Cine a descoperit de fapt America? Nici Columb, nici vikingii!

Cu 500 de ani înaintea lui Columb şi aproape 300 de ani înainte ca vikingii să ajungă în Groenlanda şi Newfoundland, America a fost „descoperită” de populaţiile insulare din Pacific.

Cercetările arheologilor şi oamenilor de ştiinţă au scos la iveală faptul că grupuri de marinari de origine polineziană au traversat mii de kilometri de ocean şi au ajuns în Chile şi Ecuador în America de Sud, şi pe coasta Californiei de Sud din America de Nord.  Savanţii bănuiau de ceva vreme că polinezienii au ajuns în America, dar până acum nu au avut cum s-o dovedească. Însă o serie de analize recente – asupra unor oase umane şi oase de pui găsite în Chile – a indicat că, într-adevăr, polinezienii au ajuns acolo în perioada medievală.

Examinarea craniilor umane (datând de acum 1.000 de ani) descoperite în Insula Mocha, aflată pe coasta chiliană, a revelat o formă morfologică specifică a craniului, întâlnită la circa 80% din populaţiile polineziene, dar niciodată la cele amerindiene. Oasele de pui, descoperite tot în Chile, au fost datate ca provenind din perioada 1300-1450, iar testele de ADN au confirmat faptul că ele poartă aceeaşi marcă genetică specifică puilor polinezieni. În plus, cercetările conduse de arheologul Jose Miguel Ramirez arată că armele folosite în vechile ritualuri chiliene sunt foarte asemănpătoare celor din Insulele Chatham din Noua Zeelandă.

Alte dovezi sugerează că un alt grup de polinezieni, provenind dintr-o zonă diferită, au ajuns în America de Sud. Cerctările lingvistice au descoperit etimologia cuvântului polinezian kumara, care desemnează cartoful dulce. Acesta a fost un aliment de bază în Polinezia timp de mai multe secole, iar savanţii au ajuns demult la concluzia că acesta era, original, întâlnit doar în America de Sud. În anii 1930-1940, norvegianul Thor Heyerdhal a sugerat că marinarii indieni din America de Sud ar fi adus cartoful dulce în Polinezia, dar ideile sale au fost parţial respine deoarece arheologii demonstraseră că amerindienii nu aveau tradiţia călătoriilor pe mare pe distanţe foarte lungi. Unii au sugerat chiar că acest aliment ar fi fost purtat de curenţi din America de Sud până în insulele polineziene.

Dar, conform dovezilor lingvistice de astăzi, cuvântul kumara este derivat din numele indian ecuadorian pentru acelaşi aliment. Descoperirea, făcută de linvistul Richard Scaglion de la Universitatea din Pittsburg, sugerează că polinezienii au preluat cartofii dulci de la strămoşii tribului Canari de pe coastele Ecuadorului.

Descoperirile din California de Sud sunt încă şi mai surprinzătoare, căci ele revelă faptul că venirea polinezienilor în America a avut loc mult mai devreme decât se credea. Arheologul californian Terry Jones crede că fragmentul vechi 1.300 de ani al unei bărci, găsite pe o insulă din apropierea peninsulei, ar fi putut fi construită fie de polinezieni direct pe teritoriul Californiei, fie de indieni folosind tehnologia polineziană. Numele acestui tip specific de barcă în limba indienilor californieni (Chumash) este tomolo, iar acesta pare să derive din cuvântul polinezian pentru „construit din cherestea”.

Mai mult, noi cercetări arată că în limba Chumash există cel puţin un alt cuvânt de origine polineziană: kalui, ce desemnează un cârling de os pentru pescuit. Multe asemănări surprinzătoare sunt şi între cârligele de peşte de secol XIV din sudul Californiei şi cele din Tahiti şi Hawaii.

Arheologii şi istoricii vor căuta acum noi dovezi pentru a demonstra legăturile Americii cu Polinezia. Revelarea faptului că polinezienii au descoperit cel puţin trei zone din cele două Americi contribuie la consolidarea reputaţiei acestora de foarte buni marinari. Se ştia că marinarii polinezieni parcurgeau distanţe mari, dar aceste ultime cercetări arată că expediţiile lor erau mult mai lungi decât se credea. Dovezile lingvistice din California de Sud sugerează că polinezienii ar fi călătorit la 3.500 de mile depărtare de I-le Marchize. Cei care au ajuns în Chile ar fi trebuit să călătorească timp de cel puţin 11 săptămâni pentru a parcurge cele 6.000 de mile.

Sursa:http://www.historyextra.com/