în aceeași măsură, și un cuceritor al femeilor, deși șubred și urât. De ani de zile, el le ține ostatice pe cele trei nepoate de soră ale lui Oda Nobunaga. Yodo, cea mai mare - și cea mai frumoasă - cedează carismei sale și îi devine concubină principală

[5]

. Îi va dărui un fiu, dar acesta nu supraviețuiește primei copilării. În schimb, cel de-al doilea este un model de sănătate, iar regentul își sărbătorește necontenit fericirea paternă.

Strălucitele realizări pe plan intern sunt întrucâtva contrabalansate de o dezastruoasă politică externă. Pentru că regentul își va dori Coreea, ca pas hotărâtor spre China, visul său. Însă Coreea nu mai este colosul cu picioare de lut din vremea invaziilor mongole. Luptătorii niponi se ciocnesc aici de adevărați generali și soldați, iar campaniile coreene nu vor face altceva decât să aducă pierderi însemnate Japoniei. Geniul strategic al lui Hideyoshi să se fi stins? Sau megalomania sa îl împiedică să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor? Este plauzibil și un răspuns, și celălalt.

În tot acest timp, Hideyoshi încearcă necontenit să-și consolideze poziția. Acolo unde întrezărește o umbră de ofensă, o urmă de pericol pentru puterea sau succesiunea sa, el are un singur procedeu: vărsarea de sânge. Înalta societate este șocată la auzul veștii că Sen no Rikyu, veneratul maestru al ceremoniei ceaiului, s-a sinucis la ordinul regentului. Pentru că nu i-a oferit-o lui taiko pe fiica sa, ori pentru că i-a refuzat dictatorului onorurile cuvenite zeilor? Apoi, nepotul său de soră, Hidetsugu, cândva moștenitorul său oficial, este de asemenea condamnat la moarte, pentru un presupus complot. Sentința îi cuprinde și pe membrii familiei sale: treizeci si nouă de de femei și copii sunt executați prin decapitare. Nici creștinii nu vor scăpa atenției regentului. Dacă inițial îi acceptase, văzând creștinismul ca pe o alternativă pașnică la budism călugării budiști erau recunoscuți ca luptători redutabili – în timp, Hideyoshi îi vede în culori sumbre. El ordonă crucificarea a douăzeci și șase

[6]

de preoți și misionari creștini de naționalități diferite, majoritatea japonezi.

An după an, picătură cu picătură, vlaga s-a scurs din acest trup firav, pe care doar voința l-a susținut. Geniul l-a adus în vârf, de la baza piramidei. Puterea supremă, aurul, oamenii totul i-a aparținut. Seniorul său l-a numit maimuța, pentru preoții creștini el a fost diavolul. Pe patul de moarte, taiko Toyotomi Hideyoshi, își încredințează fiul, pe kampaku Hideyori, unui consiliu în care coregenți sunt cei mai mari cinci seniori din țară. Aceștia jură că vor susține legitimitatea acestuia, chiar cu prețul vieții. Dealtfel, castelul Osaka este imposibil de cucerit și adăpostește un tezaur

[7]

.

Timp de câțiva ani, lucrurile trenează. Sub ocrotirea familiei și a consiliului, Hideyori se pregătește pentru preluarea funcției supreme. Se fac auzite murmure, coregenții se suspectează reciproc uneori, iar cel mai antipatizat este și cel mai de vază dintre ei, Tokugawa Ieyasu. Cu toate acestea, el este înrudit cu clanul Toyotomi: Hidetada, fiul său mai mare, este căsătorit cu Gou, sora doamnei Yodo. Conflictul dintre Ieyasu și ceilalți patru seniori este inevitabil. Iar lovitura de grație va veni din partea doamnei Gracia

[8]

, nume parcă predestinat unei asemenea încercări. Ea este chiar fiica defunctului senior Akechi Mitsuhide, iar întreaga sa familie a fost distrusă de Hideyoshi. După sinuciderea ei, în castelul asediat de Ishida Mitsunari, devotamentul public față de kampaku este puternic zdruncinat.  În anul 1600, la Sekigahara are loc cea mai mare ciocnire armată din istoria Japoniei: Tokugawa Ieyasu și aliații săi contra tuturor. Ieyasu o câștigă, la un fir de păr de înfrângere.

Pentru o vreme, Hideyori rămâne în castelul Osaka, împreună cu soția

[9]

, concubinele și întreaga lui suită.  Curajoasa, aroganta sa mamă îi este mereu alături. În țara paradoxurilor, doamna Yodo este totuși o enigmă. Cândva, într-un castel asediat de Hideyoshi la ordinele lui Oda Nobunaga - tatăl său s-a sinucis. Mama sa, Ichi, căutând protecția pentru cele trei fiice, s-a recăsătorit cu loialul general Shibata Katsuie. Ulterior, sub asaltul aceluiași Hideyoshi, tatăl vitreg al celor trei prințese și-a pus capăt zilelor, într-un castel incendiat. Și-a luat viața, odată cu el, și doamna Ichi, îngrozită de perspectiva de a deveni concubina detestatului personaj. Această soartă o va avea, în schimb, fiica sa

[10]

. Iar astăzi, prima doamnă este hotărâtă să apere drepturile fiului său, chiar cu prețul vieții.

Negocierile pentru putere sunt greoaie, iar Ieyasu, brusc, se hotărăște să lichideze chestiunea. Carthaginem esse delendam,  se spunea în Europa în situații similare. El pune în mâinile fiului său mai mare întreaga răspundere a acțiunii, iar acesta reușește. Prin tactică și prin violență, cu arme japoneze și europene, castelul Osaka este cucerit. Într-o anexă apărată de ultimi slujitori loiali, prima-doamnă Yodo și kampaku Hideyori își iau viața. Întreaga lor familie este nimicită, inclusiv fiul în vârstă de opt ani al lui Hideyori, ultimul urmaș al lui Hideyoshi cel neînvins. Puțini vor scăpa din această campanie, iar prima este doamna Sen, soția lui Hideyori. Ea este nepoata de fiu a lui Ieyasu; la ordinele acestuia, ea se va recăsători și va avea copii. Abia după pierderea celui de-al doilea soț, ea se va retrage la o mănăstire.

Două secole și jumătate durează shogunatul Tokugawa, pe bazele puse de Oda Nobunaga și Toyotomi Hideyoshi. Doar că vremea primilor doi, care s-au folosit nu doar de geniul lor militar, ci și de nedreptate și violență, a trecut ca un vis

[11]

. Pe când ordinea pusă de cel de-al treilea unificator al Japoniei a dăinuit până în vremurile când întreaga lume s-a schimbat la față.

 [1] Oda Nobunaga îi dăduse porecla „Saru” – maimuța.

[2]

Comandantul militar suprem

[3]

Regentul în funcție

[4]

Fostul regent

[5]

Toyotomi Hideyoshi avea deja o soție, doamna Nene - renumită prin frumusețea și inteligența sa - precum și mai multe concubine.

[6]

Pe 6 februarie, calendarul romano-catolic amintește martiriul celor douăzeci și șase de creștini. 

[7]

Averea, în aur, argint și obiecte prețioase,  lăsată moștenire de taiko, depășea venitul anual al Europei, la care se adăuga venitul coloniilor spaniole și portugheze.

[8]

Akechi Tama, devenită Hosokawa Tama prin  căsătorie, apoi Hosokawa Gracia prin botez, s-a opus  să fie luată ostatic de Ishida Mitsunari. Întrucât confesorul ei catolic îi interzisese sinuciderea, ea a acceptat să fie executată de un vasal. Personajul Gracia/ Garasha apare astăzi în numeroase creații literare sau cinematografice.

[9]

Este vorba despre doamna Sen, nepoata lui Ieyasu si fiica lui Hidetada.

[10]

Inițial, fiica mai mare a doamnei Ichi se numea Chacha, la intrarea în clanul Toyotomi a primit numele Yodo, iar după moartea lui Hideyoshi a primit numele Daikoin.

[11]

Remarcăm clarviziunea despotului in ultimele sale clipe de viaţă. Poemul său de moarte este “ Viaţa mea nu este decât un strop de rouă / Si piere tot ca un strop de rouă. / Iar castelul Osaka este doar un vis in alt vis.”