Procesul lui Baudelaire

4646 vizualizări

În anul 1857, Ministerul public imperial francez a început o campanie împotriva unor scriitori acuzaţi de ultraj la morala publică şi bunele moravuri. Primul vizat, în luna februarie, a fost Gustave Flaubert. I-a urmat Charles Baudelaire (1821-1867).

În 1855, Revue de Deux Mondes îndrăznise să-i publice unele dintre poemele sale ce vor fi cuprinse în cartea Florile răului. Această apariţie a provocat de îndată atacuri violente din partea ziarului Figaro care nu a întârziat să le califice: “Sărace, dezolante, lipsite de idei, versuri scrofuloase, greţoase, glaciale, carnale şi de abator”.

Editorul căruia i s-a adresat la început Baudelaire, a refuzat să-i publice cartea. Atunci când, în sfârşit, aceasta a apărut la un alt editor, în iunie 1857, Poulet-Malassis, cronicarul de la Figaro, a masacrat-o în aceşti termeni: „Există momente în care te îndoieşti de starea mentală a domnului Baudelaire. Are printre altele lucruri de care nu te îndoieşti. Cel mai mult sunt repetiţii monotone şi premeditate ale aceloraşi cuvinte, aceloraşi gânduri, murdăriile se învecinează cu abjecţiile, respingătorul se aliază cu infectul. [...] Niciodată nu ai să asişti la o asemenea paradă de demoni, de fetuşi, de draci, de pisici şi de paraziţi. Această carte este un spital deschis tuturor demenţilor spiritului, tuturor putreziciunilor inimii“.

Procesul împotriva autorului romanului Madame Bovary fusese interpretat de către Baudelaire ca pe un fel de punere în gardă. El era perfect conştient de riscul pe care şi-l asuma publicând cartea. Spera totuşi că nu i se va intenta un proces. Se îngrijora puţin de aceste judecăţi imbecile, întrucât era perfect convins că până la urmă i se va recunoaşte cărţii sale adevărata ei valoare.

Ministrul de Interne a solicitat procurorului general să întreprindă o acţiune împotriva Florilor răului, în special a poemelor: Abel şi Cain, Litaniile lui Satan, Vinul asasinului, Femei blestemate şi Metamorfozele Vampirului. Poetul spera că un articol apărut în Le Moniteur, din 14 iulie 1857, va determina ministerul public să nu-şi mai continue urmărirea. Această speranţă a fost zadarnică. Afirmaţia conform căreia culegerea de poeme ar fi fost o capodoperă demnă de Dante, a provocat din partea guvernului, o reacţie cu totul opusă, cu atât mai mult cu cât noi şi violente atacuri au început să fie lansate împotriva Florilor răului de către Journal de Bruxelles în care se putea citi:

“… Am vorbit recent de Madame Bovary, acest succes de scandal, care este totodată o ruşine literară, un dezastru moral şi un simptom social… Acest roman dezgustător constituie totuşi o lectură inofensivă în comparaţie cu o culegere de poeme care a apărut în ultima vreme sub titlul de Florile răului. Autorul este un oarecare domn Baudelaire care l-a tradus pe Edgar Poe şi care trece de circa zece ani, drept un mare scriitor în aceste mici cercuri din care ies gunoaiele presei, ale boemei şi ale realismului. Nimic nu ne poate face o idee despre amestecul de vulgaritate şi de jeg pe care-l conţine această carte. Prietenii autorului sunt şi ei înspăimântaţi. A da citate este imposibil…“

La 17 iulie 1857, în urma ordinului unui judecător parizian de instrucţie, exemplarele nevândute aflate la editura Alençon au fost confiscate. Imediat după aceasta, Baudelaire a fost interogat vreme de trei ore de către judecător.

Poetul nu s-a lăsat descurajat de embargoul cărţii sale. El spera să scape dintr-un eventual proces tot aşa de victorios ca şi prietenul său Flaubert, care în douăzeci şi patru de ore a devenit un om celebru.

restul pe Istorii Regasite



Ziare.com
Comentarii

Publică un comentariu nou

Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014 -
15 Octombrie 2014

În vara anului 1918, războiul civil aprinsese Rusia ca un rug. Pentru revoluţia boşevică, lunile fierbinţi de vară au reprezentat un moment de cumpănă; neobosit, Lenin ţinea discurs după discurs, încercând să redreseze situaţia.  De fiecare dată a vorbit cu convingere despre inevitabilitatea revoluţiei mondiale. Însă soarta îl va duce la uzinele Michelson, acolo unde va fi împușcat în condiții ce ridică până și astăzi mari semne de întrebare...

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI