Cultul celebritatilor in istorie

De la bun început, idealul oamenilor a fost acela de a deveni mai populari, mai puternici, mai bogaţi , mai inteligenţi,  mai frumoşi,  de a deveni modele pentru societate,  pentru a lăsa o moştenire în urma lor şi a fi consemnaţi în analele istoriei.  Mijloacele s-au schimbat, dar idealul a rămas acelaşi.De-a lungul epocii moderne am fost înconjuraţi de vedete mondene, politicieni populari, artişti, afacerişti sau sportivi celebri. Celebritatea îţi aduce popularitate şi grandoare, însă poate fi vremelnică, după cum a dovedit de multe ori istoria. Orice om poate ajunge faimos în urma unor realizări, calităţi şi merite, dar şi aspectul , carisma, descendenţa ori implicarea în scandaluri şi controverse îi pot aduce un renume. Indiferent că are un renume pozitiv sau negativ, tot este popular şi poate ajunge în consemnările istoriei. Numai în presa anului curent sunt dezbătute subiecte “fierbinţi” despre un număr mare de celebrităţi. A fi vedetă în anul 2016 înseamnă să te cheme Kanye West sau Kim Kardashian din lumea mondenă , Justin Bieber,  Katy Perry, Lady Gaga, Miley Cyrus sau Taylor Swift din lumea muzicii , Leonardo DiCaprio, Robert Downey sau Jennifer Lawrence din lumea filmului, Floyd Mayweather, Jr. , Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo din lumea sportului , Mark Zuckerberg sau Bill Gates din lumea afacerilor  , Donald Trump , Hillary Clinton sau Vladimir Putin de pe scena politică. În anii anteriori , toţi aceşti oameni populari în ziua de azi erau anonimi care nu credeau că vor ajunge să fie recunoscuţi la nivel mondial sau erau în formare. De-a lungul istoriei îndelungate au existat şi alţi oameni faimoşi care au schimbat istoria, formându-şi un cult al celebrităţii încă din antichitate. 

Faimoşii antichităţii 

În orientul antic au existat vedete locale, suveranii, care se considerau “trimişii divini”pentru a menţine orânduirea socială şi care îşi formau un propriu cult al personalităţii, îşi câştigau respectul prin impunerea forţei şi rareori ajungeau celebri după propriile merite (de cele mai multe ori se afirmau în bătălii asemeni faraonului Thutmose al III-lea sau după avere şi grandoare ca împăratul persan Darius I ). Cum încă de atunci se mergea pe principiul “The king is dead, long live the king!”, celebritatea acestora era vremelnică, menţinându-se numai pe durata domniei, urmând ca faima să fie preluată de succesor. Cele mai multe vedete locale erau ficţionale, ca Ghilgamesh. 

Abia în Grecia din perioada clasică erau atleţi sau luptători care erau celebraţi ca eroi, fiindu-le dedicate cântece şi poeme, sau poeţi, artişti, filosofi, savanţi şi politicieni (Homer, Sofocle, Aristotel, Arhimede sau Pericle) care erau faimoşi pentru realizările acestora. Dar şi aceştia erau binecunoscuţi doar la nivel local sau regional. Doar divinităţile venerate de greci şi eroii ficţionali ca Hercule sau Ahile au căpătat o reputaţie pe o arie mai largă prin intermediul colonizării greceşti pe coastele Mediteranei. 

Prima personalitate umană care a ajuns o celebritate “mondială” în antichitate a fost Alexandru Macedon. Nu doar că a căpătat faimă în urma victoriilor obţinute în bătălii şi formării unui vast imperiu, dar şi de pe urma conceperii ideii de fuziune culturală dintre cultura greacă şi cea orientală-elenismul. Statui, mozaicuri, busturi ce îi redau chipul  şi scrieri despre Alexandru cel Mare se găsesc pe trei continente, ajungând o personalitate de referinţă din Mediterană până în India, fiind venerat ca un zeu.  

Romanii aveau să se inspire după acesta. Nu doar generali romani că Iulius Cezar (care a fost primul care şi-a gravat chipul pe monede în timpul vieţii sale) sau împăraţi ca Augustus , Constantin cel Mare sau Iustinian ce îşi etalau privilegiile ori Vespasian şi Traian care îşi arătau calităţile de mari comandanţi erau vedetele Imperiului Roman, ci şi scriitori şi istorici ca Titus Livius sau Suetonius, actori şi dramaturgii ca Seneca sau Livius Andronicus , oratori ca Cicero, gladiatori că Spartacus sau Flamma. Au fost împăraţi care încercau să se comporte atipic pentru funcţia lor, precum Caligula recunoscut pentru orgiile sale, Nero care încerca să devină un artist sau Commodus care se antrena în luptele cu gladiatorii şi în ciuda reputaţiei negative căpătate , au devenit renumiţi peste secole. 

Celebrităţi cu o religie proprie 

Personalitatea care a redefinit însă cultul celebrităţii a fost Isus din Nazaret, predicator ce a activat la începutul secolului I în Iudeea. Deşi este un personaj semi-legendar care se pretindea a fi fiul unei divinităţi iudaice ce făcea “minuni” , a căpătat o faimă mondială , fiind venerat în prezent de peste 2 miliarde de adepţi, fiind figura centrală a noii religii monoteiste-creştinismului. Nu datorită minunilor a ajuns faimos având în vedere că au mai existat şi alte personaje mitice similare, ci pentru că acest personaj semi-legendar a conceput şi a predicat noi idei care schimbau mentalitatea de atunci: iertarea păcatelor, egalitatea dintre sclavi şi stăpâni în faţa divinităţii , posibilitatea unei vieţi mai bune după moarte în funcţie de faptele comise în viaţa reală, conceptul de a muri pentru a-ţi apară idealul sau credinţa (maritajul), milostenia etc. În ultimii 1500 ani i-au fost dedicate mii de rugăciuni, cântece, portrete, icoane, picturi, obiecte decorative, lăcaşuri de cult, biserici, locuri de pelerinaj (de la locul naşterii sale, râul în care s-a botezat la locul crucificării şi mormântul în care a “înviat”) emblema sa, crucea, străjuind pe turlele lăcaşurilor de cult din întreagă lume. De la cruciade până la războaiele religioase din perioada reformei, milioane de oameni au luptat şi au murit în numele său. Episcopi sau  Papi au devenit renumiţi prin intermediul religiei sale.  

O altă personalitate religioasă care a căpătat un renume mondial după ce s-a pretins drept "trimis divin"  a fost Profetul Mahomed , a cărei religie are în prezent peste 1 miliard de adepţi şi care sunt într-o continuă creştere în Europa , printre aceştia găsindu-se şi adepţi fanatici care recurg la terorism în numele său . Oraşul său nativ, Mecca, , de unde a fugit (hegira) către Medina, a devenit loc de pelerinaj. Coranul în care îi sunt consemnate învăţăturile este unul dintre cele mai citite cărţi la nivel global după Biblia creştină. Nu s-a afirmat făcând “minuni” şi nici nu a fost la fel de afectiv şi iertător ca profetul creştin , fiind militant pentru războiul sfânt-Jihadul, dar învăţăturile sale i-au mobilizat pe arabii convertiţi la religia sa să dezvolte cultura şi civilizaţia islamică, şi să creeze mari imperii. 

Ambii profeţi au reuşit să strângă sute de milioane de adepţi (fani) care şi în prezent se luptă între ei. Gautama Buddha are in prezent peste 300 milioane de adepti care ii urmeaza filosofia. 

Vedetele Evului Mediu şi a Modernităţii Timpurii 

În perioada evului mediu întunecat, figuri mitice ca Beowulf sau legendare ca Ragnar Lodbrok   din spaţiul scandinav şi cel anglo-saxon au căpătat notorietate. Cavalerii  care participau în turniruri sau cruciade  ajungeau  celebri.  Personalităţi ca împăratul franc Carol cel Mare  încercau să se inspire după personalităţile antichităţii în campaniile lor militare sau în realizările lor pe plan intern. Clerici sau simpli adepţi încercau să-i urmeze exemplul lui Isus prin martiraj şi erau canonizaţi de către biserica. Thomas Becket a ajuns faimos şi a devenit un martir după ce a fost ucis la comanda regelui Henry al II-lea Plantagenetul. După moartea sa, Catedrala din Canterbury a devenit centru de pelerinaj, şi a ajuns o personalitate de inspiraţie pentru romane, piese de teatru şi filme. Similar, Ioana d’Arc s-a purtat atipic pentru o femeie creştină din secolul al XV-lea şi a luptat pentru Franţa  în ră zboiul de 100 de ani , iar execuţia ei de către englezi a transformat-o într-o “martiră a Franţei”. 

Diverse personalităţi şi-au făcut un renume datorită realizărilor , talentelor şi abilităţilor (Cristofor Columb,  Leonardo da Vinci, William Shakespeare, Beethoven, Isaac Newton, Immanuel Kant), sau datorită carismei, meritelor şi abilităţilor de conducere, ajungând mari lideri, ca   Elisabeta I a Angliei, Ecaterina cea Mare,  George Washington,  Napoleon ,  Otto von Bismark, Suleiman Magnificul , Mansa Musa, Pacal sau Genghis Han.   Locuinţele şi palatele lor  care au ajuns muzee, locurile unde au desfăşurat bătălii şi   mormintele lor sunt frecventate de turişti, iar obiectele lor de valoare au ajuns obiecte de patrimoniu, ori sunt licitate  pe sume exorbitante.

Din secolul XIX, odată cu amploarea naţionalismului, şi soldaţii simpli care îşi dovedeau curajul în războaie , veteranii sau soldaţii care “îşi sacrificau viaţa pentru patrie sau pentru creștinătate ” deveneau vedete, modele demne de urmat de către concetăţeni, mai ales în perioada lui Napoleon. 

Celebrităţile între Publicitate şi Presă: apariţia megastarurilor şi superstarurilor 

În Occident, cultul personalităţii al artiştilor, scriitorilor, sportivilor, poeţilor, savanţilor şi filosofilor a căpătat amploare din secolele XVIII-XIX datorită presei. Cariera lor depindea  de reputaţia publică. Ziarele şi cititorii acestora decideau cine avea să devină “vedetă” şi cine rămânea “vedetă” în continuare. Iar vedetele începeau să-şi evidenţieze calităţile şi abilităţile în cluburi, saloane sau la evenimente din spaţiile publice pentru publicitate, ulterior concerte prin secolul XX. 

Similar, şi politicienii ca Thomas Jefferson, Abraham Lincoln,Franklin Delano Roosevelt   sau John F. Kennedy  depindeau tot mai mult de public şi presă pentru că doar prin publicitate puteau să-şi câştige simpatizanţii şi alegătorii, iar carismă şi abilităţile oratorice contau tot mai mult când democraţia după model american era implementată peste tot, asa cum proceda Winston Churchill.  De curând, s-a manifestat fenomenul de "politicianul-vedetă",  exemple date fiind  Silvio Berlusconi sau Barack Obama.

Ca şi în modernitatea timpurie, soldaţii sau generalii ca George S.  Patton , prin intermediul propagandei audio-vizuale, erau prezentaţi ca modele demne de urmat pentru tineri în perioada celor două războaie mondiale pentru a-şi apăra ţara. 

În perioada interbelică, oameni simpli, idealişti, ori extremişti, cu abilităţi de oratori şi comandanţi, prin mobilizarea energică a maselor populare, au urcat în ierarhie, ajungând lideri , ghidându-se după   ideologia socialistă. Din păcate, genocidurile şi abuzurile comise de mulţi dintre aceştia (Hitler,Stalin, Mao Zedong) le-au asigurat notabilitatea pentru mult timp de acum înainte, chiar dacă au ajuns în manualele şi cărţile de istorie ca modele negative. Alţii , precum Gandhi sau Nelson Mandela , au recurs la mijloace pacifiste, realizând imposibilul. 

Industria filmului s-a extins în prima jumătate a secolului XX, actori celebri ajungând atât de populari încât că s-a format conceptul de “superstar”. În prima decadă, unele companii americane producătoare de filme încercau să limiteze popularitatea actorilor în ciuda cererilor audienţei, temându-se că o largă recunoaştere publică îi va determina să ceară salarii mai mari. Fascinaţia publicului pentru “starurile” filmelor şi vieţile lor private au devenit titluri de ştiri, de la relaţiile amoroase ale lui Elisabeth Taylor sau Marilyn Monroe de la Hollywood la afacerile lui Raj Kapoor de la Bollywood. Cea de-a doua jumătate a secolului XX a asistat la amploarea televiziunii şi muzicii care aduceau noi celebrităţi pe scenă : superstarul rock’n roll Elvis Presley ori megastarul pop Michael Jackson , ambii căpătând mai multă faimă post-mortem , ori formaţii pop-rock ca The Beatles, având milioane de fani. 

John Lennon nu exagera deloc când spunea “We’re more popular than Jesus now! ” , având în vedere că majoritatea vedetelor contemporane au câştigat un renume şi mai mare decât profeţii antici. Spre deosebire de filme, televiziunea a creat celebrităţi care nu erau doar actori, ci prezentatori de talk show, prezentatori de ştiri, care prin intermediul acestora sunt promovaţi artiştii şi sportivii sau actori de comedie ca Jerry Seinfeld. Câţiva, ca Oprah Winfrey sau Jerry Springeror David Frost au ajuns celebrităţi de talie mondială. 

În Occident, numărul fanilor a unei vedete a început să crească pe când numărul adepţilor creştini a unui profet antic este în scădere. Afişele, înregistrările concertelor, melodiile, filmele în care au jucat, ziarele, articolele (şi în format fizic cât şi în format digital), prin intermediul producţiei în masă şi creşterea consumerismului, s-au înmulţit . Chiar şi aşa, încă mai există personalităţi religioase ca Dalai Lama, Papa Ioan Paul al II-lea sau Maica Tereza care au avut o influenţă mare asupra adepţilor. 

Celebrităţi feminine ca Marilyn Monroe sau Madonna şi stilul lor de viaţă au  fost o sursă de inspiraţie pentru femeile din ziua de azi. 

A ajunge celebritate înseamnă să fii cunoscut chiar şi oamenilor nefamiliari cu domeniul în care au excelat, ca Muhammad Ali sau Mike Tyson în sport, Pablo Picasso şi stilul său care este binecunoscut multor oameni, chiar dacă nu sunt interesaţi de artă, Harry Houdini în magie şi iluzionism, Tiger Woods în golf, Albert Einstein în ştiinţă, Luciano Pavarotti în operă. 

Nu doar cei care ajung în reviste ca Forbes, Time, ori care au o statuie de ceară la muzeul Madame Tussauds, ori au o stea pe Hollywood Walk of Fame sunt celebrităţi, ci şi cei care contribuie la progresul societăţii , unii primind premiul Nobel pentru pace, medicină, economie, fizică sau literatură. 

În SUA şi în Europa, poţi ajunge celebritate prin diverse mijloace, fie profesionale, fie prin mijloace care să-ţi asigure apariţia în mass-media, ajungând o celebritate instantă cu o faimă tranzitorie( Hype). 

În ultimele decenii, presă prezintă frecvent modele de succes profesional în afaceri ca fiind celebrităţi,   ca  Bill Gates sau Mark Zuckerberg care au remodelat mediul virtual, sau antreprenori ca Donald Trump sau Warren Buffett. 

Sunt celebrităţi care se afirmă în multiple domenii, ca David Letterman, binecunoscut nu doar ca prezentator de talk show nocturn, ci şi pentru talentul său de comedian, Barbra Streisand care a s-a aventurat şi în lumea actoriei şi în lumea muzicii sau Jackie Chan, luptator de arte martiale, cantaret, actor si regizor.

Majoritatea celebrităţilor au avut o copilărie dificilă, dar şi-au urmat pasiunea, ca Stephen King, autor de romane horror. Unele celebrităţi care s-au afirmat în domeniul artistic au ajuns antreprenori a căror nume au ajuns branduri , ca regizorul George Lucas sau baschetbalistul Michael Jordan. Unii actori ajung şi mai renumiţi, intrând în politică, ca Ronald Reagan care s-a dovedit un preşedinte american mai bun decât că actor , sau Arnold Schwarzenegger care s-a dovedit a fi un actor mai bun decât guvernator în California. 

Descendenţa dintr-o familie faimoasa şi prestigioasă că Kennedy, Windsor , Osbournes, Jackson , Chaplin poate asigura celebritatea. Dar şi un "sex-tape" în cazul lui Kim Kardashian sau scandalurile mondene îi pot aduce oricărei persoane notorietatea pe termen lung. 

Andy Warhol, artist american, a formulat celebra frază “15 minute de faimă”, ca referinţă la publicitatea de scurtă durata. Câteodată, contribuţia vedetelor din categoria “15 minute de faimă “ tranzitorie poate să aibă un impact mai mare în societate decât contribuţia vedetelor constante. 

Celebrităţile în era digitală 

Apariţia reţelelor de socializare ca Twitter, Facebook, Instagram, Google+ sau MySpace, popularizarea blogurilor şi a canalului YouTube a sporit creşterea numărului de celebrităţi tranzitorii. Reţelele de socializare permit celebritatior să comunice direct cu fanii şi pot afla concret care e nivelul popularităţii lor. 

De un secol încoace, mulţi eroi ficţionali din televiziune sau în filme că Sherlock Holmes sau James Bond au căpătat popularitate în ultimul secol, chiar mai mare decât al actorilor care i-au jucat. Din desene animate s-au afirmat personaje ca Mickey Mouse sau Pikachu . Supereroi ca Superman sau Batman au devenit faimoşi, şi în prezent fiind realizate filme inspirate după benzile desenate care se bucură de un larg succes. 

Din jocurile video, personaje ca Mario, Lara Croft, Prinţul Persiei, Sonic, Link sau Master Chief au devenit celebrităţi virtuale prin publicitate (postere, articole, produse casnice,electronice,  filme , platforme de jocuri etc. asociate cu acestea).

Surse:

Wikipedia 

Goldman, Jonathan (2011)- Modernism Is the Literature of Celebrity Schikel, Richard. 

Intimate Strangers: The Culture of Celebrity New York: Doubleday, 1985.