Legende: Elvis Presley - 81 de ani de la naștere

Pe 8 ianuarie 1935, în orăşelul Tupelo, din statul american Mississippi, a văzut lumina zilei cel care va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră drept Regele Rock ‘n’ Roll-ului. Astăzi, Elvis ar fi împlinit 81 de ani, iar noi te invităm să intri în culisele vieţii acestei legende a muzicii!

America a dat lumii patru lucruri unice, spunea cineva. Base-ball-ul, Coca Cola, Mickey Mouse și Elvis. „Nimic nu m-a impresiont cu adevărat până la Elvis“, spunea și John Lennon.

„A venit într-o zi, aici, la noi acasă, o fată“, își amintea mama lui, Gladys. „După ce-a sărutat una dintre cămășile lui Elvis, apoi patul lui, a spus: «Acum vreau să-i sărut mașina». Și s-a dus la Cadillacul roșu, parcat în plin soare…“ Un copil candid și mediocru, cum îl descria franc învăţătoarea lui, doamna Grimes, sădise seminţele unei noi religii. Mama, lucrătoare la o fabrică de confecţii, îl ducea mereu la școală, la fel cum a făcut până în primii ani de liceu, cultivându-i o profundă de­pendenţă maternă. Dar și o devoţiune religioasă de unde avea să se și nască dragostea lui pentru cântec. Căci totul a început de la gospel, bucăţile muzicale pe care le cân­ta cu părinţii la adunările evanghelice. Și a culminat cu voci bisericești care l-au catalogat drept agentul satanei, atunci când muzica lui zbuciumată și mișcările sale de dans scandaloase pentru anii ’50 (de unde și porecla de „Elvis The Pelvis“) au declanșat o isterie nemaivăzută. Fanii leșinau pe capete, iar el abia scăpa viu din braţele lor, fără cravată, batistă, centură și cu hainele sfâşiate. Asta se întâmpla deja prin 1955, la concertele locale, din Kansas City până-n Jacksonville. Cu doar doi ani îna­inte, Elvis lucra la compania de electricitate Crown din Memphis. Visa să se afirme în muzică, dar nu conta pe asta. Ziua conducea camionul cu care transporta echi­pamente electrice pe șantier, iar noaptea învăţa ca să se facă electrician. Prin august 1953, s-a încumetat să treacă pragul casei de discuri Sun Records, pentru a înregistra un disc cu două piese. Era un cadou pentru mama lui. Și a mai trecut un an până când Sam Phillips, boss-ul de la Sun Records, care căuta un alb cu voce de negru, s-a gân­dit la Presley. A mai chemat un chitarist și un basist și așa au început să repete pentru o sesiune de înregistrări. După o zi întreagă de muncă fără rezultat, târziu în noap­te, Elvis a înșfăcat chitara și a început să interpreteze pie­sa lui Arthur Crudup, „That’s Allright“. Restul, s-ar putea spune, e istorie. Cine mai știe azi că acea piesă era a lui Crudup? A rămas pentru totdeauna a lui Elvis, din cli­pa în care a început să ruleze la postul de radio local din Memphis, iar ascultătorii s-au îngrămădit să sune, uimiţi că interpretul nu era negru.

Continuarea articolului aici