Faţa nevăzută a lui Benito Mussolini
Benito Mussolini s-a născut la 29 iulie 1883 într-un mic oraş din Nordul Italiei. Este cunoscut în toată lumea datorită regimului pe care acesta l-a adoptat dar şi apelativului pe care acesta şi l-a ales- “Il Duce”. Puţină lume ştie că, fascismul a luat amploare datorită talentului oratoric al lui Benito Mussolini.
Crescut într-o familie simplă, tatăl lui era fierar şi mama învăţătoare, Benito şi-a construit viziunea politică datorită tatălui său care era un socialist convins. Allesandro Mussolini, tatăl lui Benito, idolatriza figurile naţionaliste ale secolului al XIX lea, Carlo Pisacane, Giuseppe Mazzini şi Giuseppe Garibaldi transmiţându-I şi lui Benito viziunile politice.
Benito a ajuns să fie conducătorul Italiei datorită talentului său oratoric, cu care reuşea să convingă oamenii şi să ducă o foarte bună propagandă. Experienţa sa ca jurnalist, înainte de a deveni conducătorul Italiei, l-a ajutat foarte mult în ascensiunea către comanda Italiei.
Pentru a evita serviciul militar, Benito Mussolini a evadat în Elveţia neavând un loc de muncă permanent. Aici a început să se familiarizeze cu ideile lui Friederich Nietzsche, ale lui Vilfredo Pareto (sociolog) şi alea sindicalistului Georges Sorel. Ideile lui Georges Sorel l-au impresionat cel mai mult pe Mussolini, deoarece acesta dorea distrugerea democraţiei liberale şi capitalismului prin folosirea violenţei, prin acţiuni directe şi grevă generală.
În Eleveţia ,Benito şi-a început cariera ca jurnalist, devenind un membru activ al mişcării socialiste italiene de aici lucrând la ziarul “L'Avvenire del Lavoratore”. Aici organiza întruniri, ţinea discursuri muncitorilor şi mai lucra ca secretar al uniunii muncitorilor italieni din Laussane. În 1903 a pornit o grevă generală pentru care a fost deportat în Italia, poliţia elveţiană vedea în el un pericol pentru societate.
Întors în Italia, Benito Mussolini şi-a continuat cariera ca jurnalist, iar în anul 1910 s-a întors în oraşul natal unde a editat săptămânalul “Lotta di classe” (Lupta de clasă). În această perioadă a început să publice din ce în ce mai mult devenind unul dintre cei mai proeminenţi socialişti ai Italiei. A publicat articolul “Il Trentino veduto da un Socialist” (Trento văzut de un socialist) în periodicul radical “La Voce”. A scris mai multe eseuri despre literatura germană, câteva povestiri şi un roman numit L'amante del Cardinale: Claudia Particella, romanzo storico (Amanta Cardinalului) scris împreună cu Santi Corvaja şi publicat în ziarul din Trento Il Popolo. Romanul avea o tentă anti clericală şi câţiva ani mai târziu a fost scoasă din circulaţie.
În 1911 Mussolini a participat la o grevă condusă de socialişti împotriva războiului italian din Libia. A fost închis 5 luni de zile pentru că a numit războiul italian imperialist. După ce a ieşit din închisoare a făcut ca doi revizionişti din cadrul partidului socialist să fie daţi afară, lucru ce i-a adus numirea ca redactor şef al ziarului partidului, “Avanti!”. Sub conducerea sa tirajul ziarului a crescut de la 20.000 la 100.000.
În 1913 a publicat “Giovanni Hus, il veridico” ( Giovanni Hus, un adevărat profet), o biografie istorică şi politică despre viaţa şi misiunea reformatorului ecleziastic ceh Giovanni Hus. Deşi pornise cu idei marxiste, curând Benito Mussolini a adoptat ideile lui Nietzsche, conceptele , şi anti-egalitarismul.
La începerea Primului Război Mondial, Partidul Socialist a decis să nu fie de acord cu susţinerea războiului, inclusiv Mussolini care a şi publicat un articol “Jos cu războiul.Rămânem neutrii.”, deşi gândurile lui Mussolini nu erau acceleaşi cu ceea ce publicase el. Credea că odată cu Primul Război Mondial italienii s-ar fi putut elibera de sub dominaţia austro-ungară. Datorită acestor idiei, Mussolini a intrat în conflict cu socialiştii şi a fost dat afară din partid.
După ce a plecat din partid, Mussolini a suferit o transformare radicală. A trecut de la conflictul de clasă la a-I sprijini pe naţionalişti. A înfiinţat şi un ziar “ Il Popolo d'Italia” şi “Fasci Rivoluzionari d'Azione Internazionalista “( liga revoluţionară fascistă pentru acţiune internaţională), în 1914. Fondurile necesare pentru a înfiinţa ziarul i-au fost date de “Ansaldo”, una dintre cele mai importante companii de armament din Italia. Scopul ziarului era de a-I convinge pe socialişti şi pe revoluţionari să susţină războiul.
După ceva timp Mussolini a decis că cel mai bine era să intre în război. Astfel că s-a înrolat în armată . A fost numit caporal pentru meritele din timpul războiului. A fos trimis în zona operaţiilor unde a fost grav rănit de explozia unei grenade. Experienţa militară a lui Mussolini este povestită în opera sa “Diario Di Guerra”.
Fascismul
Mussolini a utilizat operele lui Plato, Georges Sorel , Nietzsche şi ideile socialiste şi economice ale lui Vilfredo Pareto în crearea fascismului. “Republica”, opera lui Plato, conţinea o serie de idei pe care fascismul le-a promova ca legi , opoziţia faţă de democraţie , protejarea sistemului de clase şi promovarea colabărării dintre clase, respingerea egalitarismului , crearea unei clase de război pentru ca cetăţenii să săvârşeasă acţiuni favorabile statului, şi intervenţia statului în educaţie pentru a promova crearea de războinici şi a viitorilor conducători ai statului. Fasciştii, conduşi de un apropiat a lui Mussolini, Dino Grandi, au format trupe armate numite “Cămăşile negre” cu scopul de a restaura ordinea pe străzile Italiei, dar au avut şi conflicte cu comuniştii,socialiştii sau anarhiştii. “Cămăşile negre” atacau grevele, sindicatele rurale chiar şi municipalităţile socialiste şi acţionau cu violenţă.De obicei revoluţionarii, greviştii erau bătuţi cu o bâtă numită “manganello” şi obligaţi să bea ulei de ricin. Gruparea fascistă a crescut foarte repede, astfel că în numai 2 ani a devenit Partidul naţional fascist la un congres din Roma. În 1921 Mussolini a fost ales în Camera Deputaţilor pentru prima dată.
În 1925 a introdus legile presei care menţionau că toţi jurnaliştii trebuie înregistraţi ca fascişti. Cu toate acestea nu toate ziarele au fost luate de stat, “Corriere della Sera” a vândut de 10 ori mai multe ziare decât ziarul fascist “Il Popolo D'Italia”.
C a dictator al Italiei, întâia prioritate a lui Mussolini a fost subjugarea minţii poporului italian prin folosirea propagandei.
Mussolini a fost un iubitor al discursurilor publice. Cel mai mult timp şi l-a petrecut creeându-şi propagandă , indiferent dacă era în ţară sau în afara ei, iar experienţa sa ca jurnalist l-a ajutat foarte mult. Presa, radioul, educaţia, filmele, toate erau atent supravegheat îndeaproape pentru a promova fascismul ca fiind doctrina secolului XX. Principiile doctrinei au fost enumerate în articolul despre fascism scris de Giovanni Gentile şi semnat de Mussolini, care a apărut în Enciclopedia italiană în 1932.
În afara faptului că a fost fondatorul fascismului şi dictatorul Italiei, Benito Mussolini a fost şi “starul” Italiei în perioada în care a condus-o. Cultul personalităţii şi propaganda pe care a făcut-o l-a făcut să fie astfel. Curajos, carismatic, un foarte bun vorbitor şi scriitor dedicat cauzei sale, a reuşit să implementeze fascismul în minţiile italienilor , unerori, doar prin discursurile pline de motivaţie şi entuziasm.
HISTORIA, Nr. 125, Mai 2012 -
17 Mai 2012
Mai 1812. Imperiul Ţarist ocupă jumătate din Ţara Moldovei, stabilind un hotar pe Prut. Teritoriul va rămâne şi astăzi în conştiinţa românilor sub numele de „Basarabia”. Dedicăm Basarabiei, în integralitate, acest număr al revistei „Historia”. De ce? În primul rând pentru că am obosit să tot ascultăm tocitele clişee despre Moldova de dincolo de Prut. Abordările de faţadă şi declaraţiile patetice, pretins compătimitoare şi parţial patriotice.
Vedeţi mai multe detalii

























Limba romana si logica omeneasca - greu de tot pentru istorici
Asa, draga fata; ca sa evite" serviciul militar, Benito Mussolini A EVADAT (s.ns.) in Elvetia neavand un loc de munca permanent"
Chiar trebuie sa pescuim PERLE din articolele istoricilor dv.?
Ca am mai avut de "citit" o minunatie la articolul cu martiri crestini, si anume:
Cum vine chestia asta:" În plus, în oase s-au găsit urme de plumb, ceea ce era o boală exclusiv a aristocraţilor, deoarece acest metal era prezent în instalaţiile sanitare ale oraşului, care ajunseseră preponderent în casele celor bogaţi."
Adica bogatii foloseau..instalatiile sanitare care ajunsesera in casele bogatilor??? Iar urmele de plumb era(cf.textului) o boala ..etc.etc.
De fleasca,bai voi istoricilor
Instituiti un premiu macar.
Va dati seama ca interesul pentru subiectul abordat se reduce , se reduce..se tot reduce pana nu mai raman decat perlele,,
Un premiu - e o solutie.
problem nationala
Nu se poate ! Si la revista asta se gasesc agramati ("Jos cu războiul.Rămânem neutrii."). E cu adevarat o problema nationala ! Se va ajunge ca, dupa un numar de ani, Acad. Romana sa hotarasca folosirea unui "i" sau a doi de "i" indiferent de situatie, din cauza uzului constant al leprelor agramate care n-au invatat in scoala.
bibiku
Bai ghertoiule, esti cumva de la politia gramaticala?Daca nu-ti convine ceva ia-ti dracului telefonul si protesteaza la academie.
Cornel
E doar o traducere facuta la repezeala, in text il mai intilnim si pe Plato - probabil traducatorul/oarea nestiind cine este, a lasat numele asa cum l-a gasit in textul original.
Benito Mussolini
Este un articol scris la repezeala, ma asteptam la un articol mai complex.
draga Lavinia
Putina orinduiala in gramatica dumitale ne-ar fi de mare folos noua, cetitorilor care n-avem parte de lucrul tiparit. Trecind peste rateurile datorate vitezei, cele datorate lipsei dumitale de cultura gramaticala se fac simtite de la o posta: sint desigur aceia care ramin neutri la semnalul tras de un...
- "Puţină lume ştie că, fascismul..." Fata tatii, virgula aia n-are ce cauta acolo! Ca stii si tu care-i marele secret: virgula marcheaza o pauza in vorbire! Atit.
- “Jos cu războiul.Rămânem neutrii.”
Redactor imputit
Studiu
Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare īn masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decāt orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta īl īntretine cu adevarul faptelor īn sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, īn primul rānd, strategia diversiunii.
Strategia diversiunii consista īn deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarāte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neīnsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o īndura poporul nostru.
Zece strategii de manipulare a poporului nostru
1. ’’A distrage īn permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gāndire"scrie Chomsky.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La īnceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sāngeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, īn detrimentrul libertatii.
3. Strategia „īn degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata īn mod progresiv, īn ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. Īn acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pāna īn 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate īn mod brutal.
4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarāre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinānd acordul publicului īn prezent, pentru aplicarea īn viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decāt al unuia apropiat. Īn primul rānd, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine māine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. Īn fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene īntre 1992 – 1995 si aplicate īn 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atāt de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decāt la gāndire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ļn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului īn nestiinta si prostie.
A face īn asa fel ca poporul sa nu īnteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cāt mai slaba, īncāt prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramāna de neīnteles de cele dintāi.
7. Mentinerea poporului īn nestiinta si prostie.
A face īn asa fel ca poporul sa nu īnteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cāt mai slaba, īncāt prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramāna de neīnteles de cele dintāi.
8. A īncuraja publicul sa se complaca īn mediocritate.
A īncuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult.A-l īndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.
9. A īnlocui revolta cu īnvinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, īn loc sa se ridice īmpotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se īnvinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, avānd ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !
10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decāt se cunosc ei īnsisi.
Ļn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescānda īntre cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decāt el īnsusi. Aceasta īnseamna ca, īn majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decāt ei īnsisi....
Publică un comentariu nou