Evoluţia relaţiilor româno-germane la sfârşitul celui de-Al Doilea deceniu interbelic a cunoscut o schimbare radicală în urma anexării Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică. În doar un an – perioada cuprinsă între 23 iunie 1940 şi 22 iunie 1941 – dintr-un partener economic fără un prea mare rol politic, România a devenit un aliat al Reich-ului, a cărui contribuţie economică şi militară era de maximă importanţă pentru planurile Germaniei.
Ralierea politicii României la cea a Axei Berlin-Roma începuse încă din ultimele luni ale domniei lui Carol al II-lea, pe fondul evoluţiilor dramatice din arena politică europeană, încheiate cu şocul capitulării Franţei şi în urma pierderii Basarabiei şi a nordului Bucovinei după ultimatumurile sovietice din iunie 1940. Spirit adaptabil, regele Carol al II-lea – despre care academicianul Florin Constantiniu aprecia, într-un mod foarte sugestiv, că „peste oţelul german s-a pus rugina românească” – „cârmise” în direcţia Berlinului în iulie 1940, prin instalarea guvernului Ion Gigurtu, industriaş român cunoscut pentru sentimentele sale pro-germane. Suveranul român mersese şi mai departe, solicitând prezenţa în România a unei misiuni militare germane. Despre diplomaţia românească din vara anului 1940 ne vorbeşte în memoriile sale ministrul de Externe al Italiei, contele Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini: „Îi primesc pe români. Josnicia lor este revoltătoare. Nu deschid gura decât pentru a arunca asupra noastră o cascadă de complimente libidinoase. Merg până la a vorbi cu dispreţ de «Dictatul de la Versailles»!”.
Trupele germane pe teritoriul României
Ceea ce demarase Carol în raporturile României cu Germania şi Italia va fi continuat, în scurtă vreme, de generalul Ion Antonescu după preluarea puterii în septembrie 1940. Acordării garanţiei teritoriului statului român de către semnatarii Dictatului de la Viena i-a urmat, în mod firesc, trimiterea trupelor germane pe teritoriul României. La cererea lui Ion Antonescu din 5 septembrie 1940, Hitler l-a trimis în România pe generalul-locotenent Kurt von Tippelskirsch, care în zilele de 15-17 septembrie a perfectat cu autorităţile române trimiterea unei misiuni militare a armatei de uscat şi a forţelor aeriene, precum şi trupe destinate instruirii unor contingente române. Analiza documentelor germane de arhivă, scoase la lumină după încheierea războiului, ne arată că misiunea reală a acestor efective, „care nu trebuia să devină evidentă nici pentru români, nici pentru trupele noastre”, era „să apere câmpurile petrolifere româneşti împotriva unei terţe puteri care ar încerca să le acapareze sau să le distrugă; să dea posibilitatea armatei române să efectueze sarcini definite, corespunzător unui plan efectiv, elaborat în favoarea intereselor Germaniei; în cazul în care vom fi siliţi la un război cu Rusia Sovietică, să pregătească angajarea forţelor germane şi române din direcţia României”.
Cu prilejul vizitei la Berlin, în zilele de 22-23 noiembrie 1940 – prilej pentru aderarea României la Pactul Tripartit – Antonescu a atras atenţia cancelarului german îndeosebi asupra pericolului unei invazii ruseşti în România, iar documentele germane de epocă anterior evocate subliniază apărarea regiunii petrolifere drept primordială pentru Misiunea Militară Germană.
Conform înţelegerilor convenite, un prim grup împreună cu şeful misiunii militare, generalul de cavalerie Erik Hansen şi şeful misiunii militare aeriene, generalul de divizie Wilhelm Speidel, au sosit la 12 octombrie în Bucureşti, instalându-şi birourile la Şcoala Superioară de Război. La 20 octombrie toate statele majore prevăzute se aflau în Capitală, la 24 octombrie începând să sosească şi unităţile Diviziei 13 moto pentru instruirea trupelor române. În iarna 1940-1941 au fost instruite trei „divizii model” româneşti (diviziile 5,6 şi 13 infanterie). La mijlocul lunii decembrie a sosit în România şi Divizia 16 blindată, ale cărei efective au fost încartiruite la Sibiu. Activitatea misiunii militare aeriene a avut drept obiectiv prioritar apărarea regiunii petrolifere din Valea Prahovei. Un mic grup de ofiţeri cu experienţă în aviaţia de vânătoare şi bombardament s-au ocupat cu instituirea personalului navigant, al artileriei antiaeriene şi a serviciului de alarmă aeriană din cadrul aviaţiei militare române.
La 5 decembrie 1940, conducerea superioară a Statului Major al Armatei de Uscat germane (Oberkommando der Heer – O.K.H.) i-a raportat Führer-ului despre rezultatele studiului operativ referitor la o campanie împotriva Rusiei Sovietice. Cu acest prilej, Hitler şi-a exprimat opinia conform căreia „nu există dubiu că România, ca de altfel şi Finlanda, vor merge alături de Germania în cazul unei campanii în Est”. Convingerea cancelarului german îşi avea probabil explicaţia în discuţia purtată cu generalul Antonescu la 22 noiembrie. Directiva nr. 21 (Planul Barbarossa), semnată de Hitler la 18 decembrie 1940, lua de aceea în calcul „participarea activă a României la războiul contra Rusiei Sovietice”, forţele române urmând să fie integrate în Grupul de Armate Sud. Sarcina armatei române era „de a acoperi atacul flancului sudic german şi de a opera împreună cu forţele germane care înaintau în Moldova”. În Planul Barbarossa – întocmit de Secţia Operaţii a Statului Major al Armatei de Uscat la 22 ianuarie 1941, pe baza Directivei nr. 21 – se stabilea că România trebuie să sprijine „cu forţe selecţionate” atacul german şi „să execute servicii auxiliare în regiunea din spate”.
„Armata română nici nu poate fi apreciată ca armată”
Conform Directivei nr. 21, Grupul de Armate Sud a comunicat, la 12 februarie 1941, Secţiei Operaţii a O.K.H. cererile sale privind participarea forţelor române, care prevedeau folosirea a aproximativ 15-18 divizii de infanterie. Această concepţie optimistă a Grupului de Armate Sud privitoare la o posibilă folosire a forţelor române nu era împărtăşită de către Statul Major al Armatei de Uscat. Într-o consfătuire ţinută la Cartierul General al O.K.H. chiar în 12 februarie, s-a discutat despre forţa de luptă a armatei române, constatându-se că aceasta „nici nu putea fi apreciată ca armată”.
La 18 februarie 1941, şeful Statului Major al Misiunii Militare Germane în România pentru Armata de Uscat, colonelul de infanterie Arthur Hauffe, a prezentat un raport în faţa generalului Franz Halder, Şeful Statului Major al O.K.H. În baza acestui raport, generalul Halder informa Grupul de Armate Sud, la 24 februarie: „Conform informaţiilor Misiunii Militare germane din România pentru Armata de Uscat, forţele armatei române, în majoritate, nu sunt indicate pentru misiuni de luptă independente. Trei divizii de infanterie (divizii de elită) vor putea fi folosite, probabil, pentru misiuni de atac mai uşoare în condiţii favorabile. Folosirea diviziei moto-mecanizate în cadrul forţelor germane la flancul stâng pare posibilă pentru misiuni mai uşoare. În afară de aceasta, pentru moment, nu se poate stabili cu precizie pe ce forţe se mai poate conta. Ca efectiv maxim pot fi luate în considerare pentru misiuni de apărare 8 divizii de infanterie, 4 brigăzi de munte şi 6 brigăzi de cavalerie”.
Slăbiciunea evidentă a armatei române a constituit, probabil, pe lângă alte considerente, motivul principal al faptului că, la 17 martie, Hitler a modificat planul de operaţii al Grupului de Armate Sud. La 30 martie, într-o consfătuire cu liderii militari, Hitler a criticat foarte aspru armata română, apreciind că nimeni nu trebuia să-şi facă „iluzii asupra aliaţilor”: „Cu românii nu se poate face nimic. Poate că, în spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolo unde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit armata, în loc de a o reduce şi îmbunătăţi. Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţa unităţilor române”. Interesant că în iunie-iulie 1941, sub euforia victoriilor zdrobitoare din debutul campaniei şi din dorinţa de a-şi asigura şi dincolo de Nistru sprijinul lui Antonescu, opiniile cancelarului german au revenit la sentimente mult mai bune.
Tot în cadrul aceleiaşi consfătuiri s-a hotărât ca în România să acţioneze Armata 11 germană, condusă de generalul Eugen von Schobert. Acesta a primit, la 6 mai 1941, denumirea camuflată de „comandant-şef al trupelor armatei germane de uscat în România” şi indicaţia conform căreia „faţă de români, prezenţa comandamentului trebuie să apară ca o măsură sporită de securitate”. Realizarea legăturii dintre generalul Eugen von Schobert şi Manfred von Killinger, ministrul plenipotenţiar german la Bucureşti, pe de-o parte, şi comandamentul armatei române, pe de alta, urma să fie realizată de generalul Erik Hansen, şeful Misiunii Militare germane în România. Comentând conţinutul acestor decizii, acesta din urmă conchidea: „Românii se vor amuza. Chiar atât de naivi nu sunt”.
De altfel, Şeful Misiunii Militare germane în România a criticat modul în care partea română primea informaţiile, declarând că nu i se putea pretinde Marelui Stat Major român să urmeze indicaţiile Armatei 11 germane fără să se fi încheiat măcar o înţelegere cu privire la participarea României la războiul de coaliţie ce se pregătea.
În timpul anchetei care a precedat procesul din primăvara anului 1946, mareşalul Ion Antonescu a declarat, la 26 aprilie, în faţa acuzatorului public Dumitru Săracu, că în timpul întâlnirilor avute cu Hitler acesta nu i-a comunicat decât foarte târziu data intrării în război. „Timpul trecând – preciza el – am fost nevoit să-l chem pe domnul Killinger şi să-l previn că este neapărat necesar să fiu informat cu cel puţin 10 zile înainte de data începerii acţiunii militare, fiindcă altfel voi fi surprins cu armata nemobilizată. La 9 iunie, la Predeal, domnul Killinger, într-o întrevedere pe care i-am acordat-o, la cererea sa, mi-a spus, ferindu-se chiar de domnul Mihai Antonescu şi de domnul Steltzer (consilier pe probleme economice, n.a.), care asistau la întrevedere:«Mi-aţi cerut o dată». Şi cu creionul a însemnat 22 iunie pe o foaie de hârtie. Mi-a trecut hârtia şi mi-a spus: «Aceasta este data». A doua zi am trecut la mobilizarea armatei, care s-a făcut în modul cel mai discret posibil”.
La 12 iunie 1941, la München, Adolf Hitler i-a comunicat Conducătorului statului român că războiul cu Rusia este iminent, fără a face alte precizări. Cu abilitatea politică ce-l caracteriza, cancelarul german i-a precizat generalului Ion Antonescu că „intenţionează să-l lase să apară în faţa poporului român drept comandantul suprem în acest spaţiu”. Antonescu a răspuns că „acceptă cu plăcere această propunere de a fi comandant suprem, nu de dragul faimei”.
Abia la 18 iunie 1941, într-o scrisoare, Hitler îi comunica generalului decizia de a „reduce definitiv pericolul pe care îl reprezenta atitudinea Rusiei pentru Europa”. Tot în aceeaşi epistolă a precizat că dorea concentrarea războiului într-o „singură mână” – evident, a sa. Asigurându-l că va avea grijă ca „independenţa şi prestigiul personalităţilor conducătoare ale aliaţilor noştri faţă de poporul şi armata sa să fie respectate în cel mai înalt grad”, Hitler îl ruga să-i îngăduie să transmită „din când în când” dorinţele referitoare la armata română a căror execuţie, în scopul desfăşurării unitare a operaţiunilor militare, trebuie considerată „ca absolut necesară”. De fapt, concepţia şi comanda efectivă operativă va reveni Armatei a 11-a germane.
Concluzia o trage istoricul Andreas Hillgruber, familiarizat cu realităţile româneşti, care aprecia că „la 22 iunie 1941, când a început ofensiva generală, armata română era numai în mică măsură gata de a interveni”. Acţiunile ofensive purtate de armata română în 1941 au demonstrat că, în ciuda neajunsurilor provocate de lipsa de informare a conducerii supreme româneşti în legătură cu obiectivele şi misiunile concrete care trebuiau îndeplinite de armatele române, opiniile exprimate de forurile superioare ale armatei germane în prima jumătate a anului 1941, în legătură cu slăbiciunile trupelor române, erau, în linii generale, conforme cu realitatea.
ce vreti sa spuneti cu asta?
De ce vreti neaparat sa denigrati armata romana? Va rog sa tineti cont ca numai datorita armatei romane puteti dumneavoastra astazi sa vorbiti si sa scrieti in limba romana. Autorul articolului se declara a fi un om foarte instruit.A citit presupun si autori straini si a vazut ca nimeni niciodata nu isi denigreza propriul popor , propria armata.Nici nemtii, nici rusii ,ce sa mai vorbim de americani sau francezi.Numai noi , avem voluptatea idiotului care isi trage un glont in picior ca sa vada daca nu poate fugii mai repede.
Domnilor si doamnelor , redactori ai aceste reviste , in al doilea razboi mondial armata romana si-a facut datoria cu onoare si curaj iar pe frontul de est au luptat cu ura si determinare stiind ca au in fata cel mai parsiv dusman pe care l-a avut vreodata aceasta tara.
Iar raspunsul la intrebarea "Ce am cautat noi la Stalingrad ?" este: Am cautat ce am cautat si in muntii Tatra.Idiotilor.
'
Pari
Bai fraatilor! .ce de comentarii si analize complexe se fac p-aici....despre ce discutam noi? Acolo era o batalie intre 2 colosi in care ne-am amestecat si noi vrand-nevrand, si uite-asa ne-am trezit ca am ajuns victime colaterale...ca sa sintetizam: e ca si cum se bat 2 boxeri la categoria grea, si hop!, mai apare in ring un slabanog de categoria "musca" care da si el de 2 ori cu bratele prin aer inainte sa primeasca o lovitura in plina figura care il face K.O. ( in cazul nostru am stat intinsi pe podea vreo 45 de ani).
In rest ce tot stam sa analizam ce a zis a zis despre noi caporalul Adolf? Era un strateg dat naibii, d-aia a luat bataie de i-au mers fulgii....mai nasol e ca ne-am luat si noi dupa el. Daca nu ne manca in c... sa ne tinem dupa ei pana la Stalingrad, poate nu o incasam asa de rau mai tarziu. Aici trebuie sa-i multumim marelui maresal Ionica ca ne-a bagat in kkt pana-n gat...el a scapat simplu - cu cateva gloante trase de un pluton de executie, iar pe noi ne-au chinuit aia ani in sir...
Despre ce discutam?
Anonimus sa-ti spun ceva daca nu ai invatat istorie. Noi discutam despre faptul ca maretul popor german a fost singura putere din acele timpuri care ne-a garantat granitele. Noi am avut nevoie de Germania precum si Germania de noi pt. a purta razboiul impotriva ciumei rosii. Ca popor trebuie sa fim mandri ca am fost printre putinele popoare care au luptat pentru starpirea paganismului in lume. Cinste bravelor armate romane si germane care au luptat pt. ca noi sa traim intr-o lume crestina. Va iubim dragii nostri eroi si sa-i iertati pe acesti "viteji" care ar lua-o la fuga la primul glont pe campul de batalie dar sunt primii la comentarii si impresii.
Nu va faceti griji si decpre
Nu va faceti griji si decpre Italienii care au luptat in Africa cu trupele germane a scris Rommel la fel asa sintem noi latinii
latinii
ce-are sula cu prefectura?
armata romana a facut din kkt bici si a mai facut si plici...au fost bravi si viteji, si-au dat viata acolo unde nesabuitul de caine rosu i-a trimis carne de tun, desi stia ca nu suntem pregatiti pentru o asemenea campanie.
nu se compara nici pe departe cu broscarii, veniti pe front mult mai bine dotati militar si ... mai mult muzical!
Clarviziune
"Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţa unităţilor române” ...inca odata se dovedeste clarviziunea lui Hitler !Din pacate ,in toamna lui '42 ,n-a tinut cont de constatarea de mai sus si a lasat soarta celei mai puternice armate germane ,a 6-a ,pe"mana" romanilor ...
clarvazatorule...
armata romana nu a luptat la stalingrad , iar infrangerea de la cotul donului se datoreaza in mare masura "geniului" militar al lui hitler ....
Stalingrad
Probabil d-voastra a-ti citit vreo carte de istorie alternativa ...
De aia ...
... şi-au îngropat românii ţapinele şi şi-au mâncat sau vândut caii ...
De ce
A lasat-o ca n-a avut incotro, e clar ca nu mai avea rezerve sa sustina ofensiva. Si sunt gata sa bag mana in foc ca lipsa rezervelor se datora bombardamentelor uriase ale aliatilor efectuate in Germania, plus ajutorul acordat rusilor
anonim
Bun articol, oglinda a caracterului national. Macar cineva indrazneste sa cboare cu picioarele pe pamint, renuntind la mascarada triumfalista numita istoria nationala.
Florin Matyas
Adolf Hitler versus Ion Antonescu. Unde cand si cum ? Ce legaturi misterioase aduc la aceeasi masa oameni cu trasaturi de caracter diferite? Se spun multe despre Ion Antonescu si Adolf Hitler. Dar daca ne uitam la adversarii lor putem sa ne dam seama de jocul din umbra al Ocultei=Masonerie. Cine a permis inarmarea Germaniei in timpul domniei lui Hitler? Cine este vinovat de declansarea celui de al doilea razboi mondial? Unde sunt evreii? Cine a adus comunismul in Europa? Ce este Rasismul? Sunt doar cateva intrebari la care se asteapta un raspuns.
historia.mizerie nu ro
oare au facut si romanii ceva bun vreodata ?
cand a fost vreodata bine aici dom' profesor?
Cum am ajuns cred pe la a 4- 5-a interventie, niste observatii se impun. Una ar fi aceea ca autorul articolului reprezinta o specie rara intre istorici si anume aceea a istoricilor care stiu sa si scrie ceea ce cunosc si imi permit felicitari pe care sa le adresez, nu musai pentru valoarea materialului, cat mai ales pentru intuitia publicistica in sine. Sa aduni 19.000 de vizualizari pe un articol, mai multe pagini de comentarii asta pe o tema istorica, mi se pare o performanta demna de respect si felicitari.
Eu personal am citit articolul cu placere si nota in care e scris mi s-a parut nu numai decenta dar incercand, nuantat, sa mai voaleze si sa mai tempereze elanul patriotic si supraevaluarea nationala care ne-au adus la inflatie demagogica si mahmureli de identitate dupa trezitul din betia egocentrista anterioara lui '89, incercand sa ofere un instrument stiintific de natura sa te ajute sa treci de stadiul "Stefan a omorat multi turci la Vaslui".
Din nefericire, cei care trag romanii de urechi sa-i trezeasca din noctambulia eroica in care pasesc cu gratie de ceva vreme sunt imediat etichetati drept defaimatori buni de mitraliat iar cand realitatea ii buseste cu fundul de pamant, scheauna ca teoria conspiratiei universale e de fapt o teorie a conspiratiei antiromanesti.
Chiar cu riscul de a ma repeta, nu pot sa nu-mi manifest din nou convingerea ca, recunoasterea propriilor limite, asumarea realitatii, nu au nimic in comun cu denigrarea, minimizarea sau ignorarea sentimentelor cu caracter national. Mi-e oricum foarte greu sa inteleg daca e de folos cuiva sa-si antoinduca idei sau convingeri romantate sau ireale indiferent ca sunt de natura nationala sau personala sau de oricare ar fi ele.
Pana la urma anonimatul oferit de internet si modul de comunicare din situatia de fata, coroborat cu lipsa oricarei competitii sau interes de vreo natura, mi se pare o sansa in plus oferita sa ne limpezim cu noi insine, de a ne lepada de demagogie ieftina.
Nimeni nu detine piatra filosofala in buzunar si nici adevarul suprem caci ele nu exista. Privindu-ne cinstit in interior nu avem, unii dintre noi, nicio indoiala, ca poate nu suntem perfecti, fie ca vorbim de propria persoana, fie ca vorbim de propria natie? Si ca veni vorba, exista perfectiune undeva in lumea asta, fie la vreun om fie la vreo natie? Pana la urma, umanitatea in ansamblul ei nu e o suma de imperfectiuni care o fac sa fie ceea ce este? Suntem noi cu ceva diferiti de restul lumii?
Si daca-mi aduc eu bine aminte, pe Hitler l-au facut cancelar niste indivizi, un popor, caruia baietul asta i-a tot strigat ca e cea mai grozava si mai mandra natie de pe pamant, “Ubermensch” (rasa superioara, supraoameni) cica erau, ca numai conspiratia mondiala iudeo-masonica ii impiedica sa ajunga la locul de frunte al conducerii omenirii. Si, daca vedem cateva poze numai, cu Germania in 1945, ne putem face o parere minimala despre efectele faptului ca, in loc sa judece cu propriile minti, germanii au ales sa se amageasca la “baladele” din “Mein Kampf”. Si ei au crezut la un moment dat ca sunt buricul Universului. Istoria le-a dat o lectie care nu i-a distrus (din fericire caci sunt o valoare incontestabila a umanitatii), dar care le-a adus dureri si rani a caror amploare si adancime nu pot fi nici comensurate, nici vindecate pe deplin.
De ce sa nu profitam de lectia asta invatand din greselile altora? Chiar sa fie de plin adevarata expresia ca nimeni nu invata nimic niciodata din istorie?
E oare atat de pretios orgoliul nostru cat sa merite costul de a invata pe propria piele lucrurile astea? Putem acoperi cu ceva prapastia dintre ce ne visam a fi sau a fi fost vreodata si ce putem fi sau vom fi vreodata?
Am predat istorie vreo 12 ani. Singura intrebare care m-a lasat fara raspuns pe moment a venit de la parintele unui elev pe care-l meditam. Nu numai ca era o intrebare de bun simt, dar manifesta o durere simpla si sincera. Cand a fost aici vreodata BINE, dom’ profesor? N-am stiut sa raspund. Acum pot.
A fost uneori MAI BINE, alteori mai rau. Cand chiar am incetat a ne cauta scuze si a nu face nimic din spatele lor. Cand chiar am realizat care ne e locul, cu responsabilitate si cu dorinta de a face ceva.
Si chiar exista un astfel de moment, mai bine zis a fost o buna bucata de vreme, chiar daca n-a fost perfecta si completa.
Asa ca eu sper ca, vreodata …sa mai fie…
vai , saracii de noi
Interlocutorul tau este un demn descendent al Fanarului . Lamentatia asta tipica de acolo vine . Va imaginati un bulgar sau un sarb ( 400 de ani amandoi sub jug turcesc ) spunand asa ceva ? Vai saracii de noi ! Vai de casa noastra proprietate personala , de masinile noastre si de vacantele noastre in Turcia ... " Ne este rau " " o ducem rau " . Cu " romanii nu se poate face nimic " - dar distinsul Stanescu este lovit de amnezie cand este vorba de declaratiile aceluiasi Hitler 7 luni mai tarziu " romanii sunt extraordinari " ...
Cititi cu mai multa atentie
Cititi cu mai multa atentie articolul. Am facut referire la declaratiile ulterioare ale cancelarului german. Daca faceti acuzatii, astept sa fie justificate, nu aruncate pur si simplu. Desi sunt constient ca voi vorbi in pustiu de multe ori, repet: aici nu e vorba nici de lamentari, nici de laude, nici de cat de buni sau rai suntem, nici de moralitate sau altceva. Aici e vorba de FAPTE. O analiza a relatiilor romano-germane intr-un moment de rascruce. Din pacate, nu sunt convins ca suntem capabili inca sa intelegem trecutul.
Nemtii au avut o parere
Nemtii au avut o parere proasta despre toti aliatii lor. In special pe italieni nu puteau sa-i suporte. Romanii in ciuda neajunsurilor si a lipsurilor au luptat destul de bine pe frontul de est. Chiar daca frontul de la Stalingrad a fost spart in sectorul romanesc acest lucru s-a datorat in mare parte grandomaniei germane ca sa nu spun părostiei germane
raspuns Manuel Stanescu
Pentru inzestrarea armatei romane in 1941 va recomand articolul domnului Petre Otu din nr. anterior si acolo veti gasi informatiile pe care le solicitati. "Zugravul vienez" conducea Europa in acel moment. Repet, eu nu sunt propagandist, sunt istoric: credeti-ma, e o mare diferenta. Inzestrarea armatei romane fusese responsabilitatea factorilor politici romani. Nu vad de ce aproape intotdeauna se pune problema factorilor externi ca fiind decisivi. Sigur, au o pondere importanta, dar principalii responsabili pentru soarta tarii si, implicit, a armatei sunt factorii interni. In ceea ce priveste inzestrarea cu armament de catre armata germana in 1942-1944, e bine sa intelegem contextul general. Germania era imiplicata in operatiuni de la Capul Nord in desertul nord-african, din Atlantic in Caucaz. Era firesc ca propria armata sa fie prioritara in ceea ce priveste inzestrarea. Nu dorinta, ci putinta i-a impiedicat sa furnizeze Romaniei armamen suficient in anii razboiului. Nu ar fi fost logic sa-si fi dorit ca cel mai important aliat de pe frontul de est sa nu aiba o armata bine inzestrata. Atunci cand analizati ceea ce s-a intamplat acum mai bine de o jumatate de veac, incercati sa va desprindeti de teoria epilogului. Cu alte cuvinte, in loc sa priviti totul prin ochii celui de azi, inchipuiti-va ca sunteti in contextul anului 1941. Veti vedea ca lucrurile apar intr-o alta lumina.
Dlui Manuel Stanescu,
Cu tot respectul cred ca ar fi corect ca in loc sa citati parerile zugravului vienez ar fi mai bine si sa dati ceva explicatii care motivau aceste parerii - de ex cat armanebt antitanc avea armata romana ? Care eraumlipsurile la armamentul automat (mitraliere si pusti mitralere) ? Dar la artilerie ? Cimparativ cu armata germana . Sa nu mai zic ca tancul Renault 35 avea un tun care nu avea capacitate de a perfora vreun blindaj . Ar mai fi de adaugat ca germanii nu au fost in stare sa furnizeze suficient echipament nici in 1942 ori 43 .....
mari ”razboinici”
ce naiba am cautat noi romanii la Stalingrad , sau la Cotul Donului? dar apoi in Tatra? Ne-au fu.t rusii ulterior de ne-au mers fulgii si poate ca o meritam. .. asa ca.... asta e..
Locuitorii Romaniei au multe defecte...
Cel mai urat dintre toate este usurinta cu care isi terfelesc trecutul, graba cu care isi dau chilotzii jos si se aseaza capra in fata orisicui e mai puternic la un moment dat!
Se vede ca in Romania traiesc tot mai putini romani. Romanii adevarati au emigrat, au murit sau trag sa moara...
S-68
Fratilor chiar asa de jalnici am fost?
Nu credeam ca puteti face asemenea aprecieri rupte de context si bazate pe noul"trend" de negare si defaimare. Jalnice timpuri...jalnici oameni..!
vulturii de carton
A fi modest si realist nu inseamna sa te negi sau sa te defaimezi. Ca timpurile sunt jalnice...oamenii intotdeauna au fost sub timpuri...N-am fost jalnici. Nici n-am fost grozavi. Am fost ce-am putut sa fim. Ai de se cred Napoleon sunt de regula sub tratament. Nu poti pune sub tratament un neam intreg, nici nu e cazul. Realitatea il trateaza. Durerea e ca, dupa ce a fost incercuit 50 de ani cu sarma ghimpata si rupt de restul lumii si i s-a inoculat ideea cu ca e Cucuzel podoaba intregii crestinatati si chiar mai mult decat atat, poporul asta e aruncat din nou in realitatea planetara avand pe el doar o bluza de trening si baschetii mosteniti de la fratele mai mare.
Se mira si se amaraste ca, in loc sa fie tratat cu aplauze si invitat la festinul principal, se alege doar cu zgarciurile si resturile atunci cand scoate capul de sub obrocul "educatiei" antedecembriste (in manualele de istorie de a X-a, de atunci, era descris, de ex., rolul crucial al Romaniei in rezolvarea crizei ideologice sovieto-chineze de la sfarsitul anilor '60) si, ceea ce e de fapt mai daunator, in loc sa incerce sa-si reconsidere pozitia si sa caute sa obtina ceea ce e real posibil pentru a-i fi mai bine, se tranteste in tarana si face crize de isterie aruncand toata vina pentru ca are pantalonii rupti in fund, pe incapacitatea planetei de a vedea ce mandra floare e natia romana intre toate natiile pamantului.
Americanii nu ne iubesc, rusii ne urasc, francezii ne tradeaza, nemtii ne inseala, bulgarii ne jignesc,ungurii ne urasc si tot asa. Mai oameni buni, noi tratam relatiile internationale, ca asa am fost invatati, ca pe o telenovela. In care noi suntem gagica aia buna, de familie saraca, persecutata si hartuita de ticalosul de boier care vrea sa profite de ea.
Cand ne-am uitat oare intr-o oglinda ultima oara?
Trist dar adevarat
Aveti perfecta dreptate. Trebuie sa fim realisti! Pe de alta parte, nu poti sa nu remarci campania Historia de demolare a unor simboluri. Acesti profesionisti, dar nu in istorie, au scopuri bine determinate, iar in momentul in care am postat cateva sugestii privitoare la scopurile lor, acesti distinsi domni ...le-au trecut cu vederea si nu le-au publicat. Asta e alta poveste. Pacat totusi ca fara sa vrea (tind sa cred), istorici adevarati se alatura defaimatorilor profesionisti. La noi in sat, toata lumea are un veceu in spatele casei, iar in spatele veceului e o groapa cu rahat (acuma multi si-au facut fosa septica). Cu toate ca toti au o groapa cu rahat undeva in curte, putini sunt cei care se manjesc cu rahat pe fata si ies pe strada sa defileze.
Al doilea razboi mondial
O mare vina in declansarea acestui razboi o detin Franta si Anglia prin frustrarea uriasa pe care au declansat-o poporului german in urma incheierii primului razboi mondial. De fapt putem spune ca a fost un singur razboi mondial cu doua reprize. Franta a suferit cea mai grea infrangere din istoria ei in urma razboiului fulger aplicat de germani in wwii.Noi am fost victime colaterale si am suferit urias in urma lobby-ului antiromanesc (vezi dictatul de la Viena) al maghiarilor care si astazi sunt frustrati de hotararile de la Trianon. Hitler s-a inarmat sub ochii celorlalte puteri inainte de 1939 pentru ca si atunci ca si acum a contat factorul economic.Pe de alta parte nu uitati ca armata germana a luptat cu arme de cea mai buna calitate facute la Uzinele Skoda din Cehia(care a fost ocupata printre primele) care erau un mare concurent al uzinelor Krupp din Germania. Aceeasi Armata Romana, inarmata si instruita corespunzator (de catre francezi in wwi) a tinut piept la Marasesti, Oituz "vajnicei " armate germane, asa ca nu mai denigrati Armata Romana!
citati-l pe Hitler in toamna lui 1941
Nu ca mi-as face iluzii asupra orientarii trustului Cristoiu - Patriciu , dar firul este prea gros .
La cateva luni de la inceputul campaniei din Rusia , Hitler ii spune ambasadorului spaniol : " romanii sunt remarcabili , lupta extraordinar " . Intrebat care dintre croati , unguri si italieni sunt mai buni soldati generalul Speidel raspunde " nici unii . Cei mai buni sunt romanii " .
Nu ca mi-ar pasa de parerea unui criminal atroce ca Hitler , care nu a fost prieten al nostru ( adevarat , nimic in comun cu ostilitatea lui fata de noi si ostilitatea lui fata de evrei , polonezi sau cehi ) , autorul targului cu Basarabia si cel care le-a dat grofilor lui Horthy jumatate din Ardeal .
Dar nici o prezentare trunchiata a perioadei , care sa se poata inscrie in actiunea de defaimare si dezinformare a d-lor neo-roslerieni ai lui Cristoiu ( Nahoi , Diaconescu ) nu poate ramane fara raspuns .
Stimate domnule
Inainte de a arunca cu acuzaţii va recomandam sa cititi urmatorul articol aparut acum o luna in revista Historia scris de acelas autor: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/trecerea-prutului-ex...
unde se opreste lungul nasului la romani
Poate titlul articolului urmareste tocmai o disculpare a carentelor atat de grave manifestate de armata romana, la toate nivelurile, atribuind calificarea ei drept "buna de nimic" unui individ care a fost socotit pana si anticrist si al carui prenume nu mai boteaza niciun german din teama de asociere cu fuehrerul. Nu e exclus caci intr-adevar singurele fapte demne de remarcat in prezenta romaneasca dincolo de Prut s-ar putea reduce in mare la "asteptari strategice" ca sa citez dintr-un alt articol pe tema. Desi poate e oarecum o divagatie, "eliberarea" Sibiului de catre mandra armata romana, in 1916, e poate sugestiva si in orice caz amuzanta. Forte ...combatante: armata romana in plina...ofensiva si armata austro-ungara in maxima ...defensiva. Eterogena si glorioasa armata austro-ungara s-a retras din Sibiu fara niciun chef de a se bate cu nimeni, chef manifestat dealtfel tot timpul razboiului, insa armata romana, plina de elan patriotic, NU A AVUT CURAJ sa intre in oras, in ciuda confirmarii de catre elementele trimise in cercetare avansata, cum ca Sibiul ar fi fost parasit de inamic. Si uite asa am...eliberat Sibiul. Daca nu interveneau germanii probabil ca razboiul ala ar fi insemnat un fel de "de-a v-atzi ascunselea" prin Transilvania si daca speculam un pic mijloacele de comunicatie si eficienta lor de atunci, probabil ca daca eram lasati ne ascundeam noi de ei si ei de noi de ne trezeam cu armata prin insulele Kurile ascunzandu-ne de pinguini.
Dupa documente cat se poate de reale, in judetele din Sudul Moldovei, zona Galati-Tecuci-Tulcea-Constanta, au fost inregistrate de catre rusi si retrimise in URSS patru camile ajunse in zona. Unul dintre...agricultorii de la Mastacani, comuna din judetul Galati, participant la campania contra URSS, a fost descoperit cu o usa la cocina porcului, facuta dintr-o coada de pian fabricata in URSS. Si exemplele pot continua. Ei cam asta a fost glorioasa participare militara a Romaniei la razboi.
Hai sa ne dezintoxicam de mistificari si sa ne controlam lugimea nasului. Mircea la Rovine...mare victorie mare. Mihai la Calugareni...a rupt tot in jur...ambii fugeau de mama focului sa ceara ajutor la unguri dupa maretele ...victorii. Stiu ca e dureros dar pana si minunata prima unire a romanilor...nu e facuta de Mihai mai oameni buni. E facuta de un ungur, Sigismund pre numele sau, care era suzeran prin tratate atat Moldovei cat si Tarii Romanesti.
Pe cuvant ca avem locul nostru in istorie. Doar ca e nesanatos sa ne inchipuim ca e la loja.
Ardeleanu'
"...Hai sa ne dezintoxicam de mistificari si sa ne controlam lugimea nasului. Mircea la Rovine...mare victorie mare. Mihai la Calugareni...a rupt tot in jur...ambii fugeau de mama focului sa ceara ajutor la unguri dupa maretele ...victorii. Stiu ca e dureros dar pana si minunata prima unire a romanilor...nu e facuta de Mihai mai oameni buni. E facuta de un ungur, Sigismund pre numele sau, care era suzeran prin tratate atat Moldovei cat si Tarii Romanesti.
Pe cuvant ca avem locul nostru in istorie.
Doar ca e nesanatos sa ne inchipuim ca e la loja. "
Mai corect de atat nu se poate, sper ca voi apuca vremea cand copiii din tara sta vor invata istoria reala a tarii, si nu una trunchiata si profund xenofoba.
WOW !
Wow! Cum,bre,vrei sa ma faci sa cred ca taranu' ala din Mastacani(Galati) a carat in ranita(ori... pe umar?)ditamai coada de pian taman din Rusia si pana la cotetu' porcului proprietate personala ?! Esti tareee,amice!
ms de aprecieri. chiar sunt tare
Eu nu vreau sa te fac sa crezi nimic. Lucrarea mea de licenta a privit aspecte ale aplicarii Conventiei de Armistitiu motiv pentru care am cercetat in Arhivele Judetului Galati fix 941 de dosare in care e cuprinsa perioada sept. 1944 - decembrie 1947. Intr-unul din ele (asta nu mai retin ce numar avea ca-s totusi vreo 15 ani de atunci) era inventarul unor lucruri furate de romani in timpul campaniei antisovietice si care urmau a fi retrimise in URSS. Printre ele si coada in discutie.
Acu' , eu nu mi-am pus o clipa problema cum a reusit sa o aduca din doua motive: unul ca romanii sunt inventivi, 2 ca nu vad de ce musai trebuia sa o care in spate sau sa o aduca personal. In razboiul asta mijloacele de transport erau numeroase si capabile sa transporte lucruri mult mai mari. Sau unii se gandesc ca armata romana a facut toata campania mergand pe jos si isi transporta logistica in spate? Aveau,BRE, ca sa ne apelam de pe pozitii de egalitate, camioane, trenuri, chiar daca putine.
Singura mea eventuala banuiala si durere e ca nu a furat doar coada, ci pianul cu totul, iar din restul ori a facut focul ori taburete pe care sa stea cand curatza papusoiul.
Ca Armata Rosie s-a purtat salbatic cu noi e adevarat, dar cine isi inchipuie ca soldatul roman a fost un inger si un nobil in razboi are sanse la surprize neplacute. Asta nu voiam a aduce in discutie, dar unul din veteranii cu care am stat de vorba, si nu era vorba de un Tilica, ci de un fost ofiter, mi-a descris inclusiv un pariu sinistru facut de doi soldati romani (ca bestiile alea erau imbracate in uniforme romanesti) facut pe ce sex are copilul unei femei gravide. Ca sa afle cine... a castigat, au spintecat abdomenul femeii respective.
Si unii se mira ca au furat piane.
Sa fim seriosi ...BRE.
albul si negrul nu exista in istorie. doar nuante de gri
Nu credeam ca revin cu inca un comentariu dar o fac si asta din doua motive: unul ca pana la urma razboiul asta ne-a decis soarta din ultimii 70 de ani si doi, pentru ca reducerea la am fost buni/rai, Antonescu a fost grozav/slab e un pic neprofesionista. Istoria a fost de multe ori chiar negata ca stiinta si imi aduc aminte vorbele unui profesor de istorie de prin facultate care zicea ca de fapt istoria nu exista, ci e numai rezultatul interpretarilor politice de conjunctura. Desi au trecut vreo 15 ani de atunci tot nu-l pot contrazice deplin.
Strict la subiect, imi aduc aminte ca atunci cand am studiat indeaproape fenomenul in care se circumscrie articolul de fata, am intalnit la un moment dat o chestie, anecdotica prin caracterul ei, dar la care m-am amuzat, insa cu un puternic gust de amar. La un moment dat armata romana a capturat un T-34 pe care apoi l-a supus la niste teste de tragere dorind sa vada din ce unghi, de la ce distanta etc poate un tanc din dotarea armatei romane sa-l doboare. Rezultatul a fost cel care m-a facut sa rad si, in acelasi timp, sa deplang soldatii romani care s-au aflat in fata acestui tanc in razboi. DIN NICIO POZITIE, DE LA NICIO DISTANTA. Si ca tot e in context, intamplator am urmarit odata un documentar pe Discovery legat de Stalingrad. Cu umorul lor impecabil (calitatea stiintifica e...hmm discutabila) englezii ziceau ca a fost o adevarata minune de vitejie ca armata romana, citez "a rezistat o zi (e vorba despre flancul sudic atacat de rusi, incluzand stepa calmuca) in fata ofensivei blindatelor rusesti, desi era armata de cavalerie si era dotata cu caluti. Dap. Cu caluti astia au fost trimisi sa se bata cu tancurile. E foarte adevarat ca pe toata lungimea flancurilor Stalingradului, pe cam o mie de km de front se aflau cam 50 de blindate, 54 parca exact, din care cam jumatate erau romanesti si ca peste ele s-au revarsat cam 900 de blindate rusesti, 894 daca iar nu ma inseala memoria, ceea ce arata desigur si calitatile de strateg ale aluia de comenteaza calitatile armatei romane in titlul articolului si care, pana la urma, era un prapadit de caporal care si-a semnat actul de deces prin gafa de la Stalingrad, dar asta oricum nu scuza si nu acopera cat si ce era armata romana.
Cat priveste calitatile sau defectele lui Antonescu...aici e o parere personala, a fost poate un bun militar dar nu prea a avut ce comanda, a fost un om politic cu o prestatie care n-a stralucit prea tare insa, dincolo de orice, e de apreciat ca a avut curajul sa preia destinele unei tari care nu cred ca s-a aflat vreodata intr-un moment mai greu decat in vara lui '40, adusa acolo de inconstienta unor factori de decizie politica din care numai o parte au primit ce meritau in inchisorile comuniste caci capetele incoronate au ajuns, fortat sau nu, dar au ajuns la adapost. Daca penultimul dintre maretii regi romani are pe constiinta dezastrul din '40, fiu-su are pe constiinta 23 augustul, cu tot ce ne-a adus el bun si frumos. Finlandezii nu l-au inchis pe Mannerheim intr-un seif si nici nu l-au dat pe mana rusilor. Ca era de-al lor. Noi da. Si bun, rau, cum o fi fost el, ne-am sprijinit de el cand ne crapa buza si toti fugeau de raspundere.
NKVD
Palatul era infiltrat de NKVD . Geniile care il consiliau pe marele Mihai - colegul lui de clasa Mircea Ioanitiu , instructorul de ski Vergotty sau generalul de defilare calare Aldea - erau sub influenta agentilor partidului de buzunar comunist . A ajuns bietul Mihai sa citeasca ca un papagal un text scris de Patrascanu dupa arestarea lui Antonescu , inainte sa fuga cu maica-sa in Oltenia ..
100 % de acord
Saracutii nostri soldati care inghetau in transee la Don in noiembrie 1942 , cu caciulile lor de oaie pe cap ( asa cum ii arata mandru reportajele sovietice de propaganda de dupa batalie , prizonieri in coloana ) cu pusca lor cu 5 gloante si cu pusca mitraliera pentru o companie erau hartuiti inca inainte de marele atac rusesc ( atacuri zilnice rusesti cu trupe de elita cu jumatate din efectivele unor regimente distruse inca inainte de 19 noiembrie 1942 ) .
In dimineata de 19 noiembrie au suportat echivalentul unui bombardament atomic - mii de piese de artilerie si lansatoare de rachete - lansat de rusi impotriva unor trupe de infanterie , in adaposturi de pamant - Sanatescu spune ca pamantul i se cutremura sub picioare la 20 de km de acolo .
Si au iesit saracii de doua ori din transee dupa aceea , respingand la baioneta atacurile rusesti - cum spune britanicul Breevor - pana cand rusii au lansat impotriva lor sute de tancuri in masa care i-au zdrobit .
Vitejii luptatori rusi si-au permis sa impuste pe loc mii de soldati romani facuti prizonieri - de , manierele si civilizatia vecinului de la Est ( si eu am un unchi disparut acolo , regimentul 83 sau 87 infanterie , il plangea strabunica ) .
Amuzanta reactia nemtilor , care stiau ca romanii nu puteau rezista in fata blindatelor si care dau vina fara jena pe ai nostri , cand nici ei nu au facut fata pana la urma oceanului rusilor ...
cateva lamuriri
Buna ziua,
Scriu aici in calitate de autor al articolului. Numele meu este Manuel Stanescu, sunt doctor in istorie, cercetator in cadrul Serviciului Istoric al Armatei. Doresc, punctual, sa fac cateva precizari:
1. Cineva doreste, pe buna dreptate, sa vada sursele pe care le-am folosit in documentarea pentru acest articol. Va asigur ca a existat un aparat critic; din motive care tin de profilul revistei, una de popularizare a istoriei, s-a luat decizia de a se renunta la acesta. Nu am pretentia ca e o analiza care se bazeaza exclusiv pe cercetarile mele. In consecinta, va pot pune la dispozitie titlurile si autorii care au constituit bibliografia acestui material.
2. Cred cu tarie ca rolul unui istoric este de a informa CE s-a intamplat si DE CE s-a intamplat. Niciodata nu imi voi asuma rol de propagandist sau, mai rau, de autoritate morala. Concluziile si invatamintele le trageti dvs, cititorii.
3. In prefata de la editia a IV a lucrarii sale "o istorie sincera a poporului roman", academicianul Florin Constantiniu precizeaza: "Astfel de episoade sunt amintite NU pentru a-i denigra sau descuraja pe romani, ci pentru a-i face sa-si cunoasca si insusirile, si defectele. Astazi, mai mult ca oricand, a avea o imagine adevarata despre sine este esential pentru poporul roman". Sunt cuvinte care au devenit un crez pentru mine.
4. In numarul anterior am avut un articol despre operatiunile armatei romane in Basarabia si nordul Bucovinei. In final, am precizat ca sunt profund afectat de felul in care generatiile actuale "stiu" sa-si aminteasca de trecut. Ambii mei bunici au fost ofiteri pe front. Analiza lucida a greselilor facute in timpul campaniei nu EXCLUDE jertfa extraordinara a sute de mii de romani. Indiferent de motivele pentru care au luptat, pe sangele lor si a celor morti in primul razboi mondial, in razboiul de independenta si in fiecare lupta s-a cladit constiinta acestei natiuni. Si de acum inainte, orice analiza o voi face avand credinta ca imi fac datoria atat ca istoric, cat si ca roman. Pentru ca o natiune care nu-si cunoaste cu adevarat trecutul, nu intelege prezentul si nu e capabila sa-si construiasca viitorul.
oare?
Domnule mare istoric banuiesc ca ati citit si autori straini , ati vazut ca TOTI au numai cuvinte de lauda fata de eroii lor cazuti. Am citit si eu , pentru ca imi place istoria, asa ca pot sa va spun ca demersul dumnavoastra e pueril.De fapt este in ton cu trendul acestei publicatii care numai de obiectivism istoric nu poate fi suspectata. Oare este o publicatie romaneasca?
domnului Manuel Stanescu
...da, bine, am inteles, doctor in istorie...si asta trebuie sa insemne pentru mine, un umil cititor, pecetea de garantie a ce anume ? Eu nu vad in articol decat o anumita inclinatie in a relata niste intamplari adevarate dar intrerupte pe tot parcursul lor, fiind eliminata in primul rand o cronologie esentiala in a intelege realitatea acelor intamplari. Implicit se naste nuanta spre care tindeti. Eu doresc adevarul in toata forma si dimensiunea lui. Ori de aici nu il pot obtine pentru simplul motiv ca eliminati ce nu convine esentei pe care doriti sa o aiba articolul. De ce nu credeti in capacitatea cititorului dumneavoastra de a analiza singur motivele si a trage concluziile singur? Asta nu va descalifica oare? Nu din articolul dumneavoastra cunoastem ce si cine suntem si nu cred ca aveti dreptul sa dati o nota romanilor...cel mult puteti sa calificati politicienii acelor vremuri care, o stim si fara ajutorul dumneavoastra, si-au plimbat fundul in doua luntre.
interesant
De ce va opriti la comentariile lui Hitler dinaintea inceperii campaniei din Rusia si nu redati comentariile lui , radical schimbate , de dupa aceea ?
De care " greseli " din timpul campaniei din Rusia vorbiti ? Vroiati o campanie de parada in fata unui gigant imperialist din partea Romaniei agricole si ciuntite , cu un milion de refugiati din provinciile ocupate in 1940 ( asta in conditiile unui parc locativ foarte sarac in epoca ) , inconjurate de state ostile de doi ani , fara piete de desfacere de doi ani pentru produsele ei , cu conturile in SUA blocate ? Trebuiam sa-i batem sa le zboare fulgii pe rusi in iulie 1941 , sa nu permitem nici un succes al lor ( ca si cum gigantul de la Est ar fi fost ultimul debil ) pe front ? Eram obligati sa nu fim atacati de tancurile lor , ca divizia 35 infanterie in drum spre centrul Basarabiei , sau sa nu avem nici un mort in luptele de pe inaltimile care domina Prutul pe malul basarabean , la Iepureni - Tiganca ( batalii date de agentii de dezinformare ca exemple de ultime rusini si incompetenta romaneasca in prima parte a campaniei ) ?
Rusine de creantele uitate
Rusine de creantele uitate
R.I.P
R.I.P MAREȘALUL ANTONESCU SINGURUL OM CARE A BĂTUT CU PUMNUL ÎN MASĂ ÎN FATA LUI HITLER.
Antonescu
Din pacate e multa legenda in chestia asta cu batutul in masa.
Italinenii , cateii de lupta ai germanilor !
Italienii se predau cu zecile la cate un rus .
inca mai este valabil:
Intradevar - Cu românii nu se poate face nimic - dar pe ici pe colo se mai poate face ceva. NU ma intereseaza italienii (au aratat doar ce pot:-) ), insa sunt de acord cu ultimii doi "anonimi": Antonescu a fost erou!
waw,Hitler nu ne place
Waw,ce rusine imi este mie ca roman ca nu sunt pe placul lu Hitler ori Stalin,ma simt foarte rusinat sa vad acest articol,nu ma place un criminal,cum mai dau eu ochii cu lumea acum?:))
:-)))))
Super tare raspunsul tau! Sunt de acord cu el...vaaaiiii, ce ma fac eu de acum: sa nu ma mai iubeasca rusii sau nemtii, respectiv ai lor dictatori-ca noi l-am avut pe=al nostru!! Da-i dracului de exploatatori! :-) Si unii si altii...
OK
De acord, trebuie sa ne asumam caracteristicile si erorile natiei.
Dar acest lucru nu ar trebui sa ne faca sa ne simtim mai putin mandri ca suntem romani, sau sa ne simtim inferiori vreunui alt popor, fie european sau de altundeva. Dimpotriva, trebuie sa corectam aceste tare si sa mergem mai departe. Pe de alta parte, chiar daca nu contestam informatiile, si le privim obiectiv - acestea nu fac decat sa descrie starea armatei - OK, in comparatie cu armata Germaniei la acel moment, nu avea cum sa fie la un nivel similar. Sa nu uitam ca Germania in 1940 avea cativa ani buni in care nu facuse altceva decat sa se inarmeze.
Si nu in ultimul rand, daca, tot obiectiv ne uitam la cine vorbeste - italienii - ei nu pot fi luati in serios.
Imi spunea un coleg britanic : Care este cel mai scurt lucru din lume ? Raspuns : Lista cu eroi de razboi italieni...
Ca si francezii, toti eroi, chiar daca in timp ce noi muream la rusi, iar americanii le salvau cururile(francezilor), si britanicii strangeau cureaua, ei isi vedeau mai departe de productia de sampanie si foie gras.
Italienii, ce sa mai vorbim...
A propos, daca e sa ne uitam la modul in care italienii si francezii isi prezinta si justifica participarea la razboi, ai crede ca cu ei a inceput si s-a sfarsit totul...
Din pacate, nu am ramas in razboi de partea Germaniei, nu detaliem aici, si acum se gaseste tupeistul asta de Putin sa ne traga de urechi daca spunem ceva de ei.
Da, a fost justificat sa trecem Prutul, si nu ar trebui sa ne jenam sa le spunem asta rusilor; insa poate ca trebuia sa ne oprim la un moment dat. Dar cine suntem noi sa judecam o situatie pe care nu o intelegem in totalitate ?
Maresalul a fost oricum cel mai important om de stat pe care l-a avut Romania in sec XX, ma intreb cati dintre noi ar fi avut pregatirea si clarviziunea lui in acele momente ?
Erou?!?!??!
... apare asa in ochii nostri numai ca i s-a permis, apare din articol foarte clar. A dat un ordin celebru, pe care frustrarea nationala il astepta. Da, ne-a gadilit orgoliul ranit cu "Ostasi, va ordon...". Ostasi incaltati cu bocanci cu talpa da carton si care se bateau in spatele frontului pe bocancii rusilor morti, ca pe ai nemtilor nu aveau curaj sa ii ia. Cat despre Antonescu, in conditii normale, chiar fara ocupatie sovietica, dupa razboi ar fi trebuit chiar noi sa il judecam pe autoproclamatul general pentru crime de razboi, pentru ca nimeni nu l-a mandatat sa deporteze cetateni romani pe criterii etnice. Ca sa nu mai vorbim de peste 300.000 de roamni morti pe frntul de est pentru ambitiile lui megalomane, pentru petrolul cedat gratis Germaniei, pentru implicarea armatei in lipsa unui tratat de cooperare militara, pentru instrainarea prerogativelor suverantiatii statului asupra unor parti ale teritoriului national..... Glorie eterna???? In niciun caz. Categoric insa, o controversa eterna pentru o natie ipocrita ca a noastra. Vai de noi! Pana si mafiotii macaronarii resusesc sa ne vad exact asa cum suntem.
buni de nimic , nici macar sapun. .
Las ca e bine asa, altii au fost buni si au ajuns sapun.
esti fanul lui ??????????????????????????????????????
a fost un dictator nebun si care sunt roman si tigan ma urat .vrei sa fi hitler? esti pasionat de el fi el !
marturie
din cele aflate de la bunicul meu, iata o descriere sumara a armatelor romane si grmane:
- nu am vazut un singur soldat german beat pe tot timpul razboiului
- o regula militara spune ca, daca la o intersectie se intalnesc mai mult de 2 soldati, se incoloneaza si primul care ajunge in intersectie preia comanda. Ai nostri se certau pe dilema 'cine a ajuns primul in intersectie?'
Publică un comentariu nou