Kashmir, mărul discordiei de la poalele munţilor Himalaya

Kashmir, fost principat prehimalayan încântător prin peisajele deosebite, desemnează o regiune muntoasă controversată la graniţa dintre India şi Pakistan, unde părţi din populaţie revendică dreptul la independenţă. În acest areal exista o ramificaţie a drumului mătăsii, atestând importanţa comerţului. Ca şi în evul mediu, Kashmir nu însemna doar intersecţie materială, ci şi spirituală, a religiilor hindusă, budistă şi musulmană.

Pentru a înţelege conflictul interminabil din zonă, trebuie să ne întoarcem la finele secolului al XIX-lea, când India, Pakistan şi Kashmir se aflau sub dominaţia Imperiului Britanic, iar ultima provincie se bucura de o anumită autonomie şi era condusă de către un prinţ hindus. După cel de-al doilea razboi, imperiul colonial s-a destrămat şi zona s-a împărţit intre India, Pakistan şi Bangladesh. Războiul pentru Kashmir a început la scurt timp. În cadrul negocierilor prinţul provinciei a primit dreptul de a decide cui să-i aparţină aceasta. Problema consta în apartenenţa sa religioasă la hinduism, în vreme ce 77% din populaţie era musulmană.

În octombrie 1947, după atacurile unui grup musulman, prinţul a cerut ajutor Indiei care l-a condiţionat de acceptarea anexării. Pakistan însă s-a simţit de asemenea îndreptăţit să intervină, aşa că a izbucnit un război care a durat 2 ani şi s-a soldat cu 3000-5000 de victime. În 1948 tratatul de pace mediat de Naţiunile Unite stipula că două treimi reveneau Indiei sub forma districtului jammu şi Kashmir, iar nordul revenea Pakistanului Condiţiile de pace prevedeau ca acesta să-şi retragă trupele şi în viitor să se organizeze un referendum. India beneficia de influenţă în vederea menţinerii siguranţei. Totodată a fost înfiinţată comisia ONU pentru India şi Pakistan (UNCIP).

Anii care au urmat s-au caracterizat prin tensiuni determinate pe de o parte de refuzul retragerii trupelor sau ideea Indiei cum că referedumul nu ar fi fost util. Mai multe propuneri pentru dezarmare sincronizată au eşuat. În 1962 s-a complicat situaţia în momentul în care China a preluat controlul asupra unei mici porţiuni, aproximativ 10% din fostul principat. Şi astăzi China deţine aici în continuare controlul. Conflictul dintre India şi Pakistan s-a agravat în 1965 când au reîncepul atacurile armate, noul tratat din 1972 prevăzând o linie de control pe care ambele ţări să o respecte, aproape identică însă cu cea din ’48. Graniţa trece prin lanţuri muntoase, ceea ce o face foarte greu de controlat. Altercaţiile în zonă, deşi mai reduse ca gravitate, s-au înmulţit. Pakistan a refuzat ca linia de control să devină frontieră pentru că ar fi cedat astfel Indiei valea Kashmirului, unde locuiau predominant musulmani.

În zona dominată de India s-au înregistrat în ultimii 20 de ani revolte împotriva autorităţii sale. Rebelii cereau independenţă.  Frontul plebiscitar din provincia Jammu şi Kashmir-ul indian a renuntat la pretenţia de a organiza referendumul solicitând în schimb autonomia extinsă. Şeicul Abdullah a devenit prim-ministru, dinastia sa politică dominând congresul naţional şi după moartea sa în 1982. În 1977 Hashim Qureshi şi Maqbool Bhat au fondat la Birmingham Frontul de Eliberare (JKLF) care 10 ani mai târziu avea să activeze în Kashmir exact cu acest scop, purtând lupte armate şi clasificaţi drept terorişti de statul indian. Tensiunile constante din zonă au favorizat în timp extinderea fenomenului de radicalizare. Tot în 1987 au avut loc alegeri în partea indiană, dar câştigătorul a devenit ţinta acuzaţiilor de falsificare. Atentatele la clădirile guvernamentale şi răpirea străinilor nu reprezentau nimic neobişnuit la acea vreme. Se ştie acum că trupele JKLF aveau baze de antrenament în Pakistan şi de aici operau, dar rebelii controversaţi erau priviţi aici drept luptători pentru libertate.

Legăturile dintre rebeli şi oficialii pakistanezi s-au rupt însă după o tentativă de atentat împotriva preşedintelui în care se pare că au fost implicaţi rebelii din Kashmir. În ultimii ani relaţiile dintre India şi Pakistan s-au îmbunătăţit, ambele încercând mai mult calea dialogului pentru soluţionarea disputelor. Grupurile de rebeli au început să se dezarmeze şi au trasat o altă linie a non-violenţei pentru a securiza zona şi a intra în tratative cu India. Numărul de vizitatori în provincia Kashmir a crescut, iar în 2005 s-au introdus şi curse cu autobuzul în scop turistic.

E ce este totuşi o zonă atât de disputată? Explicatia stă în primul rând în poziţia sa strategică, muntoasă, şi resursele de care dispune. De pildă, mai multe râuri importante îşi au izvoarele aici, ori controlul asupra resurselor hidrologice are un rol vital în ambele cazuri. Şi India şi Pakistan revendică teritoriul, se consideră reciproc putere de ocupaţie şi nu iau în calcul ideea unui stat independent. Armata indiană din Kashmir numără circa o jumătate de milion de soldaţi dar ceea  îngrijorează este faptul că operează după alte regului decât cele interne, primind numeroase plângeri pentru tratamentul aplicat civililor şi nerespectarea drepturilor omului.

95% din populaţia sub autoritatea Indiei este musulmană şi o bună parte solicită creşterea autonomiei. Pe de altă parte, în provincia Jammu avem un procent de 60% de hinduşi, dar în Kashmir se află şi un număr important de budişti. ONU continuă să se implice în zonă, având la dispoziţie din 2012 o organizaţie 38 de observatori militari (UNMOGIP), dar şi o administraţie civilă în capitala Srinagar.

Surse: Globalis, BBC