Actualitate

Mărturii despre Ginghis Han

Autor: Andreea Lupşor | 10822 vizualizări

Ginghis Han, acel ”Napoleon al stepelor” cum a fost supranumit, este una din marile figuri ale istoriei mondiale, creatorul unui imens imperiu nomad care se întindea din Coreea până în Polonia. Operațiunile militare ale mongolilor sunt uluitorare. Aceiași cuceritori care, în 1242, îl forțau pe regele Ungariei să fugă pe mare, patruzeci de ani mai târziu supuneau insula Java în Indonezia. Europa de Est și Asia au ajuns să facă parte din același conglomerat politic timp de un secol și jumătate.

Lumea întreagă era îngrozită de rapiditatea și brutalitatea cuceririlor mongole care erau întotdeauna însoțite de genocide pe scară largă. Mongolii au creat o adevărată psihoză în țările Europei și au trecut mulți ani pentru ca oamenii să nu mai tremure la amintirea călăreților din est care au însângerat continentul.

Istoria Secretă a Mongolilor este o cronică imperială ce tratează perioada lui Genghis Khan şi a succesorilor săi. Scrisă în jurul anului 1240, Istoria secretă a Mongolilor este singura sursă internă despre mongolii medievali. Singura copie a Istoriei secrete ce a supravieţuit datează din secolul XIV şi conţine textul mongol transcris fonetic în caractere chineze şi o traducere în chineză. Primul european care a descoperit această copie şi a tradus-o parţial a fost arhimandritul rus Palladij, membru al Misiunii Ortodoxe Ruse în China.

Tinereţea lui Genghis-Han

”Pe când Temujin avea 9 ani, Yesugai ba’atur [tatăl] l-a luat cu el într-o călătorie cu scopul de a cere unchilor săi … o mireasă pentru el dintre neamurile mamei sale, tribul Torgut. Pe când călăreau ei au întâlnit, într-un loc între două dealuri un membru al tribului din Unggirat.

El a spus: “Cumnate Yesugai, pe cine ai venit să vezi?” Yesugai ba’atur a răspuns: “Am venit spre a-i vedea pe unchii fiilor mei, pentru a le cere o mireasă pentru el.” Celălalt bărbat a spus: «Fiul tău este un băiat cu foc în privire şi strălucire pe faţă. Cumnate Yesugai, am avut un vis azi-noapte: un vultur alb a venit zburând spre mine cu două corpuri cereşti, soarele şi luna, în gheare, şi a venit să se odihnească pe mâna mea. Am vorbit cu poporul meu despre acest vis şi el a spus: soarele şi luna au fost întotdeauna acolo spre a fi văzute. Dar acum acest vultur le-a adus în ghearele lui şi a venit să se odihnească pe mâna mea. Cel alb a coborât. Ce semn minunat mi-a adus! Cu siguranţă, cumnate Yesugai, acest vis al meu a vestit apropierea ta împreună cu fiul tău. Am avut un vis bun.»”

Bertold Spuler, History of the Mongols, 17

Juvaini, Istoria Cuceritorului Lumii [1]

”În acest timp [după victoria asupra lui Ong Han] a apărut un om despre care am auzit de la Mongoli demni de crezare că, în timpul gerurilor mari din acele regiuni, obişnuia să meargă dezbrăcat prin deşert şi munţi şi apoi când se întorcea spunea:

“Dumnezeu mi-a vorbit şi a spus: Am dat întreaga faţă a pământului lui Temujin şi copiilor săi şi i-am dat numele de Genghis Han. […]”.

Ei îl numeau pe acel om Teb-Tengri [Preaslăvitul] şi orice spunea Genghis Han obişnuia să urmeze întru totul.”

Bertold Spuler, History of the Mongols, 26.

Genghis-Han devine Han

Istoria secretă a Mongolilor

”Altan, Khuchar şi Sacha beki au ţinut un consiliu împreună şi după aceea i-au spus lui Temujin: “Vrem să vă facem Han. Dacă vei deveni Han, noi vom călări în frunte împotriva duşmanului şi fără întârziere vom aduce pentru tine cele mai frumoase şi nobile fete şi femei precum şi iurta lor palat. […] Când vei vâna viclenele animalele sălbatice, noi vom fi primii care le vom împinge către tine din cerc. Noi vom conduce corpurile animalelor sălbatice din stepă, toate, aproape de tine. Noi vom împinge vânatul de munte de la spate, cu totul, aproape de tine. Dacă într-o zi de luptă nu te vom urma porunca ta, să ne iei posesiunile, soţiile şi femeile şi să arunci capetele noastre negre la pământ! Dacă în timp de pace noi vom fi alături de tine, ia-ne de lângă oamenii şi femeile şi copii noştri şi expulzează-ne într-un ţinut neguvernat.”

Cu asemenea jurăminte ei l-au ridicat pe Temujin să fie Han cu titlul Genghis Han.

History of the Mongols, 20-21

Organizarea armatei

Johann dePlano Carpini

”Despre aceasta putem spune următoarele: Genghis Khan a stabilit ca trebuie sa fie un om însărcinat cu comanda a fiecare 10 ostaşi; la comanda a fiecare 10 astfel de unităţi trebuie să fie un comandant a 100 [de ostaşi], la comanda a 10 astfel de unităţi trebuie să fie un comandant a 1000 [de ostaşi] şi, în final, la comanda a 10 astfel de unităţi trebuie să fie un mare comandant … In capul întregii armate se află doi sau trei duci, dar, din nou, doar unul dintre ei are comanda supremă.

In caz de război, daca unul, doi sau trei oameni din aceste unităţi de 10 fug, ei sunt toţi pedepsiţi cu moartea…Pe scurt, cu excepţia unei retrageri generale, toţi cei care fug sunt pedepsiţi cu moartea. Dacă, pe de alta parte, unul, doi sau trei se arunca curajos în bătălie şi restul din 10 nu îi urmează, aceştia plătesc cu viaţa şi dacă unul sau mai mulţi din aceştia 10 sunt luaţi prizonieri şi nu sunt eliberaţi de camarazii lor, de asemenea aceştia vor plăti cu viaţa.”

Bertold Spuler, History of the Mongols

Campaniile militare ale lui Genghis-Han

Istoria secretă a Mongolilor

”Atunci s-a intamplat [1218] ca trimisii lui Genghis-Han, o suta de oameni condusi de Ukhuna, sa fie retinuti si ucisi de poporul musulman. Afland acestea Genghis-Han a spus: ‘Cum as putea ingadui poporului musulman sa rupa lantul meu aurit!’ Si s-a decis sa mearga la razboi impotriva poporului musulman pentru represalii si pentru a razbuna moartea lui Ukhuna si a ambasadei sale de o suta de oameni.”

Bertold Spuler, History of the Mongols, 29.

Juvaini

”Genghis Khan a înaintat pe drumul spre Zarnuq, iar dimineaţa, atunci când regele astrelor a răsărit la orizont, a apărut pe neaşteptate în faţa oraşului. Atunci când locuitorii oraşului, fără să cunoască planurile înşelătoare ale Destinului, au văzut împrejurimile ticsite cu cavaleri într-atât încât cerul se înnegrise de la praful ridicat de aceştia de parcă era noapte, s-au înspăimântat. Ei s-au refugiat între ziduri şi au închis porţile gândindu-se: „Acesta este probabil un singur corp dintr-o uriaşă armată şi un singur val dintr-o mare furioasă.” Ei ar fi vrut să se lupte, ieşind în întâmpinarea nenorocirii, dar au fost ajutaţi de pronia dumnezeiască şi au rămas pe loc. In acel moment, Împăratul Lumii a trimis o solie, aşa cum făcea întotdeauna, condusă de Danishmend Hajib, pentru a-i anunţa de venirea armatelor sale şi pentru a-i sfătui să nu stea în calea unui asemenea cumplit potop. […] „Eu sunt Danishmend Hajib, un musulman şi fiul unui musulman. Căutând să-l mulţumesc pe Allah am venit în solie la voi din porunca neîndurătorului Genghis Khan, pentru a vă scăpa de la distrugere şi masacru. Cel care a venit cu multe mii de războinici este însuşi Genghis Khan. Lupta a ajuns până aici. Dacă îndrăzniţi să vă opuneţi în vreun fel, într-o singură oră cetatea va fi făcută una cu pământul iar câmpia va deveni o mare de sânge. Dacă însă ascultaţi cu chibzuinţă şi înţelepciune acest sfat şi îndemn şi vă supuneţi poruncilor sale, atunci vieţile şi bunurile voastre nu vor fi atinse. […]

Iar de acolo Genghis Khan a plecat la Bukhara, şi la începutul lunii Muharram în 617 [martie 1220] a ridicat tabăra în faţa porţilor cetăţii. Iar ostaşii săi erau mai numeroşi decât furnicile sau lăcustele […] Atunci când rebelii din oraş şi din cetate au fost înfrânţi, iar zidurile şi întăriturile au fost dărâmate, toţi locuitorii oraşului, bărbaţi şi femei, urâţi şi frumoşi, au fost aduşi pe câmpul din faţa moscheii. Genghis Khan le-a cruţat vieţile, iar pe bărbaţii tineri şi în putere pe care i-a considerat buni de luptă i-a luat pentru a ataca Samarkand-ul şi Dabusiya. Genghis Khan a plecat apoi spre Samarkand iar oamenii din Bukhara, datorită distrugerii, se împuţinaseră precum constelaţia Ursului şi au plecat în sate, iar locul pe care fusese oraşul a devenit o câmpie. Un bărbat a scăpat din Bukhara după ce aceasta a fost cucerită şi a venit în Khurasan. El a fost întrebat despre oraş şi a răspuns: „Au venit, au istovit, au ars, au ucis, au jefuit şi au plecat.”

Bertold Spuler, History of the Mongols, 38-39

Ideologia imperială mongolă

Ricoldo da Montecroce

”Tătarii pretind că ei sunt adevăraţii stăpâni ai pământului. Dumnezeu ar fi creat pământul numai de dragul lor, pentru ca ei să-l guverneze şi să se bucure de el. Potrivit mongolilor chiar şi păsările din cer spun că ei sunt stăpânii lumii şi că întregul pământ le plăteşte tribut. Ei susţin chiar că şi păsările din cer şi animalele sălbatice din deşert mănâncă şi beau doar prin graţia împăratului lor.

Odată, când un franc a venit la unul dintre marii împăraţi şi a fost întrebat: “Ce cadouri ai adus pentru mine?” El a răspuns: “Nu am adus nici un cadou deoarece nu-ţi cunoaştem puterea.” Prinţul a întrebat: “Nu ţi-au spus păsările din cer despre ea atunci când ai intrat în ţara mea?” La acestea el a răspuns: “Se poate să-mi fi spus ele ceva, dar eu nu le-am înţeles limba.” La acestea, prinţul a fost mulţumit şi l-a cruţat.

Bertold Spuler, History of the Mongols, 26-27.

 

 

Răspunsul Marelui Han Goyuk către papa Inocenţiu al IV-lea

”Aceasta e o poruncă trimisă marelui Papă, fie ca el să o afle şi să o înţeleagă. […] Dacă îţi îndeplineşti cuvintele atunci vino, tu, marele Papă şi regii, toţi în persoană, să depui omagiu în faţa noastră. […]

Ai spus că are fi un avantaj pentru mine dacă aş accepta botezul. […] Acestă chemare a voastră, nu o înţeleg.

Mai mult, ai trimis următorul mesaj: “Aţi cucerit toate pământurile Ungurilor şi ale altor creştini.” […] Nici acest mesaj al vostru nu l-am înţeles. Chinggiz Khan şi Marele Han [Ogadai] au îndeplinit amândoi porunca lui Dumnezeu. […] Cum ar putea cineva, fără poruncă de la Dumnezeu, şi doar prin propria putere, să ucidă şi să jefuiască. […]

Prin puterea lui Dumnezeu toate Imperiile de la Răsărit la Apus ne-au fost dăruite şi noi le deţinem. Cum ar putea cineva să îndeplinească ceva fără porunca lui Dumnezeu? Aşadar, acum, trebuie să spui cu inima deschisă: Mă voi supune şi vă vom pune puterile noastre la dispoziţie. Tu personal, ca un cap al tuturor Regilor, vei veni şi vei depune omagiu şi mă vei sluji. Atunci, noi vom accepta supunerea voastră. Dacă, totuşi, nu vei accepta porunca lui Dumnezeu şi vei acţiona împotriva poruncii noastre, noi vom şti atunci că eşti duşmanul nostru.

Bertold Spuler, History of the Mongols, 68-69

Administrarea Imperiului

 Marea Yasa – Gregorius Bar Hebraeus,[2] Chronicon Syriacum

”Deoarece Mongolii nu au o scriere a lor, Genghis Han a pus ca un copil tătar să fie instruit în scrierea Uigură [un trib turc din Asia Centrală]. […] El a consemnat următoarele legi pe care le-a proclamat:

Dacă este necesar să se scrie rebelilor sau să fie trimişi mesageri la ei, aceştia să nu fie intimidaţi de etalarea excesivă a încrederii noastre sau de mărimea armatei noastre, ci trebuie doar să li se spună: dacă vă veţi supune, veţi găsi pace şi înţelegere. Dacă însă continuaţi să rezistaţi – atucni noi ce putem face? Numai Dumnezeu ştie ce se va alege din voi. Prin aceasta Mongolii îţi arată încrederea sprijinită pe Dumnezeu; prin aceasta ei au fost şi vor fi întotdeauna învingători.

Cel pur, cel inocent, cel drept, cel învăţat şi cel înţelept din rândul poporului trebuie să fie respectaţi şi onoraţi. Cel rău şi cel nedrept trebuie dispreţuit. Deoarece Mongolii au remarcat printre Creştini sinceritatea şi caritatea ei i-au ţinut pe Creştini, la începutul guvernării lor, la mare preţ. Dar, ulterior, afecţiunea lor s-a transformat în ură; ei nu mai puteau aproba purtarea creştinilor când mulţi dintre ei au trecut la credinţa musulmană.

Conducătorii şi membrii clasei conducătoare nu trebuie să aibă nume grandioase, aşa cum este obiceiul cu alte popoare, în special cu Musulmanii. Cel care ocupă tronul merită doar un titlu: Han sau Qa’an. Fratele său şi celelalte rude vor fi purta simplu propriile nume.

Atunci când nu este război, va fi vânătoare; cel tânăr va fi învăţat să ucidă animale sălbatice, astfel încât să fie obişnuit cu lupta, şi să capete putere şi rezistenţă.

Soldaţii nu vor fi mai mici de 20 de ani. Ei vor fi organizaţi în grupuri de 10, 100, 1000 şi 10000 de bărbaţi.

Fiecare trib mongol trebuie să contribuie la întreţinerea Hanului din surplusurile anuale şi de aceea îi vor da acestuia cai, lapte, lână, berbeci.

Nimeni nu va părăsi unitatea de 1000, de 100 sau de 10 în care este înscris. În caz contrar el şi conducătorul acelei unităţi care l-a acceptat, vor fi executaţi.

La fiecare 2 mile va fi o staţie de poştă cu cai pentru mesagerii în tranzit.

Hanul nu trebuie să ia nimic din bunurile unui om care moare fără moştenitori. Bunurile acestui om trebuie să treacă asupra persoanei care l-a îngrijit.

Pentru a rămâne concişi, celelalte legi ale Mongolilor nu vor fi menţionate aici.”[3]

 Bertold Spuler, History of the Mongols, 41

 

Recomandări:

· Yasushi Inoue. Lupul Albastru. Bucureşti: Humanitas, 2003. – o reconstrucţie literară, şi nu una istorică, a vieţii lui Genghis Han

· Bertold Spuler. History of the Mongols based on Eastern and Western Accounts of the Thirteenth and Fourteenth Centuries. Berkley: University of California Press, 1972

· emisiune marca BBC despre Ginghis Han

· Istoria secretă a mongolilor (în limba franceză)

 


[1]Juvaini [Joveyni ‘Ata Malek] (1226-1283). Istoric persan, primul reprezentant al istoriografiei persane care a înflorit în timpul dominaţiei mongole în Iran (1220-1336). Născut într-o familie cu tradiţie administrativă, Juvaini a câştigat recunoaşterea administraţiei mongole şi a vizitat curtea Marelui Han în Asia Centrală în două rânduri. In 1256 a intrat în slujba lui Hülegü, nepotul lui Genghis Han. Numit o perioadă guvernator al Iraqului după moartea lui Hulegu (1265) îşi pierde mult din influenţa deţinută. Principala lucrare a lui Juvaini este Istoria Cuceritorului Lumii. Lucrarea este inspirată de experienţa personală a lui Juvaini precum şi de numeroase surse scrise, multe pierdute ulterior.

[2]Bar Habraeus (1226-1286) – fiul unui evreu siriac convertit la creştinism, devine călugăr la 17 ani, urcând în ierarhia clericală până la rangul de arhiepiscop. Cunoscut pentru cultura sa enciclopedică în ştiinţă şi filozofie, Bar a încercat să promoveze o atitudine tolerantă între Musulmani şi Creştini.

[3]Aceleaşi legi, într-o formă mai extinsă şi mai elaborată, dar în aceeaşi ordine, apar şi în lucrarea persană a lui Jowayni, Istoria Cuceritorului Lumii



Ziare.com
Comentarii

ASTIA DE SE NUMESC UNGURI

ASTIA DE SE NUMESC UNGURI ISTORIA NU I STIE CA UN POPOR DE SINE STATATOR.CI CA UN POPOR MIGRATOR .DECI CA ATARE EI SUNT RAMASITELE SCURSURILE EUROPEI SI AI LUMI INTREGI.NOI

Postat de: Anonymous, 16 Aprilie 2014 |

regele....

Vasazica regele Ungariei a fost nevoit sa fuge pe mare , alergat de mongoli !
Noroc ca romanii nu aveau , pe vreme aia, nici rege nici tara asa ca mongolii nu aveau pe cine alerga !
Opinca.

Postat de: Anonymous, 24 Aprilie 2012 |

Romanii.

Romanii aveau si tara si conducatori pentru ca ei isi duceau viata pe meleagurile lor de pe vremea cand ungurii nici nu existau ca popor asta ca sa nu mai spun ca atunci cand s-au adunat si sau format intai ca o hoarda migratoare undeva prin secolul al IX lea erau prin stepele asiatice si nici nu cred ca auzisera de Europa pentru ca apoi sa migreze spre Europa .

Postat de: Anonymous, 12 Februarie 2014 |

regele

Vasazica regele Ungariei a fugit pe mare de groaza mongolilor!
Noroc ca romanii nu aveau rege, nici tara pe atunci,asa ca mongolii nu au avut pe cine alerga !

Postat de: Anonymous, 22 Aprilie 2012 |

f

deosebit de interesant
cititi ceva foarte interesant aici:minunimisteresecreteleterrei**blogspot**com

Postat de: Anonymous, 20 Aprilie 2012 |

Aloha

Personal nu am nici un fel de respect sau admiratie pentru el sau pentru attila sau pentru alti asiatici care au venit din stepe si tot ce au stiut sa faca a fost sa omoare si sa distruga, nu sa construiasca. Civilizatia cere munca si iar munca, Din pacate au bagat lumea in sperieti, pana si marea china a trebuit sa faca un zid contra mongolilor. OK, ce s-a ales de ei pana astazi? Au pierit striviti de istorie, asa cum nu se mai aude mai nimic de asirieni de exemplu, si care erau cel putin la fel de sangerosi. Exemplele sunt nenumarate, cartaginezii aveau ritualuri in care isi omorau copiii ca sacrificiu pentru zei, noroc ca i-au distrus romanii si le-au arat - la propriu - orasul. In concluzie, hai sa ne vedem de treburile noastre, pentru ca avem mult de munca. Violenta nu a rezolvat niciodata nimic decat pe moment. Trebuie sa ne indreptam spre o civilizatie adevarata. Din pacate vremurile sunt inca tulburi, razboaie inca sunt etc. Pacat.

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2011 |

Johny

Cred ca ar fi fost corect sa mentionati aici, in doua-trei randuri, distrugerile provocate de el in Europa.

Postat de: Anonymous, 19 Decembrie 2011 |

Publică un comentariu nou

By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 149, Iunie 2014

HISTORIA, Nr. 149, Iunie 2014 -
12 Iunie 2014

La o sută de ani de la atentatul de la Sarajevo, care a schimbat lumea din temelii, revista „Historia” a pregătit cititorilor săi o ediţie de colecţie dedicată Marelui Război, cel mai sângeros conflict de până atunci: Europa, principalul teatru de război şi locul declanşării ostilităţilor, nu mai cunoscuse niciodată o asemenea încleştare disperată de forţe pe fronturi atât de largi.

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI