Cine este Gabriel Bethlen, modelul politic al lui Marko Bela

Gabriel Bethlen s-a născut în localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. Tatăl său s-a numit Francisc şi a venit în Ardeal de dincolo de Tisa, iar mama sa, pe nume Drusiana Lazăr, era din secuime. Datorită faptului că avea tenul mai închis la culoare, lui Gabriel Bethlen i se mai spunea "Ţiganul". A dat dovadă de calităţi remarcabile, dublate de un mare simţ politic. A fost căsătorit cu Ecaterina de Brandenburg, care i-a succedat în scaunul Principatului Transilvaniei pentru circa un an, după moartea sa.

Rămas orfan de ambii părinţi la 13 ani, lui Bethlen i s-a confiscat domeniul de către principele Sigismund Bathory (1581-1602). Apoi, el intra în slujba Curţii princiare, unde se afla sub oblăduirea lui Ştefan Bocksay, unchiul lui Bathory. La vârsta de 16 ani lua parte la campania antiotomană din Valahia, iar la 20 de ani era comandant. Tot atunci îl însoţeşte pe Bathory la Curtea imperială de la Viena, iniţiindu-se în tainele politicii.

Lupta cu habsburgii

După abdicarea lui Sigismund Bathory, fiind de confesiune calvină, Bethlen se alătură taberei nobiliare antihabsburgice, susţinându-l pe Moise Secuiul la tronul Transilvaniei. După înfrângerea acestuia, se refugiază în Imperiul otoman, unde stabileşte relaţii cu demnitarii sultanului (’’îi cunosc firea turcului’’ – va spune el mai târziu). În fruntea unor forţe otomane încearcă să se apropie de Transilvania, dar fără succes, reuşind să scape din mâinile haiducilor din slujba împăratului cu preţul pierderii bunurilor personale. Astfel, prestigiul său în rândurile nobililor pribegi creşte şi aceştia vor să-l aleagă principe. Realist pentru vârsta de 23 de ani, el refuză şi-l susţine pe Ştefan Bocskay (1604-1606). Îl convinge apoi pe acesta să se revolte împotriva Habsburgilor şi apără hotarele Ardealului. În calitate de general şi consilier al principelui el primeşte în dar cetatea Hunedoarei şi funcţia de comite de Hunedoara. În timpul păcii încheiate cu Habsburgii in 1606, el se va căsători cu Suzana Karoly, fiica unui mare nobil din nordul Ungariei.

După moartea lui Bocskay, deşi Stările îl aleg pe Sigismund Rakoczi ca principe, Bethlen îl susţine pe Gabor Bathory până într-atât încât Rakoczy îl arestează. La scurt timp după aceea, în 1608, Rakoczy renunţă la tron în favoarea lui Bathory, susţinut de Habsburgi şi aprobat de sultan la intervenţia lui Bethlen, eliberat între timp. Iniţial relaţiile Bathory – Bethlen au fost bune, Bethlen primind daruri consistente, printre care cetatea Devei, şi devenind unul dintre cei mai mari latifundiari ai Transilvaniei şi membru al anturajului principelui, care îi asculta sfaturile.

Dar orientarea sa turcofilă a intrat curând în coliziune cu cea proaustriacă a lui Bathory, care a încercat sa-l lichideze. Prevenit, în 1612 Gabriel Bethlen se refugiază din nou la turci, unde este primit de sultan, care îl numeşte principe şi-i pune la dispoziţie trupe. Deşi este proscris de Dietă, Bethlen înaintează sprijinit şi de oştile muntene si moldovene, iar Bathory fuge şi este ucis la Oradea de haiduci. În acest context, la 23 octombrie 1613, Stările îl aleg pe Bethlen ca principe al Transilvaniei.

Conştient că ţara trebuie guvernată în acord cu ’’naţiunile’’componente şi dorind să-şi asigure venituri consistente din impozitele saşilor, principele le va retroceda acestora Sibiul în 1614, după ce ei i-au jurat credinţă.

Politica sa cultural-religioasă va fi orientată spre promovarea protestantismului şi lupta împotriva Contreformei simbolizată de Habsburgi. A fost descris de un contemporan ca un ’’calvinist zelos care rareori ieşea fără o Biblie in buzunar’’, dar, calculat, a avut grijă ca disputele de ordin religios să nu afecteze unitatea ţării. A intervenit prin măsuri fiscale în favoarea preoţilor romani şi l-a confirmat pe episcopul Teofil de la Prislop. Pentru atragerea românilor la calvinism şi lutheranism, se vor traduce şi tipari în română numeroase cărţi religioase.

Aliat cu otomanii

Politica sa externă va fi una antihabsurgică, conflictele alternând cu tratatele de pace. Habsburgii vor sprijini chiar un complot împotriva sa, descoperit la timp, precum şi pe marele nobil maghiar Gheorghe Homonnai, ca pretendent la tronul Transilvaniei, pe care îl va invinge in 1616. Prin cele două păci de la Tarnava (1615,1617) Bethlen va recupera cetăţile din Partium (vest) şi a fost recunoscut principe. În schimb, într-o anexă secretă, principele a promis ajutor împăratului împotriva otomanilor.

Cunoaşterea turcilor la ei acasă i-a permis sa aibă o atitudine diplomatică eficientă faţă de ei ca principe, asa cum reiese din instrucţiunile pentru ambasadorul Baltazar Kemeny: ”Domnia sa… să aibă în vedere firea turcului, care, unde recunoaşte o stare de frică, acolo încearcă să–i stea pe gâtu, grumazul oricui, oriunde. În schimb acolo unde e ţinut cu măsura cuvenită, acolo şi el arată bunavoinţa amabilă cu linguşiri si prefăcăştorii’’.

Când otomanii i-au cerut, câţiva ani mai târziu, să plătească tributul şi să se alăture cu oastea sa armatei lor, le-a răspuns că nu le poate face pe amândouă, dând exemplu situaţia iobagului pe care nobilul nu-l poate chema la război simultan cu încasarea dării. Mai mult, cand otomanii i-au cerut cedarea cetăţilor Lipova şi Ineu va reuşi să-i determine să accepte numai cedarea Lipovei, acumulând capital diplomatic în faţa sultanului, capital folosit în campaniile antihabsburgice. El şi-a exersat calităţile diplomatice şi în medierea conflictului polono-otoman din 1620-1621, când a obţinut condiţii bune penru otomani.

Politica sa economică a făcut posibilă participarea ţării în Războiul de 30 ani (1618-1648), dus de principii protestanţi germani contra împăratului catolic de Habsburg. Tratatele de la Trnava cu Habsburgii nu îi garantau o pace în securitate cu aceştia, după cum se exprima el însuşi în instrucţiunile date solilor trimişi la Poarta în 1614.:”cu neamţul nu se poate trăi în pace, deoarece el se înrămează incontinuu în scopul cucerii Transilvaniei, Ţării Românesti , Moldovei, Budei, Belgradului şi Timişoarei, deci aeste mai bine a se acţiona preventiv, adică împreună cu turcii a porni o ofensivă impotriva împăratului habsburgic”.

Momentul favorabil pentru acest plan l-a constituit revolta cehilor contra împăratului din 1618, fapt ce a declanşat Războiul de 30 de ani. El a întreprins trei campanii împotriva Habsburgilor în 1619, 1623 şi 1626, în cursul cărora a ocupat teritorii în Ungaria de nord şi Slovacia, a asediat Viena şi a câştigat bătăliile de la Bratislava (9 octombrie 1620) şi Nove Zamky(1621).

Bethlen a dorit să ajungă şi singur stăpânitor al Moldovei şi al Munteniei, dar s-a lovit de opoziţia turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acţiune. Ca urmare, el a păstrat pentru mai departe bune relaţii de vecinătate cu domnii acestor ţări române de dincolo de Carpaţi. Cand a murit la 11 noiembrie 1629, Gabor Bethlen a lasat succesorului sau, care era sotia sa, un stat autonom puternic si cu prestigiu in Europa.