Cum a rescris ‘Războiul Stelelor’ istoria romană

În fascinanta creaţie cinematografică a lui George Lucas regăsim, ca în orice epopee, teme şi motive arhetipale precum eroul, lupta dintre bine şi rău, justiţia, apocalipsa etc. In SF-urile deja emblematice pentru gen, Lucas a încropit multiple influenţe, de la benzi desenate şi romanele lui Tolkien până la filme de război, western-uri sau film noir. În tot jocul imaginaţiei pe care ni-l propune mai există însă un element important din istoria revărsată în cultura populară: Roma antică.

Imperiul galactic din 'Star Wars' oferă posibilitatea unei paralele interesante cu Imperiul Roman reprezentat în cinematografie, conformându-se imaginii în general negative pe care acesta o are de obicei, dacă ne gândim de pildă la 'The Fall of the Roman Empire' din 1964, în regia lui Anthony Mann. De altfel, Isaac Asimov, o altă influenţă importanta pentru Lucas, şi-a scris trilogia Foundation cu gândul la lucrarea despre decăderea imperiului roman semnată de Edward Gibbon. De la bun început, prin faimosul motto “a long time ago in a galaxy far, far away”, ni se sugerează o transfigurare a trecutului îndepărtat într-o viziune a viitorului.

Tirania imperiului din 'Star Wars' depăşeşte ideea generală de putere absolutizată deoarece conţine elemente referenţiale mai concrete care permit să ne gândim a imperiul galactic ca la un soi de imperium romanum redivivum. În ambele cazuri republica se transformă într-un sistem autocrat care limitează puterea senatului, dar în vreme ce acesta mai există ca formă administrativă de faţadă la Roma, în 'Star Wars' guvernatorul Tarkin îi anunţă dizolvarea.

Reprezentarea clasică a imperiului roman în filmele americane s-a axat întotdeauna pe ideea de societate totalitară, militarizată, sclavizată, golită de moralitate şi spiritualitate. De asemenea, în istoria populară apare recurent tema modelării statului american după republica romană, nu imperiu. Această dihotomie între cele două forme de guvernământ este valorificată şi în 'Star War's, unde cavalerii Jedi au rolul de a proteja valorile morale ale vechii republici. În plus, în imaginarul filmic Imperiul Roman ca arhetip totalitar se prelungeşte în Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi în Germania nazistă, iar imperiul galactic ar fi şi el parte din această extensie. Insistenţa pe armată şi termeni precum cel de ‘stormtroopers’ sau legiune nu par a ne surprinde. In Roma antică, împăratul se folosea de anumite personaje loiale pentru a-şi asigura controlul: garda pretoriană avea o influenţă redutabilă, prefecţi precum Seianus sau Tigellinus devenind simboluri ale maleficului nu doar prin acţiunile lor, ci şi prin asocierea cu tirani.

Şi Darth Vader se încadrează într-o astfel de tipologie, este perseverent, arogant, energic, vigilent, îndeplinind cu sfintenie planurile stăpânului său. În filme ca The Sign of the Cross sau Quo Vadis, Tigellinus se remarcă prin sadism şi sângele rece, cimentând stereotipiile. Chiar şi trădarea lui Vader are ecou în loviturile de palat din vremea lui Domitian, Commodus, Caracalla sau Gallienus. Nava pe care Luke Skywalker şi Han Solo o fură pentru a pătrunde în noua stea a morţii poartă numele de Tiberium, amintind de împăratul Tiberius care a fost ucis la instigarea prefectului Macro. În plus, costumul paznicului imperial din cel de-al treilea film seamănă cu cel al prefectului din 'The Sign of the Cross'.

Cavalerii Jedi par un amestec de cultură antică şi medievală, dar cumva amintesc şi ei de societatea romană, de equites care se situau imediat dupa clasa aristocratica senatorială. Şi dialogul leagă lumi antice, medievale şi futuriste: se poate observa în limbajul simplu folosit de Han Solo, comparat cu cel sofisticat preferat de senatori, sau în exprimări arhaice de tipul ‘my lord’. În toată această poveste nu putem neglija discursul despre similitudinea dintre America şi Roma, în virtutea expansionismului şi evoluţiei de la mici comunităţi la un stat întins care trebuia în permanenţă să îşi apere granitele. Tema graniţei, locul unde de obicei au loc bătăliile, este recurentă în cultura populară americană, îndeosebi în western-urile care păstrează ceva din romanţele medievale de tipul Walter Scott. In cazul filmelor SF spaţiul cosmic este ultima frontieră.

Mitologizările moderne conţin însă şi o importantă doză de moralitate, oferind modele de urmat la fel cum o făceau odinioară piesele religioase medievale sau eposurile cavaleresti în care se varsă şi dramaturgie greco-romană. De altfel, societatea s-a hrănit mereu din mituri precum cel al eroului sau invăţătorului spiritual. În Star Wars îl avem pe Obi-Wan Kenobi, care se impune ca figură părintească şi ca reprezentant al unei religii secularizate având ca punct de referinţă misterioasa ‘forţă’. Este prototipul binelui, întrupând aspiraţiile nobile ale umanităţii. Ne aminteşte întrucâtva de imaginea lui Marcus Aurelius şi de reputaţia sa filosofică: în 'The Fall of the Roman Empire', Marcus Aurelius foloseşte un discurs similar cu cel al lui Obi-wan, susţinând importanţa de a rămâne fidel principiilor, de a înfrunta fricile, de a-i întelege pe cei diferiţi (şi Star Wars, şi imperiul roman sunt lumi multiculturale) şi de a susţine un sistem de guvernământ echitabil.

În plus, ambele personaje sunt jucate de acelaşi actor, Alec Guiness. 'Meditaţiile' lui Marcus Aurelius devin echivalentul dramatic al Forţei, întrucât în ambele cazuri este vorba despre învăţături spirituale înrădăcinate în practică, stoicismul independent de tradiţii religioase dar care a influenţat puternic dogma creştină. Personajele care au învăţat cel mai mult de la maeştrii lor devin eroi, Luke Skywalker respectiv Livius din filmul lui Mann, comandantul legiunilor de la frontiera dunăreană: amândoi şi-au asumat puterea în mod responsabil şi eroismul lor devine fundamental pentru salvarea lumilor din care fac parte. O paralelă se poate face şi între Lucilla, fiica lui Marcus Aurelius, şi prinţesa Leia Organa (care aproape că seamănă cu o fecioară vestală), ambele implicate în rebeliunea contra unui imperiu corupt.

În lupta dintre bine şi rău apar legături familiale complicate, Commodus reprezentând şi el partea întunecată a Forţei, la fel ca Darth Vader, lipsiţi de scupule în înăbuşirea revoltelor. Tactica răului tratament aplicat populaţiilor non-romane descrisă de Timonides se poate observa şi la imperiul galactic unde taxarea excesivă şi comerţul cu sclavi erau la ordinea zilei. Aici se observă iaraşi viziunea americană standard asupra Romei ca asupritor. Nevoia de echitate şi libertate corespunde dorinţei unei reinstaurări a unor veritabile valori republicane şi a unei societăţi cu adevărat civilizate. Vechea republică din Star Wars este privită ca perioada de glorie, într-un sens similar a fost mitizată de-a lungul vremii şi epoca lui Marcus Aurelius ca o renovatio a măreţiei romane. Mergând pe acelaş fir, imperiul galactic ar corespunde domniei lui Commodus.

Povestea despre instaurarea imperiului din 'Star Wars' din cauza lăcomiei unor indivizi care au sabotat din interior sistemul, a birocraţilor care au pregătit regimul terorii, a corupţiei generale se regăseşte şi în discursurile istoriografice despre decăderea instituţiilor republicane. Republica din 'Star Wars' a putrezit în interior, fără vreun impact extern, idee care rezonează cu versiuni mai vechi privind evoluţia lumii romane orecum cea a istoricului Will Durant care vorbea despre autodistrugerea civilizaţiei.

În afară de aceste corespondenţe pe plan politic, filmele SF recurg şi la alte elemente cultural-istorice din sfera antichităţii: arenele unde se desfăşoară lupte, clădirile guvernamentale de pe Naboo, panteonul, cursele de care, chiar şi limba lui Yoda, latinizată prin folosirea verbelor la sfârşit. Şi se poate specula în continuare: senatorul Palpatine ar putea fi interpretat drept Caesar sau Augustus, Anakin Skywalker drept Marcus Brutus, Obi-Wan mai seamănă şi cu Cato cel Tânăr.

În orice caz, se pare că fascinaţia trecutului este ingredient special şi în cazul SF-urilor, care in ciuda spectacolului tehnic pe care îl pun la cale oferă totodată impresia de veridicitate mimând într-un mod foarte creativ episoade şi epoci istorice. Trecutul şi viitorul se împletesc, ambele trecând pragul nemuritoarelor legende.