Zoom
Despre autor
Ioan Scurtu (n. 1940) este istoric, profesor universitar, cercetător în cadrul Institutului Revoluţiei Române din 1989. Printre lucrările publicate menţionăm: „Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948)“, „Guverne şi guvernanţi“, „Iuliu Maniu“, „Sfârşitul dictaturii“.
Zoom
În 1941, la ordinul mareşalului Antonescu, trupele române treceau Prutul. Reorganizată, poşta de campanie a Armatei preluase atribuţii care se refereau la păstrarea secretului militar de front, dar şi la popularizarea unei iniţiative promovate de regim: „Împrumutul reîntregirii 1941“. Oficial, acest „Împrumut de front sovietic“ reprezenta o contribuţie financiară cerută cetăţenilor români pentru finanţarea operaţiunile militare de recucerire a Basarabiei. Antonescu a impus participarea la acest „împrumut“ şi populaţiei evreieşti care, în pofida persecuţiilor la care era supusă, a subscris cu o sumă de patru ori mai mare decât ceilalţi cetăţeni. Astfel, toate cărţile poştale puse la dispoziţia soldaţilor din trupele dizlocate pe frontul de Răsărit conţineau îndemnul: „Noi luptăm. Voi să subscrieţi la Împrumutul reîntregirii-1941“. Acestea erau destinate exclusiv militarilor aflaţi pe front şi conţineau un spaţiu destinat semnăturii cenzorului militar, cel ce verifica toate corespondenţele.
(Traian George Crişan)
Regele Ferdinand l-a decorat pe maiorul Ion Antonescu în noiembrie 1916 cu Ordinul Mihai Viteazul, felicitându-l pentru patriotismul şi curajul dovedit în războiul pentru întregirea neamului. În 1919, locotenent-colonelul Ion Antonescu a obţinut o nouă astfel de decoraţie, cea mai înaltă oferită unui militar.
Din păcate, despre generalul şi apoi mareşalul Antonescu nu s-au putut şi nu se pot face aprecieri „fără ură şi fără părtinire“. El a fost o fire conflictuală. A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, apoi cu legionarii, cu comuniştii, cu sovieticii, cu englezii, cu americanii, cu regele Mihai, cu Maniu, cu Brătianu.
A intrat în război alături de Germania, pentru eliberarea Basarabiei şi a pierdut. A promovat o politică antisemită, mergând, în perioada septembrie l94l - octombrie 1942, până la Holocaust. Unii au reţinut numai această perioadă şi această politică, alţii reliefează faptul că la 23 august 1944, când Antonescu a fost arestat, în România trăia cea mai mare comunitate evreiască din Europa.
Cei învinşi nu au niciodată dreptate. Nu se discută, de exemplu, câţi evrei au fost ucişi în Uniunea Sovietică din ordinul lui Stalin, pentru că Uniunea Sovietică a fost învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial.
Nu se discută despre responsabilitatea guvernului englez, care nu a admis ancorarea vasului Struma în Egipt, iar acesta s-a scufundat şi câteva sute de evrei au murit înecaţi, pentru că Marea Britanie a fost învingătoare în Războiul Mondial. Exemplele ar putea continua.
Nu a venit încă timpul să putem răspunde categoric la această întrebare, dacă a fost Ion Antonescu erou. Învingătorii din 1945 continuă să-şi facă simţită prezenţa şi să susţină că numai ei au dreptate, dreptate pe care o impun celor învinşi. Iar România a fost învinsă, atât în războiul din Est, cât şi în cel din Vest, fapt confirmat prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947.
Poate cel mai important este faptul că românii au mentalitate de învinşi, chiar atunci când stau la masă alături de alţi semeni ai lor. Şi atunci cum să îndrăznească ei să spună altceva decât spun alţii, chiar atunci când este vorba despre istoria lor? Poate peste vreo 40-50 de ani, patimile vor dispărea şi lumea va fi uitat că a existat un al Doilea Război Mondial, dar ar afla că a trăit pe atunci un conducător al unui stat numit România cu numele Ion Antonescu. Şi ar fi curioasă să afle dacă a fost sau nu erou.
Mai citeşte:
A fost Ion Antonescu un erou? I
A fost Ion Antonescu un erou? II
A fost Ion Antonescu un erou? III
A fost Ion Antonescu un erou? IV
A fost Ion Antonescu un erou? V
A fost Ion Antonescu un erou? VI
`democratia` invingatorului
La holocaust au participat cu totii , dar vinovati sint doar cei invinsi . `Vaie victis` In baza acestui dicton , germanii , au fost umiliti si pusi sa faca penitenta (si plati ) 50 de ani .
Nici autoritatile britanice,
Nici autoritatile britanice, nici autoritatile americane nu sunt scutite de responsibilitate pentru dimensiunile holocaustului;
- autoritatile britanice au limitat la minimum posibilitatile de emigrare a evreilor in Palestina, in perioada cand germanii au prmis emigrarea evreilor (pana in vara anului 1941).
- din 1938 autoritatle americane au limitat la minimum dreptul de imigrare a evreilor din Europa, permitind imigrarea numai evreilor care puteau sa dovedeasca din Europa posibilitatea de munca in SUA. Astfel au fost acceptati numai savantii renumiti.
- serviciile secrete britanice au aflat din primele actiuni de ucidere in masa a evreilor din Eurapa de est (gropile mortii) inca in vara anului 1941, dar au facut tot posibilul ca faptele sa nu se faca cunoscute.
- nu s-au bombardat caile ferate si caile de acces spre lagarele de exterminare, ceea ce ar fi limitat posibilitatile de ucidere in masa.
- nu au fost bombardate camerele de gazare si crematoriile din lagarele de exterminare.
- tarile lumii nu au acceptat sa primeasca evreii europeni. Cea mai cunoscuta poveste este odisea vasului "St. Louis" care a pornit cu 930 de evrei din Germania, la 13 mai 1939, a facut inconjorul lumii si s-a intors in Germania deoarece nici o tara nu a fost de acord sa primeasca evreii nenorociti.
Uciderea a doua treimi din evreii din Europa nu s-ar fi putut efectua fara nepasarea "lumii civilizate".
Alex Lorber
Publică un comentariu nou