Terifiant: Experimente medicale pe oameni, făcute de SUA

Dacă cineva are impresia că doar naziştii şi-au permis să facă experimente abominabile pe oameni, de multe ori fără pic de anestezic, şi că prin judecarea şi condamnarea doctorilor acelora problema s-a încheiat, se înşeală amarnic.

Poveştile terifiante cu doctorul Mengele care a făcut sute de experimente pe gemeni ori transplantul de organe fără pic de anestezic făcut pentru a „îmbunătăţi” asistenţa medicală de front sau injectarea diverselor boli pentru a trata găsi diverse medicamente sunt lucruri pe care istoria, prin prisma faptului că Germania a pierdut războiul şi au fost descoperite aceste crime, le-a putut dezvălui.

Experimentul cu sifilis de la Tuskegee – cel mai lung din  istorie

Totuşi în anul 1997 preşedintele american Bill Clinton făcea o declaraţie de-a dreptul terifiantă: "Guvernul Statelor Unite a făcut ceva greşit, ceva profund greşit din punct de vedere moral. Este un ultraj adus angajamentului nostru faţă de integritateaşsi egalitatea tuturor cetăţenilor." Aceste cuvinte au făcut parte din discursul preşedintelui Clinton adresat ca scuză celor opt supravieţuitori ai experimentului Tuskegee pe 16 mai 1997.

Între anii 1932 şi 1972, Serviciul de Sănătate Publică al SUA a realizat un experiment sinistru pe 399 de bărbaţi de culoare aflaţi în ultimul stadiu al infecţiei cu sifilis. Aceşti oameni, majoritatea analfabeţi provenind dintr-unul din cele mai sărace comitate din Alabama, nu au fost niciodată informaţi despre boala de care suferă şi despre gravitatea ei. Ceea ce li s-a spus a fost doar că au un „sânge prost” (bad blood). Studiul urmărea să arate dacă în cazul sifilisului negrii sunt afectaţi în mod diferit faţă de albi.

Medicii care îi aveau pe aceşti pacienţi de culoare sub observaţie nu aveau intenţia de a-i trata, ci doar de a observa evoluţia bolii şi de a strânge datele la autopsie – acestea fiind indicaţiile primite „de sus”, după cum a recunoscut şi preşedintele Bill Clinton. Unul din medicii implicaţi în acest experiment afirma: „după cum observ, noi nu avem nicio contribuţie la aceşti pacienţi, până nu mor.” Astfel, „oamenii-cobai” au fost lăsaţi în mod deliberat să li se degradeze starea sănătăţii, în situaţia în care, în stadiul de sifilis terţiar apar chiar tumori, boli de inimă, paralizie, orbire, nebunie şi moarte.

James H. Jones, autorul cărţii „Bad Blood”, scrisă după acest experiment, afirma că acesta a fost „cel mai lung experiment non-terapeutic realizat pe fiinţe umane, în istoria medicală”. Sau poate că este vorba doar de cel mai lung experiment de acest gen despre care s-a aflat!

La finalul experimentului, 28 de bărbaţi erau morţi în urma sifilisului, 100 muriseră datorită complicaţiilor bolii, 40 dintre soţiile acestora fuseseră infectate şi ele, iar 19 dintre copiii lor s-au născut cu sifilis congenital (boală ce poate da manifestări grave şi invaliditate).

Informaţiile cu privire la acest experiment au apărut într-un final în presă, în cadrul unui articol exploziv, publicat în numărul din 25 iulie 1972 al jurnalului Washington Star. Ca urmare a vâlvei produse în mass-media, guvernul a hotărât încetarea experimentului şi într-un final a dispus administrarea tratamentului corect pentru supravieţuitorii acestuia.

Articolul lui Mike Adams, Vaccines and Medical Experiments on Children, Minorities, Woman and Inmates (1845 - 2007)” (Vaccinuri şi experiemente medicale pe copii, minorităţi, femei şi puşcăriaşi n.r.) arată că în cea mai puternică democraţie a lumii vestice, atrocităţi fără margini au loc sub ochii neputincioşi ai părinţilor, iubiţilor, fraţilor sau a prietenilor, fapte reprobabile făcute de doctori la fel de frumoşi, carismatici şi demonic asemeni lui Mengele…

În cele ce urmează am selectat fragmente din articolul menţionat mai sus…

Credeţi că autoritatile sănătăţii americane nu au condus niciodată experimente revoltatoare pe copii, femei, minoritati, homosexuali si puşcăriaşi? Mai gândiţi-vă: aceasta istorie, pusă în pagina initial de Dani Veracity (un reporter al Natural News), a fost editata si actualizata cu recentele programe de vaccinare experimentala din Maryland si New Jersey. Iată ce se întâmplă cu adevarat în Statele Unite când vine vorba de exploatarea publicului pentru experimente medicale:

(1845 – 1849)

J. Marion Sims, mai târziu omagiat ca „părintele ginecologiei”, face experimente medicale pe femei africane înrobite, fără anestezie. Aceste femei de obicei mor din cauza infecţiilor curand dupa operatie. Bazandu-se pe credinta sa ca miscarea oaselor craniene a noilor nascuti in timpul nasterilor prelungite cauzeaza trismus [termen medical ce se refera la contractia convulsiva a maxilarelor], el foloseste de asemenea o sula de cizmar [ac de trasare], o unealta ascutita pe care cizmarii o folosesc pentru a face gasuri in piele, pentru a exersa mutarea oaselor craniene a copiilor nascuti de femeile inrobite.

(1895)

Pediatrul Henry Heiman din New York infecteaza cu baietel de 4 ani, pe care el il numeste „un idiot cu epilespie cronica”, cu gonoree, ca parte dintr-un experiment medical

(1896)

Doctorul Arthur Wentworth transforma 29 de copii din Spitalul de Copii Boston in cobai umani cand face punctii spinale pe acestia, doar pentru a vedea daca procedura e daunatoare

(1906)

Profesor al Harvard, Doctorul Richard Strong infecteaza prozonieri din Filipine cu holera pentru a studia boala; 13 dintre ei mor. El ii compenseaza pe supravietuitori cu trabucuri si tigari. In timpul procesului de la Nurenberg, doctorii nazisti citeaza acest studiu pentru a justifica propriile lor experimente medicale.

(1911)

Doctorul Hideyo Noguchi de la Institutul Rockefeller de Cercetari Medicale publica date despre injectarea cu preparater de sifilis inactivat in pielea a 146 de pacienti de spital si copii normali, in incercarea de a dezvolta un test de piele pentru sifilis. Mai tarziu, in 1913, mai multi dintre parintii acestor copii in dau in judecata pe Dr. Noguchi pentru ca i-ar fi infectat pe copiii lor cu sifilis.

(1913)

Experimentatori emdicali „testeaza” 15 copii la casa de copii St. Vincent din Philadelphia cu tuberculin, rezultatele fiind orbire permanenta la unii dintre copii. Desi Casa Reprezentantilor din Pensylvania inregistreaza incidentul, cercetatorii nu sunt pedepsiti pentru experimente

(1915)

Doctorul Joseph Goldberger, la ordinul Biroului de Sanatate Publica al Statelor Unite, produce Pellagra, o boala debilitanta care afecteaza Sistemul Nervos Central, la 12 puscariasi din Mississippi, pentru a incerca sa gaseasca un tratament pentru aceasta boala. Unul din subiectii testati declara mai tarziu ca a trecut „printr-o mie de iaduri”. In 1935, dupa ce milioane mor din cauza acestei boli, directorul Biroului de Sanatate Publica al Statelor Unite admite intr-un tarziu ca oficialii stiau de ceva vreme ca boala e cauzata de o deficienta de niacin, dar nu au facut nimic intrucat boala afecta mai ales populatia saraca afro-americana. In timpul proceselor de la Nurenberg, doctorii nazisti au citat acest studiu pentru a-si justifica propriile experimente medicale pe detinuti ai lagarelor de concentrare.

(1932)

(1932 – 1972) Serviciul de Sanatate Publica din Tuskgee, Alaska, diagnosticheaza 400 de agricultori saraci de culoare cu sifilis, dar nu le zice nimic despre boala lor si nici nu-i trateaza; in schimb cercetatorii ii folosesc ca si cobai umani pentru a urmari simptomele si progresia bolii. Ei toti au murit pana la urma de aceasta boala, si nu li s-a spus niciodata lor sau familiilor lor ca puteau fi tratati

(1939)

Cu scopul de a testa teoria sa privind cauzele balbaitului, proeminentul medic patolog al vorbirii, Dr. Wendell Johnson face celebrul sau „Experiment Monstru” pe 22 de copii din Casa Iowa de Orfani ai Soldatilor din Davenport. Dr. Johnson si absolventii sai pun copii sub o presiune psihologica intensa, determinandu-i sa treaca de la o vorbire normala la o balbaire severa. La acel timp, unii dintre studenti l-au avertizat in mai multe randuri pe Dr. Johnson ca, „in lumina celor petrecute in Cel De-al Doilea Razboi Mondial, observatorii s-ar putea sa faca o comparatie cu experimentele naziste pe subiecti umani, ceea ce i-ar putea distruge cariera.”

(1941)

Dr. William C. Black infecteaza un bebelus de 12 luni cu herpes, ca parte dintr-un experiment medical. La vremea respectiva, editorul Jurnalului de Medicina Experimentala, Francis Payton Rous, numeste acest fapt „un abuz de putere, o incalcare a drepturilor individului, si fara nici o scuza datorita faptului ca boala ce urma avea implicatii pentru stiinta”. Un articol dintr-un numar al Arhivelor de Pediatrie din 1941 descrie studii medicale asupra severei boli de gingii Angina lui Vincent, in care doctorii transmit boala de la copii bolnavi la cei sanatosi prin perii dentare . Cercetatorii ofera catre 800 de femei gravide lovite de saracie, la o Universitate Vanderbilt, „cocktail-uri” clinice prenatale, incluzand fier radioactiv, pentru a determina necesarul de fier la o femeie insarcinata.

(1942)

Serviciul de Razboi Chimic incepe experimente cu iperiţă si levizita pe 4000 de membrii militari din armata Statelor Unite. Unii subiecti ai testelor nu realizeaza ca sunt voluntari pentru un experiment privind expunerea chimica, precum Nathan Schnurman, in varsta de 17 ani, care in 1944 crede ca este voluntar sa testeze doar „hainele de vara al Marinei U.S.” . George Merk, Presedinte al Merck Pharmaceuticals, este numit director al Serviciului Cercetare de Razboi, o agentie destinata sa supravegheze implementarea unui program de razboi biologic.

(1944 – 1946)

Un capitan din corpurile medicale adreseaza in aprilie 1944 un memo catre Colonelul Stanford Warren, sef al Sectiunii Medicale a Proiectului Manhattan, exprimandu-si ingrijorarea despre efectele componentului fluorura din bomba atomica asupra sistemului nervos central si cerand testari pe animale pentru a determina extensia acestor efecte: „dovezi clinice sugereaza ca hexfluorura de uraniu ar putea avea un insemnat efect asupra sistemului nervos central… Pare mult mai posibil ca acest component F, mai degraba decat T, sa fie factorul cuzator.. Din moment ce lucrul cu acesti compusi este esential, va fi necesar sa stim dinainte ce efecte mentale apar dupa expunere”. In anul urmator, Proiectul Manhattan va incepe studii pe oameni privind efectele fluorurii . Echipa medicala a Proiectului Manhattan, condusa de acum infamul radiologist al Universitatii Rochester, Col. Safford Warren, injecteaza plutoniu in pacientii spitalului universitar Strong Memorial.

(1945)

Continuand Proiectul Manhattan, cercetatorii injecteaza plutoniu in 3 pacienti la Spitalul Billings al Universitatii Chicago. Departamentul de Stat al US, Serviciul de informatii al armatei si CIA incep Operatiunea Paperclip, oferind oamenilor de stiinta nazisti imunitate si identitati secrete in schimbul lucrului la proiecte guvernamentale secrete despre medicina de razboi chimic si aerodinamic in Statele Unite.

(1945 – 1955)

In Newburgh, New York, cercetatori legati de Proiectul Manhattan incep cel mai extensiv studiu american facut vreodata asupra efectelor fluoridarii apei publice de baut.

(1946) Continuand studiul Newburg din 1945, proiectul Manhattan ofera comisioane Univeristatii Rochester pentru a studia efectele fluorurii asupra animalelor si a oamenilor intr-un proiect cu numele de cod „Programul F.” Cu ajutorul Departamentului de Stat al Sanatatii New York, cercetatorii programului F colecteaza si analizeaza in secret sange si mostre de tesut de la locuitorii din Newburg. Studiile sunt sponsorizate de Comisia de Energie Atomica si au loc la Spitalul Strong Memorial al Centrului Medical al Univeristatii Rochester.

(1946 – 1947)

Cercetatorii Universitatii Rochester injecteaza 4 barbati si 2 femei cu uranium-234 si uranium-235, in doze ce variau de la 6.4 la 70.7 micrograme per kilogram de greutate corporala, pentru a studia cat uraniu puteau sa tolereze inainte ca rinichii sa fie afectati . Sase barbati angajati ai laboratorului metalurgic Chicago primesc apa de baut contaminata cu plutoniu-239, pentru ca cercetatorii sa poata afla cum este plutoniul absorbit de tractul digestiv. Cercetatorii incep sa foloseasca pacientii din spitale ca subiecti umani pentru experimente medicale, numite inteligent drept „investigatii” sau „observatii” in rapoartele studiilor medicale pentru a evita conotatiile negative si publicitatea negativa. Publicul american afla intr-un final despre experimentele de razboi biologic derulate la Fort Detrick dintr-un raport emis de Departamentul de Razboi.

(1947) Col. E.E. Kirkpatrick din Comisia De Energie Atomica a Statelor Unite emite un document top-secret (707075) datat in 8 ianuarie. In acesta, el scrie despre faptul ca „anumite substante radioactive sunt pregatite pentru administrare intravenoasa sa subiecti umani ca parte a muncii in contract.”  Undocument secret al aceleiasi comisii, datat in 17 aprilie, specifica „este de dorit ca nici un document sa fie eliberat care sa se refere la experiemente pe oameni, ce ar putea genera o reactie negativa a opiniei publice sau procese legale”, reveland faptul ca guvernul american era constient de riscurile de sanatate pe care testele sale nucleare le ridicau personalului militar ce conducea experimentele sau pentru civilii aflati in imediata apropiere. CIA incepe sa studieze potentialul LSD-ului ca arma, folosind subiecti civili si militari pentru experimente, fara acordul acestora sau chiar fara cunostinta acestora. In final, aceste studii legate de LSD vor evolua in proiectul MKULTRA in 1953 .

(1947 – 1953)

Marina Statelor Unite incepe Proiectul Chatter, pentru a identifica si testa asa numitele „seruri ale adevarului”, precum cele folosite de Uniunea Sovietica pentru a interoga spioni. Mescalina si scopolamina, un depresant al sistemului nervos central, sunt printre multele droguri testate pe subiecti umani .

(1948)

Bazandu-se pe studiile secrete facute pe localnicii din Newburg, New York, incepand cu 1945, cercetatorii Proiectului F au publicat un raport in editia din August 1948 a Jurnalului Asociatiei Dentale Americane, detaliind pericolele pentru sanatate ale fluorurii. Comisia Energiei Atomice a Statelor Unite il cenzureaza rapid din motive de „securitate nationala”. 

(1950)

(1950 – 1953) Armata americana elibereaza nori chimici deasupra a 6 orase americane si canadiene. Localnicii din Winnipeg, Canada, unde este aruncat un produs chimic extrem de toxic numit cadmiu, ulterior dezvolta rate ridicate de boli respiratorii. Pentru a determina cat de sensibil ar fi un oras american la un atac bilogic, marina americana pulverizează din nave un nor de bacterii Bacillus Globigii, inspre tarmul San Francisco-ului. In conformitate cu instrumentele de monitorizare situate pe intregul cuprins al orasului pentru a testa infectia, dintre cei care au inhalat, multi au acuzat simptome asemanatoare pneumoniei. Doctorul Joseph Strokes de la Universitatea Pennsylvania infecteaza 200 de detinute cu hepatita virala pentru a studia boala. Doctori de la Spitalul Orasului Cleveland studiaza schimbarile in fluxul sangvin cerebral injectand subiectii testati cu anestezic spinal, inserand ace in venele lor jugulare si in arterele brahiale, aplecandu-le capetele si, dupa pierderi masive de sange cauzeaza paralizie si lesin, masurandu-le presiunea sangelui. Ei au realizat in repetate randuri aceste experimente pe aceeasi subiecti. Dr. D Ewen Cameron, mai tarziu de infamia MKULTRA datorata experimentelor sale din 1957 si 1964 pe canadieni, publica un articol in Jurnalul Britanic de Medicina, in care descrie experimentele care presupun fortarea pacientilor schizofrenici din Spitalul de Boli Mintale Brandon din Manitoba, sa stea intinsi sub lampi rosii intre 15 si 200 de watts timp de 8 ore pe zi. Alte experimente de-ale sale îi includ pe pacienti cu boli mintale. Unii erau închişi într-o încăpere ce încalzeste temperatura corporala interna până la 103 grade Fahrenheit, si inducerea comei prin administrarea de injectii substantiale de insulina.

(1951)

Armata americana contamineaza in secret Centrul de Aprovizionare Navala Norfolk din Virginia si Washington, Aeroportul National din D.C., cu o serie de bacterii alese pentru ca se credea ca afro-americanii sunt mai sensibili la acestea decat caucazienii. Experimentul a cauzat toxi-infectii alimentare, probleme respiratorii si otravirea sangelui.

(1951 – 1956)

Conform contractului cu Scoala de medicina Aviatica a Fortelor Aeriene (SAM), Centrul de Cancer MD Anderson din Huston apartinand de Universitatea Texas incepe sa studieze efectele radiatiilor asupra pacientilor cu cancer – multi dintre ei membrii ai unor grupuri minoritare sau de indigeni, dupa cate spun sursele – pentru a determina atat abilitatea radiatiilor de a trata cancerul, cat si posibilele efecte pe termen lung ale radiatiilor asupra pilotilor care piloteaza avioane pe baza de energie nucleara. Studiul dureaza pana in 1956, implicand 263 de pacienti cu cancer. Incepand din 1953, subiectilor li se cere sa semneze un formular de renuntare la drepturi, dar nici acesta nu se conformeaza cerintelor de consens stabilite de memo-ul Wilson eliberat in acel an. Studiile TBI insa vor continua la 4 institutii diferite: Colegiul de Medicina al Univeristatii Baylor, Institutul Memorial Sloan-Kettering pentru Cercetarea Cancerului, Spitalul Marinei Americane din Bethesda si Colegiul de Medicina Al Universitatii Cincinnati – pana in 1971 . Oficiali ai Serviciilor de informatie si armatei americane, canadiene si britanice aduna un mic grup de psihologi eminenti la o intrunire sectreta la Hotelul Ritz-Carlton din Montreal pe tema „tehnicilor de control mental” comuniste. Ei propun un program de cercetare strict secret despre modificarile comportamentale – implicand testarea de droguri, hipnoza, socuri electrice si lobotomii pe subiecti umani.

(1952)

La faimosul Institut Sloan-Kettering, Chester M Southam injecteaza celule canceroase vii in detinuti din Inchisoarea Statului Ohio, pentru a studia progresia bolii. Jumatate din detinutii din acest studiu sponsorizat de Institutul National de Sanatate (NIH) sunt de culoare, trezind obstacole de suspiciunii de rasism din partea Tuskegee, care de asemenea era un studiu sponsorizat de NIH.

(1953 – 1974)

Comisia Americana de Energie Atomica (AEC) sponsorizeaza studii cu iod la Universitatea Iowa. In primul studiu, cercetatorii dau unor femei insarcinate o cantitate mare de iod-131 si apoi studiaza embrionii avortoni ai femeilor pentru a afla la ce stadiu si la ce cantitate de iod radioactiv se trece de bariera placentara. In al doilea studiu, cercetatorii dau unor nou-nascuti, 12 baieti si 13 fetite, in varsta de sub 36 de ore si in greutate intre 5.5 si 8.5 pounds, iod-131, fie oral, fie prin injectie intra-musculara, mai tarziu masurand concentratia de iod din glanda tiroida a nou-nascutilor. Ca parte dintr-un studiu AEC, cercetatorii hranesc 28 de copii sanatosi, la Colegiul de Medicina Al Universitatii Nebraska, iod-131 printr-un tub gastric si apoi testeaza concentratia de iod din glanda tiroida dupa 24 de ore.

(1953 – 1957)

11 pacienti de la Spitalul General Massachusetts din Boston sunt injectati cu uraniu ca parte din Proiectul Manhattan . Inntr-un studiu sponsorizat de AEC la Universitatea din Tennessee, cercetatorii injecteaza nou-nascuti sanatosi in varsta de 2 sau 3 zile cu aproximativ 60 de rad de iod-131. Nou-nascutul Daniel Burton orbeste cand medici de la Spitalul Doctorilor Brooklyn fac un tratament experimental cu oxigen pentru fibroplazie retrolentala, o boala a retinei care afecteaza copiii prematuri, aplicand tratamentul asupra acestui copil dar si asupra altor bebelusi prematuri. Medicii aplica tratamentul in ciuda faptului ca studii anterioare arata ca nivelele ridicate de oxigen cauzeaza orbire. O marturie in procesul Burton versus Spitalul Doctorilor Brooklyn (452 N.Y.S.2d875) dezvaluie mai tarziu ca cercetatorii au continuat sa administreze lui Burton si altor copii oxigen in exces chiar si dupa ce ochii lor se inflamasera pana la nivele periculoase. Intr-un articol din 1953 din Clinical Science este descris un experiment medical in care cercetatorii, in mod intentionat aplica cantarida pe abdomenul a 41 de copii, cu varste cuprinse intre 8 si 14 ani, pentru a vedea cat de severa este iritatia produsa pe piele de aceasta substanta.

AEC face o serie de teste pe teren, cunoscute sub numele de „Green Run”, aruncand iod radioactiv 131 si xenon 133 peste Hanford, Washington – 500 000 de acri/pogoane ce cuprindeau 3 orase mici (hanford, White Bluffs si Richland) de-a lungul raului Columbia. Intr-un studiu sponsorizat de AEC pentru a afla daca iodul radioactiv afecteaza copiii prematuri in mod diferit de cei cascuti la termen, cercetatorii din Spitalul Harper din Detroit ofera doze orale de iod 131 la 65 de copii prematuri si nascuti la termen, copiii cantarind intre 2.1 si 5.5 pounds.

(1955 – 1957)

Cu scopul de a afla in ce fel vremea rece afecteaza fiziologia umana, cercetatorii administreaza un total de 200 de doze de iod-131, un trasor radioactiv ce se concentreaza aproape imediat in glanda tiroida, la 85 de eschimosi sanatosi si 17 indieni athapascan ce locuiau in Alaska. Ei au studiat trasorul chimic in cadrul organismului prin sange, tesut tiroidian, mostre de urina si saliva prelevate de la subiectii testului. Din cauza barierei de limba, nimeni nu explica subiectilor ce li se face, deci nu exista nici un fel de consimtamant informat.

(1956 – 1957)

Cercetatori sub acoperire ai Armatei Statelor Unite, ce cercetau arme bilogice, elibereaza tantari infectati cu febra galbena si cu febra dengue peste Savannah si peste Avon Park, pentru a testa abilitatea insectelor de a transmite boli. Dupa fiecare test, agenti ai armatei se dau drept oficiali ai sanantatii publice pentru a testa victimele pentru efecte si fac poze ale subiectilor nestiutori. Aceste experimente au ca rezultate o incidenta mare de febra, boli respiratorii, copii nascuti morti, encefalite si febra tifoida printre locuitorii celor doua orase, precum si mai multe morti

(1957)

Armata Statelor Unite conduce Operatiunea Plumbbob in locatia de testare Nevada, situata la 65 de mile nord-vest de Las Vegas. Operatiune Plumbbob consta in 29 de detonari nucleare, eventual crearea unor radiatii ce se asteapta sa aibe ca rezultat un total de 32 000 de cazuri de cancer tiroidian printre locuitorii zonei respective. Aproximativ 18 000 de membrii ai armatei americane partcipa la programul Desert Rock VII si VIII ale Operatiunii Plumbbob, ce sunt concepute pentru a vedea cum raspunde soldatul american obisnuit, din punct de vedere mental si fiziologic, la un camp de lupta nuclear.

(1957 – 1964)

Ca parte din MKULTRA, CIA plateste pe fondatorul Departamentului de Psihiatrie al Universitatii McGill, Doctorul D. Ewen Cameron, cu suma de 69 000 de dolari pentru a face studii cu LSD si experiemtente cu potential letal pe canadieni ce sunt tratati pentru tulburari minore gen depresie post-partum sau anxietate la Institutul Memorial Allan, ce gazduieste Spitalul Royal Victoria din Montreal. CIA il incurajeaza pe Dr. Cameron sa exploreze pe deplin conceptul sau „psihic stimulant” de corectare a nebuniei prin stergerea completa a memoriei si prin re-scrierea psihica. Aceste „stimulante” experimente implica punerea subiectilor umani in stari vegetative induse prin medicatie, electrosocuri sau deprivare senzoriala pentru pana la 3 luni, pentru ca apoi sa li se puna casete cu diverse zgomote sau afirmatii repetitive timp de saptamani sau luni, cu scopul de a „rescrie” psihicul „sters”. Doctor Cameron administreaza de asemenea subiectilor umani medicamente paralizante si terapie electroconvulsiva de cate 30-40 de ori, ca parte din experimentele sale. Majoritatea subiectilor Doctorului Cameron sufera pierderi permanente ca rezultat al lucrarilor acestuia.

Pentru a studia modul cum circula sangele in creierele copiilor, cercetatori de la Spitalul de Copii din Philadelphia face urmatorul experiment pe copii sanatosi, cu varste intre 3 si 11 ani: insereaza ace in artera femurala a fiecarui copil (in coapsa) si in vena jugulara (in gat), extragand in jos sangele din creier. Apoi, forteaza fiecare copil sa inhaleze un gaz special printr-o masca de fata. In articolul ce urmeaza studiului aparut in Jurnalul de Investigatii Clinice, cercetatorii noteaza ca, pentru a performa experimentul, au fost nevoiti sa imobilizeze o parte din copiii subiecti ai testului prin legarea lor de masa medicala.

(1958)

Comisia Americana de Energie Atomica (AEC) arunca materiale radioactive peste Point hope, Alaska, camin al Inupiatilor, intr-un test de teren cunoscut sub numele de cod „Proiectul Chariot”.

(1961)

In raspuns la procesele de la Nurenberg, psihologul de la Yale, Stanley Milgram incepe faimosul sau studiu Obedienta fata de Autoritate cu scopul de a raspunde la intrebarea „Este posibil ca Adolf Eichmann si milioanele sale de complici la Holocaust pur si simplu doar urmau ordine? Putem sa-i numim pe toti complici?” Subiecti barbati, cu varste intre 20 si 40 de ani, avand toate tipurile de medii educationale, primesc instructajul de a administra electr-socuri „elevilor” de fiecare data cand acestia dau un raspuns gresit la niste intrebari. In realitate, elevii sunt actori care nu primesc nici un fel de electrosoc, dar ceea ce conteaza este ca subiectii testului nu stiu asta. In mod uimitor, acestia continua sa le aplice „socuri” cu o intensitate din ce in ce mai mare, chiar si dupa ce actorii manifesta vizibil durere fizica.

(1962)

Cercetatori de la Centrul de Copii Laurel din Maryland testeaza antibiotice experimentale anti-acnee pe copii si continua aceste teste chiar si dupa ce jumatate din tinerii subiecti testati dezvolta severe suferinte ale ficatului din cauza medicatiei experimentale (Goliszek). FDA incepe sa ceara ca orice nou farmaceutic sa treaca de 3 testari clinice pe oameni inainte de a fi aprobat. Din 1962 pana in 1980, companiile farmaceutice satisfac aceasta cerinta deruland teste de Faza 1, care determina toxicitatea medicamentului, pe detinuti, dandu-le ca si compensatie mici sume de bani .

(1963)

Chester M. Southam, cel care injectase detinuti cu celule canceroase vii in 1952, face aceeasi procedura pe 22 femei afro-americane senile, paciente ale Spitalului Evreiesc de Boli Cronice din Brooklyn, pentru a observa raspunsul lor imunologic. Southam le spune pacientelor ca ele primesc „niste celule” dar omite faptul ca acestea sunt canceroase. El pretinde ca nu obtine consimtamantul lor informat pentru ca nu doreste sa le sperie spunandu-le ce le face, dar totusi isi pierde temporar licenta medicala din cauza acestui fapt. In mod ironic, el devine in cele din urma presedintele Asociatiei Americane de Cancer (Greger, Merritte, et al.). Cercetatorii de la Universitatea Washington iradiaza direct prin teste 232 de detinuti, pentru a determina efectele radiatiilor asupra functiilor testiculare. Cand acesti detinuti parasesc mai tarziu inchisoarea si au copii, cel putin 4 au copii nascuti cu defecte din nastere. Numarul exact este necunoscut pentru ca cercetatorii nu au urmarit oamenii pentru a vedea efectele pe termen lung ale experimentelor lor.

(1963 – 1966)

Cercetatorul Universitatii din New York, Saul Krugman promite unor parinti cu copii cu deficiente mentale acceptarea sigura la Scoala de Stat Willowbrook din Staten Island, o institutie de rezidenta pentru copii retardati mintal, in schimbul semnaturilor lor pe un formular pentru a fi de acord cu niste proceduri prezentate drept „vaccinari”. In realitate, procedurile implica infectarea deliberata a copiilor cu hepatita virala prin hranirea lor cu un extract din fecalele pacientilor infectati, astfel incat Krugman sa poata studia cursul hepatitei virale, precum si eficienta vaccinului anti-hepatita.

(1963 – 1971)

Endocrinologul de varf Dr. Carl Heller ofera catre 67 de detinuti din Inchisoare de Stat Oregon din Salem 5 dolari pe luna si 25 de dolari pentru o biopsie de tesut testicular ca si compensatie pentru a-i permite sa performeze experimete cu iradiere. Daca ei primesc sa faca vasectomie la sfarsitul studiului, prizonierii primesc inca 100 de dolari (Sharav, Goliszek) Cercetatorii injecteaza un compus genetic, numit timidin radioactiv, in testiculele a peste 100 de detinuti din Penitenciarul de Stat oregon pentru a afla daca productia de sperma este afectata de expunerea la hormoni steroizi. Intr-un studiu publicat in Pediatrie, cercetatori de la Departamentul de Pediatrie al Universitatii din California folosesc 113 nou-nascuti cu varste cuprinse intre o ora si trei zile intr-o serie de experimente folosite pentru a studia schimbari in presiunea si fluxul sangvin. Intr-un studiu, doctorii insereaza un cateter prin arterele ombilicale ale nou-nascutilor, pe care apoi ii scufunda cu picioarele in apa rece ca gheata in timp ce inregistreaza presiunea aortica. In alt experiment, doctorii leaga in chingi pe o masa de circumcizie 50 de nou-nascuti, apleaca masa astfel incat sangele se acumuleaza in cap si apoi masoara presiunea sangelui

(1964 – 1967)

Compania Dow Chemical il plateste pe profesorul Kligman 10 000 de dolari pentru a afla cum dioxina – un toxic puternic, component cancerigen al Agentului Orange – si alte erbicide, afecteaza pielea umana, pentru ca muncitori de la fabrica chimica au dezvoltat o problema similara acneei, denumita Cloracnee, si compania ar dori sa afle daca sunt de vina chimicalele cu care lucreaza. Ca parte a studiului, Profesorul Kligman aplica o mare cantitate de dioxina la 60 de detinuti, si este foarte dezamagit cand detinutii nu manifesta simptome de Cloracnee. In 1980 si 1981, cobaii umani implicati in acest studiu incep sa-l dea in judecata pe profesorul Kligman pentru complicatii precum lupus sau daune psihologice.

(1965)

Ca parte a unui test cunoscut sub numele de cod „Big Tom”, Departamentul de Aparare imprastie Oahu, cea mai populata insula din Hawaii, cu Bacillus Globigii cu scopul de a simula un atac asupra unui complex de insule. Bacillus Globigii provoaca infectii la oamenii cu sistemul imunitar mai slabit, dar acest fapt ramane necunoscut cercetatorilor la acel moment.

(1966)

Oameni de stiinta ai Armatei Statelor Unite arunca becuri electrice umplute cu Bacillus Subtilis prin gurile de ventilatie ale sistemului metroului din New Tork City, expunand mai mult de 1 milion de civili, incluzand femei si copii, la bacterie

(1967)

CIA pune un chimical in rezerva de apa potabila a centrelor FDA din Washington DC, pentru a vedea daca este posibil sa contaminezi apa cu LSD si alte substante. Intr-un studiu publicat in Jurnalul de Investigatii Clinice, cercetatorii injecteaza femei gravide cu cortisol radioactiv, pentru a vedea daca materialul radioactiv va penetra placenta si va afecta fetusul. Armata Statelor Unite plateste pe profesorul Kligman sa aplice chimicale ce irita pielea pe fetele si spatele detinutilor din Inchisoarea Holmesburg, pentru ca, dupa cum spune profesorul Kligman, „sa vedem cum pielea se protejeaza impotriva asaltului cronic al unor chimicale, in asa numitul proces de ingrosare”, informatii ce vor avea atat aplicatii defensive, cat si ofensive, pentru militarii americani. Profesorul Kligman dezvolta Retin-A, ca si crema acneica (si eventual pentru riduri), ceea ce-l transforma intr-un multi-milionar. Cercetatorii paralizeaza 64 de detinuti in California cu un compus neuro-muscular numit succinilcolin, care produce suprimarea respiratiei ce se simte similar inecului. Cand 5 detinuti refuza sa participe la experimentul medical, comisia de tratament special al inchisorii da cercetatorilor permisiunea de a injecta prizonierii cu drogul respectiv impotriva vointei lor.

(1968)

Planificarea Parentala din San Antonio si din Texasul Sud-Central, precum si Fundatia Southwest pentru Cercetare si Educatie incep un studiu privind contraceptia orala pe 70 de femei americane mexicane sarace, dand doar catre jumatate din ele contraceptivele si catre cealalta jumatate administrand un placebo. Cand rezultatele studiului sunt expuse cativa ani mai tarziu, se starneste o controversa serioasa intre mexico-americani

(1969)

Medicamente experimentale sunt testate pe copii cu disabilitati mentale din Milledgeville, fara nici un fel de aprobare a institutiei. Judecatorul Sam Steinfeld a fost primul judecator care, in cazul Strunk vs. Strunk, 455 S.W.2d 145, a sugerat aplicarea Codului Nuremberg in cazurile Curtii Americane

(1970)

Sub impactul ordinului dat de Institutul National de Sanatate (NIH), cel care a sponsorizat si Experimentul Tuskegee, programul gratuit de ingrijirea copilului de la Universitatea John Hopkins colecteaza mostre de sange de la 7000 de tineri afro-americani, spunandu-le parintilor lor ca ii verifica de anemie, dar de fapt cautand extra-cromozomul Y (XYY), considerat a fi predispozitia bilogica spre crima. Directorul programului, Digamber Borganokar, face acest experiment fara permisiunea Universitatii

(1971)

Universitatea Standford conduce experimentul Inchisoarea Stanford pe un grup de studenti, cu scopul de a invata psihologia vietii de inchisoare. Unii studenti primesc rolul de gardieni, in timp ce altii pe cel de prizonieri. Dupa numai 6 zile, studiul ce initial trebuia sa dureze 2 saptamani trebuie sa se incheie, din cauza efectelor psihologice asupra participantilor. „Gardienii” incep sa se comporte sadic, in timp ce „prizonierii” dau semne de depresie si stres psihologic sever (Universitatea New Hampshire). Un articol intitulat „Infectia virala la om asociata cu stari de deficienta imunologica dobandita” apare in Procedurile Federatiei. Dr. mcArthur si Divizia de Operatiuni Speciale a Fortului Detrick au derulat, la acest moment, cercetari cu micoplasma pentru a crea un agent imunosupresiv sintetic, vreme de aproape un an, sugerand inca o data ca acest studiu a produs virusul HIV.

(1973)

Un Panou Consultativ Ad Hoc emite Raportul sau Final privind studiul despre sifilis Tuskegee, scriind „societatea nu-si mai poate permite sa lase echilibrarea drepturilor individuale cu progresul stiintific in seama comunitatii stiintifice”

(1977)

Liga Nationala Urbana sustine Conferinta Nationala a experimentelor pe oameni, declarand „Nu vrem sa ucidem stiinta, dar nu vrem nici ca stiinta sa ne ucida, sa ne schilodeasca, sa ne abuzeze.”

(1980)

Pana in acest moment, dupa cum indica testele asupra mostrelor de sange derulate dupa cativa ani, 20% din toti homosexualii care au participat la experimentul de vaccinare contra hepatitei B in 1978 sunt infectati cu HIV. Primul caz de SIDA apare in San Francisco

(1981)

CDC recunoaste ca boala cunoscuta ca SIDA exista si confirma 26 de cazuri de boala – toate la homosexuali initial sanatosi ce traiau in New York, San Francisco si Los Angeles – din nou sprijinind speculatia ca SIDA origineaza din experimentul cu hepatita B din 1979 si 1980.

(1982)

30% din subiectii de test folositi in experimentul vaccinarii contra hepatita B al CDC sunt in acest moment diagnosticati cu HIV.

(1985)

Un fost sergent al Armatei Statelor Unite incearca sa dea in judecata armata pentru ca a folosit pe el droguri fara consimtamantul si fara stirea sa, in cazul Statele Unite vs. Stanley, 483 U.S. 669. Judecatorul Antonin Scalia scrie decizia, exonerand armata americana de orice raspundere pentru experimente trecute, prezente sau militare performate fara acordul informat.

(1987)

Locuitoare a Philadelphiei, Doris Jackson descopera ca cercetatorii au scos creierul fiului sau decedat, post-mortem, pentru studii medicale. Mai tarziu ea afla ca statul Pennsylvania are o doctrina a „consimtamantului implicit”, ceea ce inseamna ca daca un pacient nu semneaza un document prin care sa specifice altceva, consimtamantul privind prelevarea de organe este automat implicit

(1988)

(1988 – 2001) Administratia pentru Serviciile Copiilor din New York incepe sa permita ca orfani din aproape doua duzini de orfelinate sa fie folositi in testari pentru medicamente experimentale pentru SIDA, intr-un experiment sponsorizat de Institutul National de Sanatate (NIH). Acesti copii – in total 465 pana la sfarsitul programului – sufera serioase efecte secundare, incluzand inabilitatea de a merge, diaree, varsaturi, incheieturi umflate si crampe. Angajatii orfelinatelor nu stiu ca ei administreaza copiilor infectati cu HIV medicamente experimentale, si nicidecum tratamente standard pentru SIDA.

(1990)

Statele Unite trimite 1.7 milioane de membrii ale fortelor armate, 22% dintre ei fiind afro-americani, in golful Persiei pentru Razboiul din Golf („Furtuna in Desert”). Mai mult de 400 000 dintre soldati primesc ordin de a lua un medicament experimental pentru nervi, numit piridostigmina, care este mai tarziu considerat cauza Sindromului Razboiului din Golf – simptome variind de la probleme ale pielii, la tulburari neurologice, incontinenta, salivare incontrolabila si probleme de vedere – ce afecteaza pe veteranii Razboiului din Golf. CDC si Keiser Pharmaceuticals din Sudul Californiei injecteaza 1500 de copii de culoare si hispanici din Los Angeles cu un vaccin „experimental” contra pojarului, ce nu primise niciodata licenta pentru a fi folosit in Statele Unite. La acest risc se adauga si faptul ca bebelusii sub un an s-ar putea sa nu aiba o cantitate adecvata de mielina in jurul nervilor, ceea ce ar putea rezulta intr-o dezvoltare neuronala defectuoasa din cauza vaccinului. CDC admite mai tarziu ca parintii nu au fost niciodata informati de faptul ca vaccinul administrat copiilor lor este experimental (Goliszek). FDA permite Departamentului de Aparare al Statelor Unite sa fluture Codul Nuremberg si sa utilizeze medicamente si vaccinuri ne-aprobate in Operatiunea Desert Shield

(1992)

Institutul Psihiatric de Stat New York al Universitatii Columbia si Scoala de Medicina Mount Sinai administreaza la 100 de baieti – majoritatea afro-americani si hispanici, toti cu varste cuprinse intre 6 si 10 ani, toti frati mai mici ai unor delicventi juvenili – 10 miligrame de fenfluramina (fen-fen) per kilogram de greutate corporala pentru a testa teoria cum ca nivelele scazute de serotonina sunt legate de comportamentul agresiv sau violent. Parintii participantilor au primit 125 de dolari, incluzand un bon de cadou de la Toys ‚R’ Us in valoare de 25 de dolari.

(1994)

Presedintele Clinton infiinteaza Comisia Consultativa asupra Experimentelor cu Radiatii pe Oameni (ACHRE), care in sfarsit scoate la lumina oribilele experimente conduse in timpul erei Razboiului Rece, intr-un raport ACHRE.

(1995)

Un student de 19 ani de la Universitatea Rochester moare in urma participarii la un experiment sponsorizat de MIT care testeaza chimicale si poluanti aerieni pe oameni. Experimentul plateste 150 de dolari subiectilor umani (Sharav). In sedinta din 15 martie a ACHRE, fosti subiecti umani ai experimentelor, incluzandu-i pe cei care fusesera copii cand au fost folositi in experimente, au depus marturie sub juramant, declarand ca au fost supusi unor experimente cu radiatii si/sau splati pe creier, hipnotizati, drogati, torturati psihologic, amenintati si chiar violati in timpul experimentelor CIA. Marturiile sub juramant includ urmatoarele declaratii:

- declaratia Christinei DeNicola care spune ca, in Tucson, Arizona, din 1966 pana in 1976, „Dr. B” a performat experimente de control mental folosind droguri, injectii posthipnotice si drama, si experimente de iradiere a gatului, pieptului si uterului. Ea avea doar 4 ani cand au inceput experimentele.

- declaratia Claudiei Mullen precum ca Dr. Sidney Gottlieb (nume de rezonanta MKULTRA) a folosit chimicale, radiatii, hipnoza, droguri, izolarea in tuburi de apa, deprivarea de somn, socurile electrice, spalarea pe creier, abuzul emotional, sexual si verbal ca parte a experimentelor sale de control mental ce aveau ca obiectiv final transformarea ei, care era doar un copil la vremea aceea, intr-un „spion perfect” Ea declara comisiei consultative ca cercetatorii au justificat acest abuz spunandu-i ca-si serveste tara „in efortul indraznet de a lupta contra comunismului”

- declaratia Suzzanei Starr, care spune ca „un doctor, retras din armata, a luat copii din muntii Colorado pentru experimente”. Ea spune ca a fost unul din acei copii si ca a fost victima unor experimente implicand deprivarea senzoriala pana la punctul instalarii psihozei, programarea prin centrifugare, injectii, viol si electrosocuri frecvente si sesiuni de control mental. „M-am luptat cu mesaje programate auto-distructive de a ma sinucide, si stiu ce este un mesaj programat si nu actionez in urma acestora” declara ea comisiei consultative despre efectele pe termen lung ale experimentelor, cu ecou chiar si in perioada adulta. Presedintele Clinton isi cere scuze public miilor de oameni care au fost victime ale MKULTRA si ale altor programe de control mental (Sharav). Presedintele infiinteaza Comisia Consultativa Nationala de Bioetica (Sharav). Judecatorul Edward Greenfield de la Curtea Suprema a Statului New York decide ca parintii nu au dreptul sa implice ca voluntari copiii incapacitati mental pentru studii de cercetare medicala non-terapeutice, si ca nici o persoana incapacitata mental nu poate fi folosita intr-un experiment medical fara consimtamantul informat.

(1996)

Profesorul Adil E. Shamoo de la Universitatea Maryland si Organizatia Cetateni pentru Cercetarea si Ingrijirea Responsabila trimite o marturie scrisa despre folosirea ne-etica a veteranilor in cercetarea medicala catre Comisia Senatului Statelor Unite pentru Afaceri Guvernamentale, declarand „Acest tip de cercetari se desfasoara in prezent pe tot cuprinsul tarii in centre medicale si spitale, fiind finantate cu zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor. Aceste experimente sunt abuzive si foarte riscante, cauzand nu doar daune fizice si psihice pentru cele mai multe grupuri vulnerabile, dar si degradand sistemul nostru social de valori umane. Probabil ca zeci de mii de pacienti sunt supusi unor astfel de experimente. Departamentul apararii admite ca soldatii din Razboiul din Golf au fost expusi la agenti achimici; totusi, 33% din personalul militar afectati de sindromul Razboiului din Golf nu au parasit Statele Unite in timpul razboiului, discreditand ideea populara generala cum ca aceste simptome sunt rezultatul expunerii la armele chimice irachiene. Presedintele Clinton emite oficial scuze catre subiectii studiului asupra sifilisului Tuskegee si familiilor acestora.

(1997)

Intr-un experiment sponsorizat de Guvernul Statelor Unite, cercetatorii nu administraza intentionat tratamentul unor femei gravide afro-americane infectate cu HIV, dandu-le un placebo in loc de medicatia pentru SIDA. Pe 18 Septembrie, victime ale experimentelor medicale ne-etice de la marile centre de cercetare americane, incluzand Institutul National de Sanatate Mentala (NIMH) depun marturie inainte Comisiei Nationale Consultative de Bioetica.

(1999)

Adil E. Shamoo, Ph.D., depune marturie in „Folosirea ne-etica a fiintelor umane in experimente de cercetare cu risc mare” inaintea Comisiei Afacerilor Veteranilor a Casei Reprezentantilor, alertand institutia despre folosirea veteranilor americani in spitale pe post de cobai si cerand reforme nationale. Doctori de la Universitatea Pennsylvania il injecteaza pe Jesse Gelsinger, in varsta de 18 ani, cu un tratament genetic experimental ca parte a unei testari clinice aprobate de FDA. El moare 4 zile mai tarziu, iar tatal sau banuieste ca nu a fost informat complet in ceea ce privea riscul experimentului. In timpul unei testari clinice ce investiga eficienta Propulsidului pentru refluxul acid la copii, Gage Stevens, in varsta de 9 luni, moare la Spitalul de Copii din Pittsburg.

(2000)

Lockheed Martin, membru al Fortelor Aeriene ale Statelor Unite si producator de rachete, sponsorizeaza Universitatea Loma Linda pentru un studiu, prin care se platesc catre 1000 de californieni care 1000 de dolari pentru a manca o doza de perclorat – un component toxic al combustibilului de racheta, ce cauzeaza cancer, afecteaza glanda tiroida si dezvoltarea normala a fetusilor si copiilor – timp de cateva luni zilnic. Doza ingerata de subiectii testati este de 83 de ori mai mare decat doza permisa de perclorat, stabilita de Statul California, care are perclorat in unele surse de apa potabila. Acest studiu al Loma Linda este primul studiu la scala mare ce foloseste subiecti umani pentru a testa efectele nocive ale poluantului din apa si este „evident ne-etic”, din perspectiva lui Richard Wiles, directorul de cercetare al Grupului Environmental Working.

(2001)

Pe situl sau de net, FDA admite ca politica sa de a include copii sanatosi in experimente pe oameni „a dus la un numar crescut de propuneri şi studii despre siguranta si farmaco-kinetica, incluzand acei copii care nu îndeplinesc conditia pentru care respectivul medicament este recomandat” . In cazul higgins si Grimes versus Institutul Kennedy Krieger, Curtea de Apel Maryland ia o decizie de referinta privind folosirea copiilor ca subiecti de testare, interzicand experimentarea non-terapeutica pe copii pe baza „interesului individual al copilului”

(2002)

Presedintele George W. Bush semneaza Actul Cele mai bune farmaceutice pentru copii (BPCA), oferind companiilor farmaceutice 6 luni de exclusivitate in schimbul derularii de teste clinice de medicamente pe copii. Acest gest creste desigur numarul de copii folositi ca subiecti umani.

(2003)

Michael Daddio din Delaware, in varsta de 2 ani, moare din cauza cedarii congestive a inimii. Dupa moartea sa, parintii afla ca doctorii au performat o operatie experimentala pe el cand avea 5 luni, in loc sa foloseasca metoda chirurgicala standard pentru a repara defectul congenital al inimii care li se explicase parintilor ca va fi aplicata. Aceasta procedura standard are o rata de succes de 90-95%, in timp ce inventatorul procedurii performate pe bebelusul Daddio este mai tarziu concediat din spital in 2004.

(2004)

In documentarul BBC „Copiii cobai” si in articolul BBC news cu acelasi titlu, reporterul Jamie Doran reveleaza faptul ca acei copii institutionalizati in sistemul de ingrijire al New York City, au fost fara sa stie subiecti umani in testari ale unor medicamente experimentale pentru SIDA, incepand din 1988 si, dupa parerea sa, pana in zilele prezente.

(2005)

Ca raspuns la documentarul si articolul BBC „Copiii Cobai”, Administratia Serviciilor pentru Copii din New York (ACS) emite in 22 aprilie un comunicat de presa admitand ca au fost folositi copii institutionalizati in testari experimentale ale unor medicamente pentru SIDA, dar ca ultimul test a avut loc in 2001 si prin urmare testele nu continua si in prezent, dupa cum pretinde reporterul Jamie Doran. ACS ofera informatiile si statisticile despre testele medicamentelor experimentale, bazate pe propriile inregistrari, si contracteaza Institutul de Justitie Vera pentru a conduce „o ancheta independenta privind politicile si practicile ACS in implicarea copiilor infectati cu HIV din institutiile de ingrijire a copiilor, in derularea de teste clinice in timpul anilor 1980 si 1990”

Bloomberg elibereaza o serie de rapoarte sugerand ca SFBC, cel mai mare centru de testare a medicamentelor experimentale a timpului, exploateaza emigranti si alte categorii de subiecti cu venituri mici, deruland teste cu credibilitate limitata din cauza violarii principiilor de testare ale FDA si chiar si cele proprii SFBC (Bloomberg). In octombrie 2005, Consiliul American al Chimiei ofera catre EPA 2.1 milioane de dolari pentru a studia modul cum copiii, de la nou-nascuti pana la varsta de 3 ani, ingereaza, inhaleaza sau absorb chimicalele. Precum IG Farben era pentru companiile farmaceutice ale Germaniei naziste, Consiliul American al Chimiei actioneaza ca un promotor al intereselor greilor din industria chimica, precum Bayer (care, din intamplare, chiar a fost un membru al IG Farben), BP, Chevron, Dow, DuPont, Exxon, Honeywell, 3M, Monsanto si Procter&Gamble. Studii deja au aratat ca aceste chimicale produse de aceste companii au efecte pe termen lung asupra copiilor si adultilor. Un studiu scurt, derulat pe 2 ani, precum CHEERS, ar esua desigur sa scoata la iveala aceste efecte pe termen lung, dar Consiliul American al Chimiei ar putea publica rezultatele acestui studiu scurt ca si „dovada” ca chimicalele sale sunt sigure.

2006 – 2007

Merck incepe sa faca presiune asupra Statelor Unite sa mandateze vaccinarea fetelor adoloscente cu Gardasil, un vaccin ce pretinde ca previne HPV, un virus cu transmitere sexuala. In februarie 2007, guvernatorul texan Rick Perry – ce a fost dovedit ca are legaturi financiare cu Merck, producatorul vaccinurilor – mandateaza vaccinul la adolescente

Un lobbyist cheie al companiei Merck, numit Mike Toomey, dupa cum s-a dovedit, fusese Seful Personalului Guvernatorului Perry. Decizia Texasului de a mandata vaccinul a fost o notabila si tulburatoare piatra de temelie in politica sanatatii publice, pentru ca este pentru prima data cand un vaccin este mandatat pentru o boala care nu poate fi contractata prin contact uzual in scolile publice. De asemenea, manevra a implicat „medicina cu pusca”, adica amenintarea cu arestul fortat in cazul refuzului injectiei mandatate de stat.

Vaccinarile Gardasil raman un grandios experiment medical ce este performat pe copii, pentru ca inca nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinarii, nici macar daca vaccinarile vor scadea cu adevarat rata de cancere de col uterin, asa cum se intentioneaza.

2007

Guvernatorul din Maryland si oficialii sanatatii publice, satui de refuzul a peste 2000 de parinti sa-si vaccineze copiii, invoca din nou aceeasi „medicina cu pusca” si ii ameninta pe parinti cu arestul de 30 de zile daca nu-si supun copiii mandatului de vaccinare. Copiii si parintii sunt mai tarziu stransi la un tribunal local, paziti cu caini de atac si personal de securitate, in timp ce un judecator de district supervizeaza vaccinarea in masa a copiilor cu vaccinurile ce contin mercur toxic.

Poate toate lucrurile astea nu ar fi ieşit la iveală, dacă cineva la un moment dat nu ar fi recunoscut sau nu ar fi spus nişte lucruri mai mult sau mai puţin intenţionat. Toate experiemntele înşirate mai sus nu sunt doar într-un singur sens. Ele trebuiesc contextualizate. Ceea ce s-a făcut la un moment dat în Tuskegee, nu s-a repetat la nesfârşit în aceeaşi formul, ci prelucrată modificată schimbată.

Pentru cititorii din România aduc aminte doar două vaccinuri "celebre" în ultima vreme: vaccinarea fetiţelor împotriva HPV şi vaccinul contra gripei porcine. Sunt încă atât de multe discuţii în jurul lor, lucruri care încă nu s-au dovedit de nicio parte ce nu ţin ÎNCĂ de istorie. Dacă peste 20-30 de ani vaccinul împotriva HPV îşi va dovedi eficienţa vom elimina o boală cumplită ... dar dacă nu, atunci ce vom avea? Poate doar statistici.

Sursă: Vaccines and Medical Experiments on Children, Minorities, Woman and Inmates (1845 – 2007)