Actualitate

Fenomenul Pitești

Autor: Mihai Dragnea | 14978 vizualizări

”Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistenței morale a deținuților politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.

Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se „vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist. Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă. Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi” (torționari).

În acea perioadă, șeful Securității era cunoscutul Nikolski, acesta fiind sprijinit de colonelul Dulgheru și colonelul Sepeanu. La penitenciarul din Pitești, director era căpitanul Dumitrescu Alexandru. Acesta va fi transferat la închisoarea de la Mărgineni imediat după ce va lua sfârșit experimentul de la Pitești. Mâna dreaptă a căpitanului Dumitrescu era locotenentul Marina, un comunist convins ce împărtășea idei anticreștine. Printre gardieni, care la rândul lor fuseseră foști deținuți, cel mai de seamă a fost Eugen Țurcanu. Acesta a făcut parte din Frățiile de Cruce ale legionarilor, în perioada anilor 1940-1941, urmând a părăsi Mișcarea Legionară după rebeliunea din ianuarie 1941 și a se înscrie în Partidul Comunist Român. Mai târziu, Țurcanu va deveni membru în Biroul Județean de Partid din Iași.

(Foto: Eugen Țurcanu)

Unul dintre foștii camarazi legionari ai lui Țurcanu, din anturajul lui Alexandru Bogdanovici (șef legionar), îl va denunța pe acesta în 1948 după o anchetă a Securității. Țurcanu va fi condamnat la 7 ani de închisoare corecțională, urmând a fi trimis la Pitești, unde va ajunge torționar și va tortura sute de prizonieri, răzbunându-se pe Bogdanovici sub pretextul că acesta „aranjase” denunțarea lui. Dumitru Bacu explică motivele pentru care a fost aleasă închisoarea de la Pitești pentru acest teribil experiment. Penitenciarul se află lângă municipiul Pitești, în direcția N-V, în apropierea unui pârâu. Lângă complexul respectiv nu se afla nici o locuință, fapt ce a permis o bună desfășurare a ostilităților față de deținuți, în incinta penitenciarului. Tot Bacu ne mai relatează că studenții din penitenciar erau împărțiți în patru categorii:

În prima categorie intrau cei reținuți fără sentință judecătorească. În a doua categorie se aflau cei condamnați pentru delicte minore. În cea de-a treia se găseau deținuții ce reprezentau „dușmanii mai mici ai regimului”. În fine, în cea de-a patra categorie intrau opozanții convinși ai regimului, fie din vreun partid sau pur și simplu regaliști ori anticomuniști. Această împărțire avea ca scop bine definit izolarea „șefilor” față de categoriile minore, pentru a împiedica o eventuală comunicare între deținuți și astfel, a crea o stare de incertitudine în psihicul fiecărui deținut. Corespondența cu familiile prizonierilor și rudele acestora vă fi suprimată. Procesul reeducării de la Pitești avea patru faze:

  1. „Demascarea externă” unde deținutul trebuia să-și arate credința și loialitatea față de partid, ideologia comunistă și față de Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste (O.D.C.C.). Deținutul trebuia să mărturisească orice informație care putea ajuta la anchetă și să denunțe orice persoană care intrase în contact cu cel anchetat, din considerente politice sau sociale. Declarațiile erau făcute întâi verbal, în plină tortură, urmând a fi verificate de cineva din Comitetul de Reeducare, apoi notate în scris, semnate cu forța de către cel anchetat și trimise la Interne.
  2. Demascarea internă” presupunea denunțarea oricărui coleg de celulă sau din penitenciar, ce dăduse ajutor altui deținut, fie prin sprijin moral ori material, sau care făcuse afirmații defăimătoare la adresa regimului comunist, penitenciarului ori la adresa lui Țurcanu sau altor torționari. Această fază a procesului reeducării urmărea anihilarea morală a deținutului și distrugerea personalității și caracterului acestuia.
  3. Demascarea publică” făcea referire la faptul că deținutul trebuia să renunțe la orice pasiuni și dorinţe, precum și la orice ideal propriu, începând cu familia, rudele, prietenii și terminând cu credința în Dumnezeu.
  4. În ultima fază, deținutul este silit să conducă procesul de reeducare al celui mai bun prieten al său, devenind torționarul acestuia.

Tortură nu consta numai în forța fizică, ci era în primul rând o tortură psihică ce făcea deținutul să cedeze psihic și să asculte necondiționat de torționarii săi, măcar pentru o clipă de liniște. După oprirea experimentului, se va organiza un așa-zis proces ce avea ca scop unic găsirea vinovaților pentru aceste evenimente fară precedent în istoria României. Comuniștii vor da vina pe legionari, prin persoana lui Horia Sima. Ei vor susține că acesta a dat ordin unor legionari ce se aflau în penitenciarul de la Pitești, să recurgă la un regim de teroare față de toți prizonierii, inclusiv față de camarazii lor gardiști. Cel mai bun exemplu era oferit prin persoana fostului legionar Eugen Țurcanu, care va ajunge gardian în penitenciar și va aborda un comportament brutal față de prizonieri. Acest eveniment s-ar fi produs datorită lipsei de vigilență a administrației închisorii, urmând ca Securitatea să demaște acest plan “legionar” și să treacă la măsuri dure. Bineînţeles că aceste afirmații ale regimului comunist de la București erau niște aberații. Măsurile de securitate de la penitenciar erau foarte drastice, astfel că un asemenea plan era practic imposibil de realizat. Fiecare mișcare a deținuților era controlată cu strictețe.

Majoritatea deținuților din penitenciarul de la Pitești erau legionari. Alături de ei se găseau și naţional-ţărănişti, liberali sau evrei sioniști ce fuseseră reținuți de către Securitate. Membrii O.D.C.C. în frunte cu Țurcanu vor fi judecați și condamnați la moarte pentru torturile acestora față de prizonieri. Acest proces va fi secret, la el neputând participa decât organele comuniste. Printre deținuți, se găsesc persoane precum Alexandru Todea, Dumitru Bordeianu, Corneliu Coposu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Eugen Măgirescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Constantin Oprişan, Mihai Iosub, Ioan Pintilie sau preotul Roman Braga.

Nici măcar în Gulagurile sovietice nu vom întâlni asemenea metode. Singurul stat unde vom putea observa procese similare de reeducare va fi China Maoistă, unde există un experiment asemănător în închisorile de la Pekin. Acolo, toți deținuții erau reeducați printr-un proces similar, urmând a deveni comuniști convinși. La Pitești și Pekin, sistemul de reeducare avea aceleași planuri, și anume transformarea deținuților în torționari și folosirea lor împotriva altor deținuți, până la atingerea scopului propus: reeducarea în spiritul comunist. Fenomenul Pitești va depăși în oroare, și nu în durată, reeducarea maoistă din închisorile de la Pekin.

 

Bibliografie

Ierunca Virgil, Fenomenul Pitești, Editura Humanitas, București, 1990.

Bacu Dumitru, Piteşti. Centru de reeducare studenţească, Editura Cuvântul Românesc, Hamilton, 1989.

Pentru mai multe informații, vizitați site-ul http://www.fenomenulpitesti.ro



Ziare.com
Comentarii

viata bate filmul

filmul "1984" seamana cu ce am citit aici,insa nici macar filmul nu bate viata,in film se proceda la fel,cei ce se impotriveau sistemului ajungeau prin tortura psihica si alte violente sa se transforme in fanatici ai sistemului chiar si dupa eliberare,insa nu ajungeau sa devina tortionari ca cei de la Pitesti,foarte interesant,poftim trailerul filmului "1984"
https://www.youtube.com/watch?v=Z4rBDUJTnNU&hd=1

Postat de: Anonymous, 18 Iunie 2014 |

Poate mai multe si despre experimentele din China

Felicitari pentru aceasta informatie ,destul de necunoscuta.Nu ne puteti da mai multe amanunte ?

Postat de: Anonymous, 02 Martie 2012 |

Poate urmariti regelemenarile juridice

Cum spunea f.bine in "Osanditi ieri, osanditi azi" ar trebui sa urmariti si modul in care societatea de azi a prevazut "reparatiile". Termenul de comparatie nu este modul in care au fost ele acodate in alte state fost comuniste, ci modul in care Germania a fost obligata sa-i despagubeasca pe cei persecutati,in principal EVREII, de regimul nazist. De altfel se uita prea repede spusele Hannei Arendt din "Originile totalitarismului" ca nazismul si comunismul sunt frati gemeni. Nu exista nicio pagina din aceasta carte in care autoarea - o distinsa intelectuala EVREICA - sa nu demonstreze cu fapte si teorii similitudinea pana la identitate ( mai ales la capitolul teroare de stat) a celor doua dictaturi.
Apoi, de ce nu apare la bibliografie exceptionala carte a lui Alin Muresan despre fenomenul Pitesti? Nu ati avea decat de castigat atat dv.personal cat si informatia vehiculata.
Succes.

Postat de: Anonymous, 02 Martie 2012 |

inchisoarea dintre granite

Experimentul Pitesti a fost extins pe toata durata epocii de aur; locul detinutilor tortionari l-au luat securistii si militienii. rezultatul final al experimentului: turnatorul.

Postat de: Anonymous, 02 Martie 2012 |

PAUL GOMA

PATIMILE DUPA PITESTI.
In 2012 Paul Goma este inca un apatrid.

Postat de: Anonymous, 23 Februarie 2012 |

Osinditi ieri , Osinditi azi.

Si pentruca au suferit din atit fizic , spiritual si moral , clasa politica romaneasca a refuzat sa despagubeasca acesti ,, osanditi '' ai vietii . Osinditi , atat in regim calist , comunist cit si in democratia originala romaneasca. Legea 221/2009 , OUG 62/2010 ,Decizile Curtii Constitutionale 1358 , 1359, 1360 / 2010 , RIL-ul Laurei Codruta Kovesi cu privire la Legea 221/2009 , au fost inceputul unor sperante ale fostilor detinuti politici si rudelor care au suferit impreuna cu acestia , cu privire la despagubirile morale pe care le meritau si le merita . In rest , totul este o minciuna si o prostitutie politica tipic romaneasca. Cineva afirma o data un lucur : ,, Un popor nu poate fi infrant daca el se taraste '' ! Ei bine , acesti oameni , fosti detinuti politici NICIODATA nu s-au tarat !

Postat de: Anonymous, 12 Decembrie 2011 |

Corectati!

"În a doua categorie se aflau cei condamnați pentru delicate minore."
Delicate-delicte

Postat de: Anonymous, 12 Decembrie 2011 |

Mulțumim pentru observație.

Mulțumim pentru observație.

Postat de: Andreea Lupsor, 12 Decembrie 2011 |

Publică un comentariu nou

Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014 -
15 Octombrie 2014

În vara anului 1918, războiul civil aprinsese Rusia ca un rug. Pentru revoluţia boşevică, lunile fierbinţi de vară au reprezentat un moment de cumpănă; neobosit, Lenin ţinea discurs după discurs, încercând să redreseze situaţia.  De fiecare dată a vorbit cu convingere despre inevitabilitatea revoluţiei mondiale. Însă soarta îl va duce la uzinele Michelson, acolo unde va fi împușcat în condiții ce ridică până și astăzi mari semne de întrebare...

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI