Confruntare intre partidele fratesti
Aceeasi paranteza a servit apoi Uniunii Sovietice ca mijloc de presiune asupra Romaniei si Ungariei pentru a le integra sferei de hegemonie sovietica. Din instructiunile date de Stalin reprezentantilor Partidului Comunist din Romania, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker si Gh. Apostol (consemnate de Gheorghi Dimitrov in jurnalul sau personal la 4 ianuarie 1945) reiese limpede ca PCdR trebuia sa-i faca pe romani sa inteleaga ca Transilvania de Nord (de unde autoritatile romane fusesera expulzate de sovietici in noiembrie 1944) nu va reveni Romaniei decat daca la carma tarii va fi un guvern al Frontului National Democrat, coalitia politica aflata sub controlul PCdR.
Comunistii din Romania si din Ungaria, angajati in lupta pentru controlul puterii in tarile lor s-au aflat, din cauza problemei transilvane, in situatia de a se gasi in tabere opuse. Pentru a castiga popularitate, ei trebuiau sa se infatiseze opiniei publice, ca patrioti, dedicati interesului national, hotarati sa apere "glia stramoseasca". Orice concesie in problema Transilvaniei, facuta de comunistii din Romania sau din Ungaria ar fi justificat acuzatia adversarilor lor, care ii denuntau ca un "corp strain" in tarile lor si, pe soptite, caci ocupantul sovietic nu o permitea, ca o coloana a V-a a Moscovei.
in aceasta ciudata "confruntare" intre cele doua partide fratesti, comunistii din Romania se aflau intr-o situatie avantajoasa: dupa instalarea guvernului Groza, la 6 martie, Stalin si-a dat consimtamantul, la 9 martie, pentru revenirea autoritatilor romane in Transilvania de Nord. Ceremoniile de la Cluj (13 martie), desfasurate in prezenta lui A.I. Visinski (cel care impusese regelui Mihai guvernul Groza), precum si declaratiile si luarile de pozitie ale autoritatilor romane (dr. Petru Groza, Gheorghe Tatarescu si altii) lasau sa se inteleaga ca problema Transilvaniei este definitiv rezolvata in beneficiul Romaniei.
Amintita paranteza din Conventia de armistitiu cu Romania nu disparuse insa din text (nici nu avea cum!), astfel ca guvernul ungar s-a lansat intr-o sustinuta actiune pe langa Marile Puteri in vederea obtinerii sprijinului lor pentru ca, la Conferinta de Pace, Ungaria sa primeasca, totusi, o parte din Transilvania, deisgur, sub nivelul obtinut prin Arbitrajul (Dictatul) de la Viena.
in istoriografia romana, ceea ce am numi "lupta pentru Transilvania" la Conferinta de Pace de la Paris (1946) a facut obiectul unor studii si cercetari bine documentate si solide in interpretare. Pentru punctul de vedere maghiar, mai putin cunoscut la noi, amintim volumul lui Stephen D. Kerstez Between Russia and the West. Hungary and the illusions of peacemaking, 1945-1947 (Londra, University of Notre Dame Press, 1984), care, desi, vechi de peste doua decenii, ramane inca util. Pentru pozitia Uniunii Sovietice, documentele publicate in volumul Transilvanskii vopros. Venghero-ruminskii territorilanii spor i SSSR, 1940-1946 (Moscova, ROSSPEN, 2006) sunt de interes capital.
Dialog fratesc sau confruntare?
in randurile de mai jos dorim sa revenim asupra discutiilor dintre comunistii din Romania si cei din Ungaria in problema Transilvaniei.
Spre deosebire de PCdR, care de la 6 martie 1945, detinea controlul total asupra tarii prin intermediul unui guvern de pseudo-coalitie (pentru a relua conceptul lui Hugh Seton-Watson), Partidul Celor ce Muncesc (Comunist) din Ungaria era obligat sa actioneze in cadrul unei coalitii reale, in care Partidul Micilor Agrarieni (echivalentul PNt al lui Iuliu Maniu din Romania) constituia forta politica cea mai importanta. Alegerile din 4 noiembrie 1945 (ramane deschisa intrebarea de ce sovieticii nu le-au falsificat) au pus in lumina acest raport de putere: Micii Agrarieni au obtinut 57% din voturi si 245 locuri in Parlament, in timp ce comunistii doar 17% din voturi si 70 de locuri.
Pozitia comunistilor unguri in problema Transilvaniei poate fi rezumata in urmatorii termeni: intelegeau ca si ei, si "tovarasii romani" sunt angajati in lupta cu "reactiunea", si ca, prin urmare, orice cedare in problema Transilvaniei poate fi speculata de adversarii lor; ei faceau insa apel la comunistii din Romania sa inteleaga situatia tovarasilor lor din Ungaria si sa se arate mai flexibili in problema Transilvaniei, adica - practic - sa admita o minima cedare de teritoriu.
Caracteristic pentru oscilatiile si sovaielile comunistilor unguri este pozitia lui József Revai, ideologul Partidului Comunist, care, la 26 aprilie 1946, voia ca Romania sa cedeze o fasie de teritoriu la frontiera de vest si nord cu orasele Arad, Oradea, Satu Mare si Baia Mare, pentru ca apoi sa abandoneze revendicarea sub motiv ca "nu putem slabi democratia lui Groza".
Comunistii unguri nu puteau ignora insa nici cerintele opiniei publice din tara lor, care voia, totusi, o minima satisfacatie in problema Transilvaniei, nici cerintele partenerilor lor de coalitie, Micii Agrarieni, in primul rand, angajati cu trup si suflet, in "valorificarea" parantezei "Transilvania (sau cea mai mare parte a ei)" - din Conventia de armistitiu cu Romania.
Intalnirea de la Timisoara
In memoriile lui Gheorghe Gaston Marin (Gheorghe Grossman), autorul semnaleaza o intalnire la Timisoara intre liderii partidelor comuniste din Romania si Ungaria in vara anului 1946.
Gheorghe Gaston Marin, astazi aproape uitat in Romania, a fost unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Facea parte, impreuna cu Ion Gheorghe Maurer si Simion taigher (Zaigher) din asa-numitul grup "baietii lui Dej". Un intelectual de cea mai buna calitate, inginer de profesie, cu studii la Sorbona si Grenoble, a jucat un rol decisiv in elaborarea si realizarea planului de electrificare a Romaniei (in 1949 a fost numit ministru al Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice). Reintors in Romania, dupa ce luptase in rezistenta din Franta, a castigat increderea lui Gh. Gheorghiu-Dej si a fost implicat in misiuni pe cat de importante pe atat de delicate. intre ele, si cea privind problema Transilvaniei.
Potrivit lui Gheorghe Gaston Marin in vara anului 1946, comunistii unguri au solicitat tovarasilor din Romania o intalnire, desfasurata la Timisoara in casa secretarului regional al PCR, Dragan. Din partea romana au participat Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca si Lucretiu Patrascanu, iar din partea ungara Ernö Gerö si Imre Nagy. Gheorghe Gaston Marin, insarcinat de conducerea PCR cu organizarea intalnirii, scrie in amintirile sale ca delegatii maghiari au cerut 37.000 km2 din teritoriul Transilvaniei, subliniind ca "aceste propuneri au fost prezentate, in prealabil, de Rákosi lui Stalin, iar acesta i-a raspuns ca trebuie sa discute aceasta problema cu tovarasii romani".
Gazdele - V. Luca, L. Patrascanu si Gheorghiu-Dej - au respins ferm revendicarile maghiare. "Asadar, ungurii au primit raspunsul cuvenit - conchide Gheorghe Gaston Marin - Era clar ca nu si-au facut iluzii asupra rezultatului intalnirii. Au incercat doar sa faca un gest politic, care sa le imbunatateasca pozitia in guvern si sa atenueze acuzatiile de lipsa de patriotism la care erau supusi de catre nationalistii proprii".
De fapt, soarta Transilvaniei nu se decidea in convorbirile romano-ungare; jocurile erau facute la Moscova. La 7 ianuarie 1946, Biroul Politic al Partidului Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice a aprobat directivele pentru delegatia sovietica, privind tratatul de pace cu Romania, discutat la Conferinta de la Londra a loctiitorilor ministrilor de Externe. in aceste instructiuni se specifica, la punctul 3, privind Transilvania ca "sa se sustina propunerea Delegatiei sovietice [...] privind transmiterea intregii Transilvanii Romaniei".
Hotararea Biroului Politic, in realitate, a lui Stalin, se plasa pe pozitia consecventa a liderului sovietic, exprimata inca de la 16 decembrie 1941 in discutia cu ministrul de Externe al Marii Britanii, Anthony Eden: Ungaria trebuie "pedepsita pentru rolul ei in acest razboi", iar Romania trebuie sa-si extinda teritoriul pe seama Ungariei. intrucat la 16 decembrie 1941, frontiera romano-ungara era ce fixata prin Dictatul de la Viena, este evident ca Stalin avea in vedere anularea "arbitrajului" din 30 august 1940. Fata de aceasta pozitie a dictatorului nici recomandarea din 5 iunie 1944 a Comisiei Litvinov privind crearea unui stat transilvan, aflat sub controlul de facto al URSS (cu o existenta temporara pana la clarificarea relatiilor Uniunii Sovietice cu Romania si Ungaria), nici revendicarile prezentate de delegatia ungara la Conferinta de Pace de la Paris de 22.000 km2, apoi de 4.000 km2 din teritoriul Transilvaniei nu aveau vreo sansa de reusita.
Este foarte probabil ca Stalin isi va fi inchipuit ca lasand Romaniei intreaga Transilvanie va face mai lesne acceptabila de catre romani pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei si tinutului Herta.
De frica voastra a
De frica voastra a nerasistilor lui peshte prajit, care puneti in ridicol pe cei care tin la tara, intrucat in occident ati fost spalati pe creier, au ajuns ungurii din Ardeal sa ceara explicit si curajos independenta tinutului de catre Romania. De aceea isi pemit sa spanzure pe Avram Iancu, de aceea il intreaba pe Base de pasaport cand descinde din gipan in Miercurea Ciuc {ceea ce nu ii strica de loc}, de aceea retiparesc continu harta de dinainte de Trianon si cate altele. Ei sunt europeni cand fac asta si romanii sunt rasisti cand resping si se apara. Dumnezeu sa va plateasca dupa cat sunteti de bine intentionati. Si daca faceti asta de boi ce sunteti si nu de curve vandute sa va lumineze Domnul noaptea din cap.
rolul lui dr.Petru Groza
Lui Dr. Petru Groza trebuie sa-i multumim ca Ardealul , Crisana si o parte din regiunea Parthium au fost realocate Romaniei in anul 1945. Intalnirea intre delegatia romana si comisarul sovietic Visinski pe tema teritoriului cedat in 1940 a tinut aprox. zece minute, hotarirea fiind urmatoarea replica " vreti inapoi aceasta regiune? DA! atunci dr. Petru Groza prim- ministru ". Santinela a deschis usa, ceace a insemnat ca intrevederea s-a terminat. Sa nu uitam ca Dr. Petru Groza nu a fost membru al PCR, in schimb a fost singurul burghez primit de Stalin. Ar trebui ca activitatea politica si diplomatica a lui dr. Petru Groza sa fie analizata de catre istorici si sunt convins ca ii vom pune la loc de cinste statuile demolate dupa 1990. In Budapesta exista bulevardul Dr. Petru Groza. Sa auzim de bine. Barbu N. Alexandru
Nici ailalti nu au fost mai breji
"A la guerre come a la guerre"
Si aliatii au avut partea lor de imoralitate in razboi, nu numai Hitler.
Cateva exemple:
- pentru a intari alianta cu Stalin, SUA a recunoscut in 1942 (nu sunt sigur de an) anexarea Basarabiei la URSS, in schimb nu a recunoscut niciodata anexarile Tarilor Baltice la URSS
- germanii au respectat in multe cazuri imunitatea diplomatica a ambasadorilor straini in tarile ocupate (de exemplu: ambasadorul american de la Vatican)
- rusii au arestat si torturat ambasadorii germani din tarile 'eliberate' de ei
Iar mutarea Poloniei pe harta de la est la vest peste teritorii germane (dictata de Stalin) este o miscare aiuritoare si in contradictie cu orice norme internationale de respect intre state.
Si Hitler avea in vedere solutii asemanatoare, dar mutarile ar fi fost facute in sens invers.
atotstiutor
Il parafrazezi pe Caragiale cu 'Amice, esti stupid!',
dar ai un comportament grobian pe forum.
Antonescu a refuzat teritorii iugoslave pentru ca daca le-ar fi acceptat ar fi recunoscut implicit justetea celui de-al doilea Arbitraj de la Viena prin care Ungaria a primit Ardealul de NV.
'Oferta' lui Hitler de revizuire a granitelor Romaniei cu Ungaria a fost vaga, de genul:
"Nici o granita nu dureaza o vesnicie! Dupa razboi la incheierea conturilor vom regla problema Ardealului."
dar nu a fost insotita de un angajament scris cu o harta macar aproximativa a granitei romano-ungare.
Spre deosebire de aranjamentul Hitler - Antonescu, bazat pe vorbe, Bratianu a amanat intrarea Romaniei in primul razboi pana cand a obtinut o conventie scrisa cu aliatii si cu o harta a noilor granite cu Ungaria (care nu a fost respectata in totalitate).
Cat despre oferte refuzate de Antonescu, cum explici instituirea Guvernamantului Transnistriei si functia de guvernator al Transnistriei (functia de guvernator nu existase pana atunci in Romania) data de Antonescu lui Alexianu?
Cum explici ca Antonescu, dupa recuperarea Basarabiei in 1941, nu a reinstaurat administratia romaneasca ce existase in 1940, ci a inventat un Guvernamant al Basarabiei?
Ei bine, Antonescu se ferea sa oficializeze niste schimbari de frontiera efemere, pe timp de razboi, pentru a putea negocia cu Hitler, dupa o victorie germana in razboi, granitele Romaniei si in special Ardealul.
Radu
Eu, care am studiat istoria la univeristai din USA , ma intreb ca si cek ceste simplu.Ce ar fi fost sa fie in Ungaria? Adica care ar fi fost raul pe oamenii care locuiau acolo? O sa va raspund eu: voi sudisti , nu vceti intekege niciodata drama romanilor ramasi. Noi am trait sub un Imperiu, Austro-Ungar. Ungurii au fost singurii in forta, sa se opuna austriecilor. Si au devenit un Imperiu. Bine,sau rau? De amandoua. Dar Transilvania, nu a fost romaneasca, asa cum nu a fost ungureasca. A fost o provincie , buna ca pamant, locuita de diverse natii.Ceea ce incearca acum medii romanaesti si, ungare este falsa. Total. Important este unde si sub cine oamenii suny mai bine.
IDEEA , NU SUDISTA BESTE, CA TOT CE ESTE ORDINE A FOST SUB IMPERIU. GRESEALA LUIMANIU SI A ALTORA CA ELA FOSTCA NU S-A ROIENTATA PENTRU VIITOR. DE FAPT, L-AU PACALIT SUDISTII. EL APLATIT SI ALTIILAFEL. ARDELENII NU AR FI FACUT ASTANICIODATAS.
UIYTATI-VA ASTAZI, CATA VURA EXISTA INTRE EMISIUNI SI ARDELENI!
.
da scrii bine in romaneste la
da scrii bine in romaneste la fel de bine ca regele cioba, trasilvaneanule
Stalin cel hulit!
Iata ca, uneori si dictatorii gindesc logic! Stalin era mai apropiat de romani, intrucit nu era etnic rus, altfel, adio Transilvania. Cred ca, in cazul ca URSS era condusa de Molotov, soarta Romaniei era alta. Sa nu uitam ca la aceasta chestiune, o importanta deosebita a avut si participarea liberalilor la guvern si atitudinea regelui Mihai la 23 august 1944, Stalin neputind uita ca romanii au permis scurtarea razboiului cu cel putin sase luni. Acest gruzin incapatanat a fortat mana colonialistului Churchil, mare amator de imperiali austro-ungari si a lasat Transilvania la Romania!. Ce au facut coministii unguri din Romania, apoi, e de discutat. Cred ca comportamentul lor de atunci, vezi Regiunea Autonoma Maghiara, maghiarizarea in continuarea a romanilor din zonele mixte, este copiat azi de UDMR, care a facut chiar mai mult! A alungat limba romana din Harcov si o parte din Mures!
Tovule ...
... în afară de rasism n-ai în cap nimic ...
comentarii citite
Iata inca o data ca redactia revistei citeste cu atentie comentatiile cititorilor.
Problema retrocedarii Ardealului de NV catre Romania s-a ridicat in comentariile privindu-l pe regele Mihai si compromisurile la care a fost obligat de comunisti.
Articolul de fata clarifica problema Ardealului si releva rolul de stapan luat de URSS dupa razboi ca in bancul:
"- Cu cine se invecineaza URSS?
- Cu cine doreste!"
Stalin a mutat Polonia pe harta ma la vest cu cateva sute de km, pe seama teritoriilor germane.
URSS a luat de la Cehoslovacia (victima a agresiunii hitleriste) Rutenia subcarpatica (locuita de ruteni, in majoritate).
Si alte mici corectii s-au mai facut pe ici pe colo:
Bratislava (Ceho-Slovacia) a primit cateva sate din Ungaria, pe malul opus al Dunarii, si azi are o pozitie strategica un pic imbunatatita
- orasul german Konigsberg, unde s-a nascut Imanuel Kant, a devenit regiunea Kaliningrad a URSS si a Rusiei de azi
etc.
In cazul in care Germania ar fi castigat razboiul, lucrurile s-ar fi petrecut exact pe dos:
- Romania ar fi pierdut definitiv Ardealul de NV si ar fi primit in compensatie Transnistria pana la Bug
amice esti un idiot
nu ar fi pierdut definitiv ardealul de nord,inca din '41 hitler promisese retrocedarea ardealului catre roman ia,in privinta teritoriile oferite ca o compensatie,au fost refuzate cand a venit oferta,asa cum au fost refuzate si teritorii din fosta yougoslavie pe care hitler i le-a oferit lui antonescu...mai citeste ,mai informeaza-te etc:)
indicati sursa
V-as fi recunoscator daca ne-ati indica sursa istorica de unde sa reiasa ca Germania urma sa retrocedeze Transilvania Romaniei, lasand in off-side Ungaria hortista. Daca lucrurile ar fi stat asa Germani nu s-ar fi implicat in negocierile dure care au dus la ciopartirea Transilvaniei in favoarea Ungariei (ca sa nu mai vorbim de regiunea Silistrei)... cu doar un an mai devreme.
Confirm
Putini romani stiu cine a decis numirea lui Ion Antonescu ca prim ministru (cu titlul luat de el de 'conducator al statului') dupa abdicarea lui Carol II.
In acele momente de criza nationala decizia a fost a lui Hitler, pe baza rapoartelor primite de la oamenii lui din Romania (ambasador, atasati militari etc.), iar Carol a cerut indicatii privind succesorul sau, stiind ca fara aprobarea Germaniei nu se putea.
Hitler a ales un militar incoruptibil si care se remarcase in trecut prin spiritul sau de disciplina dintr-un motiv militar practic:
- prevederile celui de-al doilea Arbitraj de la Viena trebuiau puse in practica (concret: retragerea armatei romane din Ardealul de NV si ocuparea sa militara de catre armata maghiara), iar unii comandanti militari romani din zona amenintau cu rezistenta armata impotriva ordinelor de la Bucuresti, tinand cont ca raportul de forte armate dintre Romania si Ungaria era cat de cat echilibrat, nu ca raportul Romania - URSS
- alegerea lui Ion Antonescu a venit insotita de precizari clare ale lui Hitler privind retragerea armatei romane din Ardealul de Nv, lucru care s-a petrecut, in practica, sub mandatul lui Antonescu
Iata, asadar, ca Hitler a considerat necesar sa lase treburile 'bine aranjate' intre Romania si Ungaria, pentru a nu avea probleme in spatele frontului la momentul atacarii URSS.
Acest comportament arata hotararea lui Hitler in a da Ardealul de NV Ungariei si cel mai probabil o eventuala victorie germana in al doilea razboi s-ar fi soldat cu mici corecturi de frontiera intre Romania si Ungaria plus un schimb de populatie impus de Hitler celor doua tari.
Schimbul de populatie s-a produs intre Romania si Bulgaria la cedarea Cadrilaterului.
idiot nu e cine gandeste si cel care-l poate crede pe Hitler
Am putea oare sa enumeram cate minciuni a spus Hitler si de cate ori si-a calcat cuvantul?
Publică un comentariu nou