Crucea de pe Caraiman - Un monument misterios

Autor: Andrei Berinde | 40307 vizualizări
Crucea,  în toamna lui 2006
Crucea de pe Caraiman 1931
Un cioban  îşi paşte oile în preajma monumentului, în anul 1934

Zoom

Caracteristici tehnice

Înălţimea totală a ansamblului:  37,6 metri Lungimea braţelor laterale:  14 metri Presiunea maximă suportată de grinda metalică:  300 kg/cm2 (în ipoteza astupării complete cu zăpadă şi cu gheaţă a golurilor dintre zăbrelele structurii) Iluminarea monumentului –  s-a realizat iniţial cu un generator şi cu 120 de lămpi de 500 W. Astăzi, alimentarea cu energie a celor 300 de becuri montate în anul 2003 se realizează prin intermediul cablului subteran ce porneşte de la releul situat pe vârful Coştila.

În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“, ridicată la altitudinea de 2291 m, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană. În timp, imaginea acestui monument unic în Europa prin amplasament şi prin dimensiuni a devenit extrem de cunoscută. Istoria „Crucii“ nu e însă atât de clară, numeroase aspecte aflându-se încă sub semnul întrebării.

Însuşi numele sub care a rămas cunoscut în memoria colectivă acest simbol al arhitecturii şi tehnicii mondiale din prima jumătate a secolului XX dă naştere unei controverse. Studiind documentele de arhivă şi lucrările publicate de-a lungul celor 82 de ani care au trecut de la inaugurarea monumentului, cercetătorul descoperă nu mai puţin de trei titulaturi diferite.

Cel mai des întâlnit în documentele oficiale aflate în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României e numele de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă ce şi-a făcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferişti“ – pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului (între anii 1926-1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R. Din păcate, majoritatea publicaţiilor editate de-a lungul existenţei „Crucii“ nu au păstrat decât unele date vagi, legate strict de construcţia propriu-zisă a monumentului, fapt care a deschis calea spre un alt punct de controversă, legat de semnificaţia istorică a acestei opere de arhitectură.

Două Monumente ale Eroilor la Buşteni. Luând ca bază de pornire a cercetării înscrisul săpat în piatra plăcii comemorative, „Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între anii 1926-1928“, cercetătorul se vede nevoit să considere credibile informaţiile păstrate în memoria colectivă, ce atribuie ideea realizării monumentului „Societăţii Cultul Eroilor“.

Aceasta funcţiona încă din anul 1919, sub denumirea iniţială de „Societatea pentru Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ şi sub înalta ocrotire a Prinţesei Maria, cea care avea să fie încoronată Regină a României, în octombrie 1922. Studiind puţinul material documentar ce se păstrează încă în inventarul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Prahova şi coroborând informaţiile cu prevederile „Legii asupra regimului juridic al mormintelor de război din România“, cel care studiază povestea „Crucii de pe Caraiman“ va descoperi o nouă situaţie paradoxală: prezenţa pe teritoriul oraşului Buşteni a două „Monumente ale Eroilor“. Iar cel de-al doilea „Monument al Eroilor“ este, de fapt, statuia existentă şi astăzi în piaţa din faţa Gării Buşteni, lucrare inaugurată la 9 septembrie 1928. Păstrată în memoria colectivă şi sub numele de „Monumentul Ultimei Grenade“, opera sculptorului Ion C. Dimitriu Bârlad (1890-1964) a fost ridicată în anul 1927, prin intermediul antreprenorului italian Carlo Costa.

Astfel, deşi surprinzătoare la prima vedere, discrepanţa majoră între abundenţa menţiunilor despre ceremonia inaugurării statuii din Piaţa Gării şi lipsa oricăror menţiuni explicite despre cea a „Crucii de pe Caraiman“ plasează sub semnul îndoielii ipoteza inaugurării sale în data de 14 septembrie 1928, de „Ziua Sfintei Cruci“. Pentru a spori şi mai mult misterul, majoritatea mărturiilor fotografice ce-au supravieţuit trecerii anilor redau o situaţie comparabilă cu silueta actuală a monumentului, fapt ce pune sub semnul întrebării afirmaţiile care susţin varianta construcţiei ulterioare a soclului din piatră şi plasarea iniţială a „Crucii“ direct pe stânca vârfului Caraiman.

În ciuda acestor contradicţii istorice, ce ştim astăzi despre „Cruce“?  Ne sunt cunoscute numele unor personalităţi din domeniile arhitecturii şi construcţiilor din primele decenii ale secolului XX, care s-au implicat în realizarea acestui monument unic în Europa. Astfel, ne este cunoscut faptul că întregul proiect al ansamblului a fost opera arhitecţilor români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. La fel, ne sunt menţionate numele celor doi mari ingineri ce au realizat studiile de rezistenţă ale monumentului: Alfred Pilder şi Teofil Revici, precum şi ale celor care au urmărit ridicarea „Crucii“, dirigintele de şantier Nicolae Stănescu şi şeful de şantier V. Bumbulescu. Nu trebuie trecută cu vederea nici activitatea lucrătorilor din cadrul a două secţii de linii (L1 şi L5) aflate în subordinea Direcţiei Generale C.F.R., ale căror eforturi au făcut posibilă existenţa construcţiei (introdusă în lista monumentelor de patrimoniu, sub codul PH-IV-mon-A-16887). Istoria a reţinut şi sprijinul acordat de fraţii Schiel, care au pus la dispoziţia constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni. Cu ajutorul acestei instalaţii au fost transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicării „Crucii“. Comunitatea locală s-a implicat la rându-i; locuitorii Buşteniului şi-au folosit atelajele şi animalele de povară pentru a urca până pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcţiei soclului pe care se înalţă monumentul.

Comuniştii au vrut să-i secţioneze braţele. Neglijată aproape complet de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, ameninţată chiar cu dispariţia (spre sfârşitul deceniului patru al secolului trecut au existat chiar voci care au cerut secţionarea braţelor laterale ale monumentului şi montarea unei stele roşii în vârful coloanei metalice), devenită un element al cotidianului ultimelor două decenii, „asaltată“ de cei ce îşi găsesc un titlu de glorie efemeră din marcarea numelui prin intermediul diverselor înscrisuri grafitti aşternute pe piatra soclului ori prin slovele scrijelite în grabă pe uşa de acces în interiorul ansamblului, „Crucea de pe muntele Caraiman“ pare să fi redevenit, în sfârşit, un simbol al culturii şi istoriei celor pe care îi veghează din înălţimile munţilor. Astfel, un parteneriat recent încheiat între Consiliul Local al oraşului Buşteni şi Asociaţia Rotary Club „Valea Prahovei“ îşi propune restaurarea completă a „Monumentului Eroilor“ şi introducerea sa în circuitul turistic mondial.



Ziare.com
Comentarii

mandru de Romania

Super-fain articolul !
Iubim aceasta tara, dar nu putem iubi tradatorii care au guvernat Romania ultimilor 25 de ani...

Postat de: Anonymous, 10 Aprilie 2014 |

Frumos articol. Ma mandresc

Frumos articol.
Ma mandresc cu frumusetile acestei tari si totodata, urasc conducatorii din ultimii 25 de ani !

Postat de: Anonymous, 10 Aprilie 2014 |

este recunostinta Marii Noastre Regina Maria

da crucea de pe stanca,caraimanului este recunoastinta Mariei Sale Marea Regina Maria,regina tuturor romanilor p[entru sacrificiul suprem al eroilor din primul razboi mondial.Aici au fost lupte cumplite,brava armata romana a dat dovada de mult eroism au urcat tunurile in corzi pana pe linia crucii de pe caraiman.Recunostinta Reginei lor, (ca asa era perceputa regina tineretii lor) dainuie si va danui cat vor fi veacurileceea ce a fost facut cu sacrificii ramane vesnic.Binecuvantat sa le fie memoria si ostasilor romani si Regilor Romaniei Mari.Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Postat de: Anonymous, 03 Aprilie 2013 |

Felicitari

Interesant si sper sa fie un inceput, si nu ma refer la autor ci la alti istorici locali care ar putea sa dea o mana de ajutor in aceasta revista cu amanuntele de rigoare. Andrei B. a facut cat a putut si pentru asta tot respectul. Dar se pare ca e singur. Atitudinea prin care valori ale istoriei nationale au cazut in uitare chiar si pentru istorici e daunatoare poporului acesta. Eu am speranta unui inceput si ca acest articol sa fie urmat de altele. Se uita ca maretia unui neam sta in istoria sa si viitorul acestuia este strans legat de trecut. Crucea de pe Caraiman - Monumentul Eroilor a fost si ramane un simbol al acestui neam. Sper sa nu fie privit doar ca un simplu obiectiv turistic! Andrei...Felicitari!!!

Postat de: Anonymous, 24 August 2012 |

Crucea ,un monument cu mesaj Divin pentru toti Romanii

Cei ce asculta invata si se corecteaza,cei ce stiu raspunsul la intrebare inainte de a auzi intrebarea nu au nici-o sansa. Regina Maria a avut un vis in care a vazut planul Crucii,dimensiunile,totul;atit Regina Maria cit si Regele Ferdinand au avut o atitudine de respect pentru acest Mesaj Divin,nu au inteles pe deplin tot mesajul,dar Regina Maria a executat proiectul,care a fost modificat ulterior. Visele de asemenea putere si anvergura nu vin de la legionari,comunisti, culte religioase sau partide politice,nici de la regi,presedinti ci vin de la Spiritul Sfint al Creatorului,si ele trebuie citite si interpretate de catre oameni credinciosi alesi,care transmit intelesul lor de la Creator catre oameni. Deci cel mai intelept lucru este ca romanii sa intrebe pe Cel ce este Creator,Legislator,si Judecator Suprem: Ce reprezinta Crucea de pe acel Munte frumos si care a fost motivul pentru care acest vis/proiect a fost dat Reginei Maria ? Cu stima si respect Gabriel din America.

Postat de: Anonymous, 21 August 2012 |

In tariile Carpatilor romanii

In tariile Carpatilor romanii si-au aratat nestramutata lor credinta si totodata geniul tehnic.

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

au fost si motociclisti?

am auzit odata ca si niste motociclisti ar fi transportat ladite cu piese mai mici. stie cineva ceva de asta?

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

asa este

intotdeauna conducatorii unui neam au facut un popor mare sau l-au distrus,ai nostrii de vre-0 suta si ciuncizeci de ani l-au distrus si il distrug in continuare.

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

David

Este făcută de legionari, de ce ne ascundem, de ce suntem "pudici"?
Comuniştii au vrut s-o dea jos din acest motiv.
Evreii exagerează, ca de obicei, despre ce fac ei în Palenstina nu zic nimic, numai despre ce or păâit ei înzecit povesteesc...

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

Simbol

Eram copil si, mergand intr-o excursie cu scoala, am innoptat la un hotel situal undeva la poalele crucii. Nu sunt religios, dar si acum simt emotiile pe care mi le dadea maiestuozitatea acestui moument...

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

excelent

da, frumos .

Postat de: Anonymous, 19 Decembrie 2010 |

c

au rridicato cuoameniilocului similitari.

Postat de: Anonymous, 19 Decembrie 2010 |

crucea

romania si romanii sunt bogati in realizari pe plan national si mondial , dar la putere nu au fost decit golani si idioti care au scris istoria asa cum au vrut ei.
stiti ca pe fiecare tronson din turnul eiffel scrie " made in resita - romania " nu stiti ca nu au fost la putere comunistii atunci la fel si cu crucea .
iarta-i doamne ca sunt asa de prosti.
o lacrima si o luminare pt cei morti la revolutie , pacat ca au murit degeaba .
romania este singura tara din lume care au facut o revolutie ca o duceam prea bine.
basescu este cel mai mare geniu politic al lumii , nimeni nu il place dar a fost reales.
nu este asa ca romania este o tare a minunilor.

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

"crucea"

Dacă ai ajuns să-l lslăveşti pe Băsescu pornind de la un simbl naţional atât de semnificativ. e uşor de imaginat ce-i în mintea ta!

Postat de: Anonymous, 15 Februarie 2014 |

,,monumentul ultimei grenade"

O replica a acestei statui exista ,in anul 1963,(nu stiu daca mai este amplasata acolo) in parculetul din curtea unitatii de artilerie din Barlad.

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

,,monumentul ultimei grenade"

O alta replica a statuii grenadierului se afla in Braila, sos. Vizirului.

Postat de: Anonymous, 20 Decembrie 2010 |

e nedrept

Este interesant si totusi atat de trist cat de repede se asterne uitarea peste un monument, pana la urma tanar, ce simbolizezaza, dincolo de cei ce l-au facut, eroismul neamului intru apararea patriei ?. Istoria lui ne este putin cunoscuta si este aproape nedrept.

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

crucea

cinste celor care vor sa efectuieze o restaurare completa. In acest el se pastreaza valorile unui popor.

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

Interesant!

Foarte interesant articolul! Mulțumim!

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

Bravo !

Asa articol este o placere sa-l citesti . Documentat si care starneste curiozitatea .
Felicitari domnule Andrei Berinde !

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

cruce

si pentru ca ei ne vegheaza...

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

Superb

Multumesc pentru articol, sunt lucruri pe care le stiam, este interesant ca inca se mai descopera cate ceva si pe la noi..

Postat de: Anonymous, 18 Decembrie 2010 |

Publică un comentariu nou

By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 150, Iulie 2014

HISTORIA, Nr. 150, Iulie 2014 -
14 Iulie 2014

La mai puţin de patruzeci de ani de la publicarea Ocolului pământului în 80 de zile al lui Jules Verne, Dumitru Dan, unnecunoscut, face, cu resurse proprii, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanţă de 100.000 de kilometri. La concursul iniţiat în 1908 de Touring-Club de France, menit să stimuleze cunoaşterea lumii şi turismul, românul se înscrisese alături de alţi trei colegi şi prieteni, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, cu toţii studenţi la Paris; însă în 1916, când Primul Război Mondial întrerupe cursa, Dumitru Dan rămăsese singur – şi parcursese 96.000 de kilometri din total, după ce traversase continente, mări şi oceane (pe punţile vapoarelor, călătorii români mărşăluiau câte 10-12 ore pe zi, cu pedometre rudimentare montate la picior).

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI