De ce s-a luptat Ştefan cel Mare cu turcii?

Autor: Marius Diaconescu | 131732 vizualizări

Zoom

Ceremonialul domnitorului văzut de M. Sadoveanu

„...văzduhul  primăverii s-a umplut deodată de freamătul clopotelor. Mulţimea s-a mişcat ca valurile. Se auzeau chemări şi îndemnuri; urmă apoi o izbucnire de chiote. De pe zidurile mănăstirii, oameni de rînd şi monahi făceau semne. (...) Deci Domnia venea dinspre Rîşca. Învolburîndu-se norodul se urni spre hudiţi, ca să iasă la Nemţişor, întru întîmpinarea alaiului. Atunci se iviră din laturea mănăstirii răzăşi călări, cu căpitan domnesc, poprind năvala mulţimii. Un crainic îşi ridică în suliţă cuşma, poftind să deie vestire. Mişcarea conteni. Crainicul se sui cu repeziciune deasupra şelei, stînd în picioare pe cal, şi slobozi porunca: «Măria sa pofteşte să-l aşteptaţi aici; să-i ţineţi calea deschisă, ca să poată intra la sfînta icoană făcătoare de minuni». Ca să fie mai bine de urmat asemenea îndemn, răzăşii lăsară să cadă suliţele între urechile cailor. Călăreţii din poienile de sus coborîră cu grăbire. Curînd lefegiii nemţi cu căpitanii lor străpunseră hudiţile. Alţii ocoliră cetăţuia mănăstirii, luînd drumul cel mare spre cetate. Alţii pe muntele dimpotrivă, suind la Pocrov. (...) Căpitanul al treilea, cu aprod cu prapur, intră cu două sute de panţiri pe hudiţă; mişcînd domol caii, oştenii măriei sale îşi lărgiră loc în medean. Atunci soborul ieşi pe poarta cetăţuii, avînd pe prea sfinţitul Iosif în frunte, în odăjdii. La dreapta şi la stînga preasfinţiei sale, păşea cîte un ierodiacon cu făclie. Al treilea diacon purta sfînta Evanghelie legată în argint, umblînd înaintea vlădicăi. După soborul cuvioşilor monahi, urmau boieri ai ţinutului şi slujitori domneşti. Clopotele porniră cu mare zvon cînd, în aceleaşi poieni, cu molizi şi cireşi înfloriţi, se arată alaiul cel mare. Cei de pe ziduri şi din turn cunoscură, în acea depărtare, numai calul alb al măriei sale şi numai fulgerarea gugiumanului său împodobit cu pietre de olmaz (...)“ (Fragmentele,  rupte din primul capitol al Fraţilor Jderi, surprind sosirea lui Ştefan cel Mare la Neamţu, cu prilejul hramului mănăstirii. Spectacolul se petrece în 1469. Tot atât de bine el şi-ar găsi locul în 1988 sau chiar în 1997. Dacă ar trăi Sadoveanu, ştiindu-i pana lesne de transformat în unealtă reportericească, acest început de capitol s-ar putea intitula „Vizita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în judeţul Neamţ“. Sau, dacă am veni un pic mai încoace, spre 1997, „Popasul preşedintelui ales al României la Mănăstirea Neamţu“. E drept, s-ar cuveni unele corectări. Clopotele ar rămâne. Ele puteau bate şi pe vremea lui Ceauşescu. Se pot manifesta plenar azi, când e democraţie. Răzeşii călări ar trebui înlocuiţi cu jandarmi. Iar lefegiii nemţi, cu securişti sau, mă rog, sepepişti. În rest, discursurile liderului – fie acesta dictator comunist, fie preşedinte ales al Republicii – le-ar aminti izbitor pe cele ale lui Ştefan cel Mare din Fraţii Jderi. Cum asemănătoare ar fi mişcările consilierilor prezidenţiali şi cele ale gazdelor duhovniceşti.) Ion Cristoiu

Zoom

Marius Diaconescu

Marius Diaconescu este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A publicat numeroase studii şi cărţi, consultând arhive din Austria, Polonia, Ungaria şi Vatican.


Despre Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 şi 1504, se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi a islamului. A fost un adevărat „atlet al credinţei creştine“, după cum îl caracteriza chiar Papa Sixt al VI-lea într-o scrisoare redactată chiar în perioada războaielor lui Ştefan cel Mare cu turcii.

Manualele de istorie, cărţile şi studiile ştiinţifice, precum şi filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezintă în unanimitate această imagine eroică de apărător al creştinătăţii. Figura lui Ştefan cel Mare a devenit sinonimă cu epopeea poporului român, care s-a sacrificat pe altarul credinţei creştine în lupta împotriva necredincioşilor turci. Şi totuşi, a apărat Ştefan cel Mare creştinătatea?

Primele contacte ale moldovenilor cu turcii, din punct de vedere politic şi militar, au fost mult mai târzii decât cele ale Ţării Româneşti, care, după 1393, s-a aflat adesea sub presiunea otomană. În 1412, cu ocazia Tratatului de la Lublin, încheiat de regele Poloniei, Vladislav Jagello, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a existat un act adiacent „secret“ care prevedea împărţirea Moldovei între cele două puteri în cazul în care Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, nu ar fi participat la o planificată cruciadă împotriva turcilor.

Documentul a fost un compromis între cei doi regi pentru împărţirea Moldovei în zone de influenţă, deoarece suveranul polonez era suzeran al domnitorului român, în timp ce regele maghiar doar ridicase pretenţii. Înţelegerea de la Lublin dovedeşte că domnul Moldovei arăta în acea vreme cel puţin o atitudine paşnică, nebelicoasă, faţă de turci. Nici nu avea vreun motiv să aibă o altfel de atitudine, atâta timp cât turcii nu au ridicat încă nicio pretenţie asupra Moldovei.

Abia prin 1421 a fost un atac de pradă al turcilor în sudul Moldovei. După moartea lui Mircea cel Bătrân, teritoriul dobrogean a fost ocupat de turci. Astfel, Imperiul Otoman avea graniţă comună cu Moldova pe Dunăre. Izvoarele nu menţionează alte asemenea expediţii de jaf ale turcilor în prima jumătate a secolului al XV-lea.

După 1432, o dată cu moartea lui Alexandru cel Bun, Moldova a fost într-o anarhie continuă, determinată de succesiunea la tron a mai multor domnitori cu perioade ­scurte de domnie. Ba chiar, o vreme, Moldova a fost împărţită în două ţări, fiecare cu propriul domnitor, sfat domnesc, mitropolit şi domnitor ce jura distinct credinţă regelui polonez. În ciuda acestei anarhii de peste două decenii, turcii au cerut tribut doar în 1455, ceea ce dovedeşte că înainte, Moldova nu a fost printre obiectivele otomane.

Mahomed al II-lea şi planurile de supunere a Europei creştine

În 1455, sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a cerut Moldovei să plătească un tribut de 2.000 de galbeni. Cucerirea capitalei bizantine de către Mahomed al II-lea l-a „îmbătat“ pe acesta cu o foarte mare încredere în propriile puteri, plănuind supunerea întregii Europe creştine. Astfel, în 1454, el cucerea o mare parte a Serbiei şi îşi trimitea flota să ameninţe porturile nord-pontice.

Inclusiv Cetatea Albă a fost atacată de flota otomană. Turcii au cerut coloniei genoveze Caffa din nordul Mării Negre un tribut anual de 3.000 de galbeni, care a început să fie plătit din martie 1455. Tătarii din Crimeea au devenit şi ei vasali turcilor.

Domnitorul Petru Aron, după ce a înţeles că suzeranul său, regele Poloniei, nu este dispus să îl ajute, a consultat şi opinia boierilor. Hotărârea a fost unanimă: să se accepte plata tributului. Astfel se evita o confruntare armată cu turcii, deoarece plata tributului asigura liniştea şi protecţia din partea otomană. Deja existau trei somaţii din partea turcilor pentru acceptarea tributului.

Odată tributul plătit, tributarul intra în casa păcii, conform dreptului islamic. Valoarea tributului nu era mare: 2.000 de galbeni nu era un efort financiar deosebit pentru Moldova. Iar din punct de vedere al poziţiei pe plan internaţional, domnul Moldovei rămânea în continuare vasal al regelui Poloniei, exercitându-se practic o dublă suzeranitate – polonă şi otomană asupra Moldovei.

Dobândirea tronului Moldovei de către Ştefan cel Mare

(Portret  al lui Ştefan cel Mare realizat în perioada comunistă după litografia lui Costin Petrescu din 1904. Imaginea voievodului moldovean este supradimensionată, acesta fiind transformat într-un adevărat Goliat)

Conform obiceiului, orice os domnesc descendent din vechii domnitori putea să pretindă drepturi asupra tronului Moldovei. Inclusiv urmaşii nelegitimi aveau dreptul la tron. Chiar şi Ştefan cel Mare era fiul unui bastard, tatăl său, Bogdan al II-lea, fiind rodul unei relaţii nelegitime a lui Alexandru cel Bun.

Absenţa principiului primogeniturii, adică dreptul la tron al primului născut, caracteristic dinastiilor occidentale, a cauzat majoritatea luptelor pentru tron în Moldova şi Ţara Românească. Practic, orice pretendent la tron care se bucura de sprijinul unei majorităţi a boierimii, dar mai ales de susţinerea uneia dintre puterile vecine, putea să obţină tronul.

La fel a urcat pe tron şi Ştefan cel Mare. A venit în Moldova cu oaste primită de la domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş. La Doljeşti s-a înfruntat oastea munteană trimisă de Vlad Ţepeş şi un număr de susţinători moldoveni din Ţara de Jos, în total circa 6.000 de oşteni, cu un număr similar de oşteni ai lui Petru Aron. Bătălia a fost decisivă, Ştefan a învins şi a fost recunoscut domn.

De ce l-a ajutat Vlad Ţepeş? Cărţile de istorie ne spun că astfel Vlad Ţepeş dorea să îşi asigure un sprijin în campaniile antiotomane pe care el le planifica! Total fals! Inclusiv Vlad Ţepeş plătea tribut turcilor! După ce protectorul său, Iancu de Hunedoara, a murit la sfârşitul lunii august 1456, răpus de ciumă în tabăra militară cruciată, în condiţiile anarhiei din Ungaria, lui Vlad Ţepeş nu îi rămăsese decât opţiunea tributului şi a închinării faţă de sultan.

Nu era o noutate ca un domn muntean pus pe tron de unguri să fie recunoscut domn şi de sultan în urma plăţii tributului. Iar de planificarea unor campanii antiotomane nici nu putea fi vorba în mintea lui Vlad Ţepeş în 1457, când nici măcar tronul său nu era sigur, iar planurile de cruciadă erau doar în mintea papilor, în lipsa unui lider de talia lui Iancu de Hunedoara!

Chilia – cauza conflictului dintre Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare

Chilia a fost un important port la gurile Dunării, cu acces din Marea Neagră, prin care tranzitau cantităţi importante de mărfuri aduse din Orient, pentru desfacerea lor în Europa Centrală. Negustorii saşi braşoveni aveau privilegii şi taxe vamale preferenţiale pe drumul comercial al Brăilei, care ducea la portul Chilia. Cetatea a ajuns în stăpânirea Moldovei în ultimii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun. Cel care controla portul beneficia de venituri substanţiale din vămile percepute aici.

În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei. De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoană maghiară. Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ştefan cel Mare, precum şi de Alexandru şi Petru Aron. Probabil că în perioada anarhiei din Ungaria din anii 1457-1458 cetatea a ajuns în stăpânirea lui Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti.

Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia. Cel puţin din toamna anului 1460 conflictul dintre Ştefan şi Vlad era deschis: saşii braşoveni îi promiteau lui Vlad o oaste de 4.000 de soldaţi împotriva turcilor sau a Moldovei!
În timp ce domnul Ţării Româneşti s-a implicat total în cruciada antiotomană planificată de Congresul de la Mantova, Ştefan cel Mare a aderat la pacea dintre Polonia şi Imperiul Otoman. Cele două opţiuni de politică externă au radicalizat conflictul moldo-muntean.

Încă din ianuarie 1462 sunt menţionate lupte la hotarele dintre cele două ţări, ceea ce periclita comerţul în zonă. În aceste condiţii, colaborarea dintre Ştefan cel Mare şi flota otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462, nu trebuie să ne surprindă. Colaborarea turcilor cu moldovenii conduşi de Ştefan a fost consemnată de cronicarul Laonic Chalcocondil. După eşecul asediului, în care chiar domnitorul Moldovei a fost rănit, oastea moldoveană a intrat în Ţara Românească, dar a fost oprită de Vlad Ţepeş.

Abia la sfârşitul lunii ianuarie 1465, cu concursul negustorilor din Chilia, Ştefan cel Mare a reuşit să cucerească mult râvnita cetate. Probabil că, pentru a evita riscul unei campanii otomane, Ştefan a acceptat sporirea tributului la 3.000 de galbeni.

1467 – victoria de la Baia asupra lui Mathias Corvin

Regele Ungariei, Mathias Corvin, a ridicat încă de la început pretenţii de suzeranitate asupra domnului Moldovei, aşa cum fuseseră şi raporturile dintre cele două ţări pe timpul lui Iancu de Hunedoara. Presiunile diplomatice şi susţinerea pretendenţilor la tronul Moldovei pe teritoriul Ungariei nu au reuşit să îl aducă pe Ştefan la raporturile politice dorite de regele maghiar. Nici măcar în 1465 nu a intervenit ferm la solicitarea vasalului său, Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti, pentru redobândirea Chiliei.

Răscoala ardelenilor în vara anului 1467 i-a oferit regelui maghiar prilejul să vină în preajma hotarelor Moldovei şi să încerce clarificarea raporturilor cu Ştefan cel Mare. Nobilii ardeleni erau nemulţumiţi de modificarea sistemului de impozitare şi, invocând dreptul la rezistenţă al nobilimii, după ce au reînnoit pactul cu saşii şi secuii – Unio trium nationum –, s-au revoltat împotriva regelui în august 1467.

Regele a intervenit rapid împotriva răsculaţilor, a înăbuşit răscoala, i-a executat pe lideri şi le-a confiscat averile. Unii răsculaţi s-au refugiat în Moldova, ceea ce i-a determinat pe unii istorici să exagereze rolul lui Ştefan cel Mare în organizarea răscoalei. Domnul Moldovei nu a avut niciun rol în răscoală, pur şi simplu la el s-au refugiat unii lideri ai răsculaţilor; din pricina relaţiilor tensionate dintre Ştefan şi regele Ungariei, nu exista riscul ca să fie predaţi lui Mathias Corvin.

După ce i-a pedepsit pe răsculaţi cu o oaste de circa 8.000 de oşteni adunaţi din vestul Ungariei, Mathias a adunat şi oastea nobiliară din Transilvania şi a trecut în Moldova. În orice caz, nu erau 40.000 de ostaşi în armata maghiară, cum se exagerează de către unii istorici! Dacă i-au trebuit 8.000 de oşteni să învingă răscoala ardelenilor, de unde să mobilizeze în Ardeal încă 32.000 de soldaţi? Un total de 12.000 sau cel mult 15.000 de oşteni ar fi mai aproape de realitate. În ultima parte a expediţiei în Moldova, Mathias a jefuit satele şi târgurile pentru a face presiuni asupra domnitorului, care tergiversa supunerea. Jaful era şi o răsplată a oastei maghiare participantă la campanie.

În ciuda complotului unui număr mare de boieri, Ştefan a reuşit să învingă oastea maghiară într-o ambuscadă la Baia, profitând de avantajul terenului şi surpriza atacului nocturn. Succesul lui Ştefan cel Mare la Baia l-a umilit pe regele Ungariei, care a plecat pe targă de pe câmpul de luptă. Lui Ştefan victoria i-a dat încrederea în puterea militară a Moldovei.

Războiul dintre Moldova şi Ţara Românească

Încă din 1468, animozitatea dintre Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti, şi Ştefan cel Mare a degenerat în pregătiri de război. Cauza era cetatea Chilia şi drumul comercial care ducea la ea. Etapa ameninţărilor a fost depăşită în februarie 1470 de Ştefan, care a jefuit Brăila şi Târgul Floci, cele mai importante centre comerciale ale Ţării Româneşti.

Ştefan cel Mare,  aşa cum apare el înfăţişat într-o miniatură din Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor (din anul 1473). Ştefan este reprezentat în genunchi, oferind Tetraevangheliarul Maicii Domnului şi pruncului Iisus. Tetraevangheliarul a fost descoperit în anul 1881 de către cărturarul Melchisedec, care îşi exprima opinia că miniatura cu pricina este „adevăratul şi autenticul portret al marelui Ştefan!“ (în Analele Academiei Române)

Regele Poloniei, Cazimir, a încercat să medieze pacea dintre cei doi domnitori chiar la solicitarea lui Ştefan cel Mare. Era o manevră diplomatică abilă din partea domnitorului moldovean, care a invocat pericolul unui atac turcesc în sprijinul lui Radu, ceea ce ar fi putut afecta şi interesele poloneze.

Replica lui Radu a venit în toamna aceluiaşi an, când prezenţa sa şi a oastei muntene este atestată la Buzău pentru a ataca Moldova. A ridicat pe malul Siretului o cetate, ceea ce l-a determinat pe Ştefan să ia măsuri similare, ba chiar a sabotat proiectul muntean prin devierea cursului râului. În martie 1471, moldovenii i-au înfrânt la Soci pe munteni, Radu cel Frumos pierzând cu această ocazie şi sceptrul.
Încă din 1472, Ştefan l-a întreţinut în Moldova pe Laiotă Basarab, pretendent la tronul Ţării Româneşti.

Duşmănia dintre cei doi domnitori, Radu şi Ştefan, degenerase şi Ştefan a conceput un plan de schimbare a voievodului muntean. În noiembrie 1473, Ştefan a atacat cu întreaga oaste Ţara Românească, l-a învins pe Radu, i-a luat tezaurul, le-a luat în captivitate pe soţia şi pe fiica domnitorului muntean (fiica i-a devenit peste câţiva ani soţie lui Ştefan) şi l-a instalat domn pe Laiotă Basarab.

Intervenţia lui Ştefan cel Mare în Ţara Românească, cauza războiului cu turcii

Turcii nu au intervenit direct în conflictul dintre Radu cel Frumos şi Ştefan cel Mare. Ambii domnitori erau vasali ai sultanului şi plăteau tribut. În anumite momente ale războiului moldo-muntean s-au aflat trupe turceşti în Ţara Românească, însă ele nu au intervenit deloc în conflict. Este cunoscut rolul de mediator al păcii între cele două părţi beligerante pe care l-a avut regele polonez la solicitarea lui Ştefan cel Mare.

Izvoarele nu menţionează vreo mediere din partea sultanului, dar tocmai prezenţa trupelor turceşti în Ţara Românească cel puţin în mai 1470 şi ianuarie 1471 sugerează rolul de „mediere“ a conflictului. Sultanul a fost direct lezat în interesele sale la Dunărea de Jos prin schimbarea domnului Ţării Româneşti. Indiferent de simpatia lui Mahomed al II-lea faţă de Radu cel Frumos, schimbarea domnitorului muntean era un act de infidelitate şi o provocare la război la adresa Porţii.

Gradul de supunere a Ţării Româneşti faţă de Poartă era mult mai mare decât al Moldovei. Interesele Porţii în Ţara Românească erau mult mai mari datorită poziţiei geo-strategice a acesteia faţă de principalul inamic al turcilor în regiunea Dunării, regatul Ungariei.

În timpul campaniei din Ţara Românească din noiembrie 1473, Ştefan a numit pârcălabi în cetăţile muntene, ceea ce era un atribut al domnului ţării. Laiotă Basarab era atât de îndatorat lui Ştefan încât a renunţat la prerogativele sale domneşti. Astfel, Ştefan cel Mare apare în postura de suzeran al lui Laiotă, o postură care leza puternic interesele otomane. La finalul lunii decembrie 1473, trupele turceşti au intervenit direct şi l-au reinstalat pe tron pe Radu cel Frumos şi au întreprins o expediţie de jaf în sudul Moldovei. După trecerea iernii, domnul moldovean a devastat ţara vecină, dar nu a reuşit să îl alunge de pe tron pe domnul pus de turci, după cum n-a reuşit acest lucru nici în campania din toamnă. Sultanul l-a somat pe Ştefan să reia plata haraciului şi să predea cetatea Chilia.

Deja conflictul se acutizase, intrase într-o fază în care nu mai era cale de întoarcere. Acesta este momentul în care sultanul a dispus o campanie în Moldova pentru liniştirea graniţei imperiului în zonă. Aşa a avut loc prima campanie de supunere a Moldovei faţă de Poartă, desfăşurată în iarna 1474-1475, terminată cu o victorie categorică a lui Ştefan cel Mare.

Unii istorici consideră că Ştefan a preluat iniţiativa în 1473 şi a declanşat conflictul cu turcii prin întreruperea plăţii haraciului şi schimbarea domnitorului muntean. În acelaşi timp, constată că anul respectiv a fost impropriu declanşării războiului antiotoman, deoarece turcii tocmai i-au învins pe perşi şi erau bine poziţionaţi în Europa. Pentru a explica acţiunea lui Ştefan se încearcă legarea declanşării conflictului de căsătoria domnitorului moldovean cu Maria de Mangop, descendentă a împăraţilor bizantini, şi arogarea titlului imperial.

A subestimat Ştefan cel Mare poziţia lui Radu cel Frumos la curtea otomană?

În ciuda acestor explicaţii, nimeni nu s-a întrebat de ce Ştefan cel Mare şi-ar fi dorit un război cu turcii în acel moment. Tributul de 3.000 de galbeni îi asigura liniştea din partea turcilor. Ce motiv ar fi avut Ştefan să declanşeze războiul cu turcii? Arogarea titlului de ţar în 1473 dovedeşte orgoliile şi ambiţiile domnitorului, în niciun caz vreun plan de alungare a turcilor din Balcani! Din punct de vedere militar, Ştefan s-a dovedit un bun strateg, care ştia să îşi evalueze capacităţile militare. Oricât de pios şi de creştin ar fi fost, era conştient că nu poate face faţă singur turcilor.

Resursele militare şi economice ale Moldovei nu se puteau măsura cu cele ale turcilor. Majoritatea acţiunilor diplomatice ale lui Ştefan demonstrează abilităţile sale diplomatice. Un asemenea strateg a riscat însă conflictul cu turcii în momentul în care a decis schimbarea de pe tronul Ţării Româneşti a lui Radu cel Frumos, protejatul sultanului. Ştefan cel Mare a subestimat poziţia lui Radu cel Frumos la Curtea otomană şi a riscat. Nu se aşteptase ca turcii să intervină direct şi să îl atace.

Construcţia  Mănăstirii Putna, menită a fi necropola familiei domnitorului, a început la 10 iulie 1466. Mănăstirea a fost sfinţită la 3 septembrie 1469, în prezenţa lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale.

Retorica discursului antiotoman

A apărat Ştefan cel Mare creştinătatea? A fost Moldova o pavăză pentru Ungaria şi Polonia împotriva turcilor? Drumul turcilor spre Europa nu trecea deloc prin Moldova, ci prin Serbia, de-a lungul Dunării. Traseul este determinat de poziţia geostrategică a Moldovei. Nicio oaste otomană nu a planificat vreodată să treacă Dunărea în Moldova, apoi să traverseze Carpaţii, ca să ajungă în Ungaria! Iar în privinţa Poloniei, cel puţin în timpul domniei lui Ştefan cel Mare în Moldova, era o pace trainică între polonezi şi turci, aşa că moldovenii nu aveau ce sau pe cine să mai apere.

Retorica lui Ştefan cel Mare cu privire la rolul Moldovei în apărarea Europei creştine se reduce doar la o figură de stil, specifică epocii. Mathias Corvin, regele Ungariei, se declara şi el apărător al creştinătăţii. Iar el era mult mai îndreptăţit, deoarece prima ţară vizată de turci în drumul spre centrul Europei era Ungaria. În plus, în toate planurile de cruciadă antiotomană vehiculate de papi în timpul domniei sale, Mathias Corvin era considerat liderul capabil să conducă lupta împotriva turcilor.

Desigur că Papa se bucura de orice succes împotriva turcilor. Victoria lui Ştefan cel Mare a fost privită ca un triumf al creştinătăţii împotriva păgânilor. Numindu-l pe Ştefan „atlet al credinţei creştine“, Papa copia o figură de stil des întâlnită în documentele papale. „Atlet al lui Hristos“ a fost numit Iancu de Hunedoara şi fiul său, Mathias, regele Ungariei.

De cele mai multe ori, absenţa banilor era suplinită cu laude şi metafore care trebuiau să îi încurajeze pe comandanţii creştini să lupte împotriva păgânilor. Aceste figuri de stil nu suplineau însă necesităţile militare şi, mai ales, financiare ale campaniilor antiotomane. În schimb, astăzi, peste secole, metaforele retoricii medievale antiotomane s-au transformat în „certitudini“.

Războiul cu turcii a fost un război defensiv, de apărare, este exclus deci orice plan de cruciadă conceput de Ştefan cel Mare. Nici pe departe acţiunile sale antiotomane nu prelungesc cruciadele lui Iancu de Hunedoara, care au fost acţiuni ofensive. Şi nici măcar cu luptele lui Vlad Ţepeş nu suferă comparaţie, acesta preluând iniţiativa şi atacând garnizoanele turceşti în sudul Dunării. Speranţa unui sprijin extern, după ce războiul cu turcii a fost declanşat, l-a făcut să caute sprijinul papal şi să se declare un convins luptător împotriva turcilor.

Eroarea de calcul deja se produsese însă. Ştefan a subestimat poziţia sultanului faţă de Ţara Românească şi, mai ales, faţă de domnitorul credincios Porţii, Radu cel Frumos. Reacţia a fost pe măsură şi, în ciuda succeselor militare ale lui Ştefan, politica anti-munteană a domnitorului moldovean l-a costat peste un deceniu de războaie. Experienţa relaţiilor cu turcii s-a concretizat în testamentul politic al lui Ştefan cel Mare, care îi sfătuia pe urmaşii săi să păstreze raporturile bune cu turcii, pentru că în ei pot avea mai mare încredere decât în creştini.

Mai citeşte:

Ştefan cel Mare pe înţelesul PCR

De unde avea Ştefan bani?

Ştefan cel Mare în bătălia politică din Republica Moldova



Ziare.com
Comentarii

Mohamed este al turcilor

Abia acum pot sa spun ca vorbele bunicilor care spuneau intodeauna musulmanii vor creia probleme si omenirea va fi plina de sange . Deci a musamaliza o Istorie asta inseamna a acoperii niste adevaruri ,asfel tot ce vedem noi astazi pleaca de la sustinatorii lui Mohamed si de la religia turca . Cei care omoara astazi oameni nevinovati practica religia turca si mai au si steagul negru cu care veneau turcii sa cucereasca Romania

Postat de: Anonymous, 10 Octombrie 2014 |

bou vagon

in concluzie esti prost de mori...

Postat de: Anonymous, 29 August 2014 |

despre stefan cel mare

In documentele otomane ca si in actualele manuale turcești, Tarile Române ( Moldova și Țara Românească) nu apar decât sporadic și atunci doar in cazul in care poziția lor geografică se interferează cu interesele militare si religioase ale imperiului: Drumul spre Roma cel care trece de_a lungul Dunării. De ce Ungaria? Belgradul este in sec XV o fortăreață maghiară( vezi Iancu).

Postat de: Anonymous, 18 Iunie 2014 |

Autorul acestui articol NU este roman

Studiile lui Marius Diaconescu,autorul articolului

" septembrie 1997-august 2000 – studii postuniversitare la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Şcoala de Doctorat din cadrul Secţiei de Istorie, specializarea în cadrul Catedrei de Istorie Medievală şi Premodernă a Ungariei. Studiile au fost finalizate cu teza de doctorat intitulată “Structura nobilimii din Transilvania în epoca angevină”, pregătită sub coordonarea academicianului Engel Pál (+ 2002) şi a lui Zsoldos Attila, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Maghiare din Budapesta. Susţinerea publică a tezei de doctorat a avut loc în 6 decembrie 2004. Calificativul obţinut: Summa cum laude."
Link: http://www.mariusdiaconescu.ro/curriculum%20vitae.htm

Dupa cum vedeti,este un ungur,sa ai incredere intr-un bozgor despre istoria Romaniei este ca si cum ai avea incredere in tigan ca-ti da banii inapoi.

Postat de: Anonymous, 13 Aprilie 2014 |

Sursa de inspiratie ?

Nu va nicaieri sursele de inspiratie ale articolului.
Deci daca eu spun ca: "Avionul este bun de mancat" , ar trebui sa ma crezi.

Postat de: Anonymous, 10 Aprilie 2014 |

ce prostie

Diaconescu sau cum ti'a zis, daca esti pe aici si cred ca esti si raspunzi la comentarii sa stii ca te'a facut maica-ta un parlit. Mai ziceti ceva! Ungurii rapanosi dintr-o parte, americanii din alta, catolicii si tiganii, nu vi se pare ceva suspect ca toata lumea vrea sa ne frece? Ce au cu noi? Are cineva ceva cu religia ortodoxa? hmmm dar cine?

Postat de: Anonymous, 22 Martie 2014 |

nu a inteles nimeni mesaju

toti se grabesc sa il acuze pe acest domn diaconescu, care am inteles ca e decan(daca era asa''Bula'' nu cred ca mai ajungea decan) ,fara sa inteleaga articolul...eu nu vad unde ii este ponegrita reputatia lui Stefan cel Mare si Sfant ,pur si simplu sunt spune niste adevaruri de care ar trebui sa iti dai seama fara a fi istoric, ca se bateau pe ciolan ca toti lorzi feudali ,ca aveau suzerani si ca mai plateau si tribut .Fie ca ne place sau nu asta e istoria ,nu cum ni se spune in manuale ca SPARGE MUNTII SI TURCU TREMURA LA RAGETUL SAU .Marii conducatori trebuiesc cinstiti e adevarat,dar daca te apuci sa comentezi cum am vazut mai sus e clar ca istoria ta de baza nu a trecut de ''glorioasele' lupte daco-romane prezentate eroic pe manualelel de clasa a 3-a

Postat de: Anonymous, 06 Martie 2014 |

nu pot sa gasesc nicaieri

nu pot sa gasesc nicaieri despre Încoronarea lui Ștefan cel Mare.

Postat de: Anonymous, 05 Martie 2014 |

stefan cel mare

ineamna ca voi nu stiti cine au fost TURCII.! ylias.

Postat de: Anonymous, 23 Februarie 2014 |

adevarul doare

felicitari autorului articolului pentru curajul de a rosti adevarul! baieti si fete,asta e realitatea. stefan, poreclit cel mare si sfant, pus sub sub lupa logicii se transforma intr-un pigmeu idiot. manat de ambitii obscene,manipulat de conducatorii crestini,a sacrificat inutil timp de 40 de ani populatia moldovei,inlocuind-o cu ucrainieni ortodocsi veniti din polonia.

Postat de: Anonymous, 23 Ianuarie 2014 |

Dum Dum

Doamne da' esti prost rau de tot !!?? Stafan s-a lupat cu patru imperii si in timpul sau Moldova n-a fost niciodata pasalac , ca Muntenia si Ungaria , spre exemplu.

Postat de: Anonymous, 24 Martie 2014 |

ne pricepem toti

din comentarii reiese că toată lumea se pricepe la istorie, la fel ca la fotbal. Principiul după care se ghidează comentatorii este acela că ”dacă ne place este adevărat, dacă nu este o minciună”. Nu contează că autorul și/a elaborat articolul pe surse, dacă nouă nu ne place ce auzim, chiar dacă nu am citit nicio lucrare de referință, îl facem pe respectivul cu ou si cu otet.Asta a fost, cert este domnitorii români au dat dovadă de tact politic pentru a ne perpetua ca popor în condițiile în care trăiam la umbra marilor imperii.

Postat de: Anonymous, 22 Ianuarie 2014 |

?

Nu va nicaieri sursele de inspiratie ale articolului.
Deci daca eu spun ca: "Avionul este bun de mancat" , ar trebui sa ma crezi.

Postat de: Anonymous, 10 Aprilie 2014 |

Surse

Daca sursele prezentate direct sutn asa importante pentru tine, de ce nu ceri surse si la orice articol din tabloide care face speculatii la marginea ridicolului ? Pe langa asta, o lista de surse la sfarsitul unui articol nu spune nimic despre nimic, decat daca cititorii verifica faptul ca intr-adevar, informatiile din articol coincid cu cele din surse, ceea ce ar insemna consultarea atenta a acelor surse. Deci eu consider ca obtinerea unui doctorat Summa cum laudae si experienta vasta pe tema istoriei medievale sunt motive suficiente (atentie: in contextul unui articol intr-o revista) sa ma faca sa tratez cu cea mai mare seriozitate ce are de zis omul asta. In rest, evident ca in lucrarile stiintifice sursele sunt importante, pentru ca si categoria de cititori carora li se adreseaza difera, fiind vorba de specialisti familiarizati cu respectivele surse si care au nevoie de ele pentru a se orienta in cadrul lucrarii. Sper ca m-am facut inteles.

Postat de: Anonymous, 11 Aprilie 2014 |

Dar copiii?

Doar un argument. Spune articolul "Valoarea tributului nu era mare: 2.000 de galbeni nu era un efort financiar deosebit pentru Moldova." Dar marele istoric poate nu a aflat ca pe langa cei 2000 de galbeni (care era o suma mare) trebuiau dati si cateva sute de copii moldoveni. De la care mame trebuiau luati acei copii? Cum trebuia facuta selectia?

Postat de: Anonymous, 15 Ianuarie 2014 |

E adevarat?

E adevarat?

Postat de: Anonymous, 22 Ianuarie 2014 |

Turcii luau copii doar de pe

Turcii luau copii doar de pe teritoriile transformate in pasalac. Moldovanu a fost pasalac deci cade treaba cu copiii.

Postat de: Anonymous, 18 Ianuarie 2014 |

Turcii luau copii doar de pe

Turcii luau copii doar de pe teritoriile transformate in pasalac. Moldovanu a fost pasalac deci cade treaba cu copiii.

Postat de: Anonymous, 18 Ianuarie 2014 |

STEFAN CEL MARE

DIACONESCU FOLOSESTE IN ARGUMENTATIE EXPRESIA " SE PARE CA ". UN UNIVERSITAR CU "PRETENTII" NU FACE ASA CEVA !!! ORI STIE ORI TACE!!! E O MAGARIE SA VORBESTI DESPRE STEFAN CEL MARE FARA ARGUMENTE SOLIDE, ADICA BAZATE PE DOCUMENTE SAU ALTE IZVOARE.

Postat de: Anonymous, 28 Decembrie 2013 |

STEFAN CEL MARE si SFANT

Nu sunt istoric . Din lectura ,deduc consemnarile ne documentate a unui om scolit dincolo de Tisa . Domnilor , Crestinatatea din Europa tinea de la Urali la Ocean spre vest .... Unde era Moldova ? Stefan apara centul Crestinatatii ! Asa au facut si cu Dacia , acum au de scris , la comanda , despre Dacii liberi .Si cum ne scriu istoria ? Amplificand disputele unor personalitati istorice care culmea s-au jucat ,s-au pregatit impreuna , la curtea lui Inancu de Hunedoara .Si mai erau si rude ....ce spuneti ?

Postat de: Anonymous, 15 Aprilie 2014 |

se pare ca nu te pricepi la istorie

care nu este o stiinta exacta ca matematica, acolo intr-adevar trebuie sa fii foarte sigur cand afirmi ceva. La istorie este exact invers, este foarte periculos si de cele mai multe ori gresit sa afirmi ceva cu tarie cand sursele sunt putine. Nu stim exact ce se intampla azi, darminte acum 500 ani. Il cunosc pe Diaconescu, e un profesor ok, poate prea direct uneori, dar care incearca sa demitizeze sitoria nationala. Un comentator, mai sus, deduce ca Daiconescu la transformat de Stefan intr-un pigmeu, eu nu inteleg asta din articol, dimpotriva, domnitorul este prezentat foarte bine, ii sunt subliniate calitatile, doar ca se demitizeaza acest aspect, al aparatorului crestinatatii, un lucru decent, de altfel. Ca unul care am fost student a lui Diaconescu, pot sa spun ca omul mi s-a parut ca incearca sa demonteze istoria nationalista si eroica ce s-a predat pe timpul comunismului si care, din pacate, se mai preda prin manualele scolare.

Postat de: Anonymous, 05 Martie 2014 |

replica

well, documentele sunt niste hartii semnate si parafate care nu intotdeauna se iintampa sa se respecte intocmai prevedereile acelor documente si ca realitatea sa fie altfel. Si acum se procedeaza la fel.

Postat de: Anonymous, 21 Ianuarie 2014 |

articol scris de un bozgor

Rusine sa-i fie daca, scrie asa ceva despre Stefan cel Mare.

Postat de: Anonymous, 05 Octombrie 2013 |

mucles comunistule!

Stefan Cel Mare a fost un Ceasescu de epoca mediavala adica parisv, mincinos, smecher si duplicitar!

Postat de: Anonymous, 16 Octombrie 2013 |

un ceausescu esti tu coane

Nu o fi aparat Ștefan cel mare creștinătatea dar si-a aparat tara si a făcut ce -a stat in putere sa isi consolideze poziția si a reusit. De asta Ștefan cal Mare e respectat de toti romanii.
Asta cu (ne)aparare e băgata din top sa scoată Historia un articol bombastic.

Manualele de istorie dinainte de '89 chiar prezentau ce a-ti scris aici - nimic nou flacai!!!

Postat de: Anonymous, 18 Ianuarie 2014 |

Drumul turcilor

In fine, citesc si eu un om cu simtul masurii si care nu este orbit de nationalisme legionare : "Drumul turcilor spre Europa nu trecea deloc prin Moldova, ci prin Serbia, de-a lungul Dunării. Traseul este determinat de poziţia geostrategică a Moldovei. Nicio oaste otomană nu a planificat vreodată să treacă Dunărea în Moldova, apoi să traverseze Carpaţii, ca să ajungă în Ungaria! Iar în privinţa Poloniei, cel puţin în timpul domniei lui Ştefan cel Mare în Moldova, era o pace trainică între polonezi şi turci, aşa că moldovenii nu aveau ce sau pe cine să mai apere.".
Dar am urmatorul amendament : Stefan n-a aparat crestinatatea catolica, vestica ci crestinatatea ortodoxa ruseasca. Pe rusi i-a aparat el pentru ca Moldova era drumul pe uscat spre teritoriile tatarilor de la nordul Marii Negre. Stefan a fost de fapt pavaza pentru rusificarea in liniste a tatarilor din nordul Marii Negre sau mai bine zis a inceperii acestui proces. Rusia ar trebui sa ne multumeasca si nu Europa. Dar Rusia nu numai ca nu ne-a multumit, ne-a luat si noua Basarabia dupa ce le luase teritoriile tatarilor. Daca ar sti Stefan ce ne-au facut prietenii lui rusi s-ar trezi din mormant. Sau poate stia si a lucrat in acest sens. Altfel nu-mi explic de ce-l ridica in slavi rusofonii si rusofilii basarabeni pe acest adept al conceptului de harem pe care l-a practicat cu atata osardie.

PS. Cum m-au mai mintit bestiile comuniste inainte de 1989. Nu stiam ca domnitorii nostri erau sub suzeranitate fie maghiara fie poloneza. Si asta o lunga perioada de timp. Cum m-au mintit bestiile, nu pot sa-mi opresc mahnirea si revolta ca am fost mintit si manipulat. Abea in zilele noastre, ale democratiei, mai aflam si noi adevaruri nespuse. Deci puciul din decembrie 1989 a avut totusi si partile lui bune, mai a scos niste adevaruri la iveala.
I-auzi, in testamentul lui, Stefan cel Mare, atletul crestinatatii dupa unii, recomanda sa avem incredere in turci nu in crestina. Hai ca este tare faza. Chiar o cred desi cred ca testamentul romanului/moldoveanului Stefan Cel Mare este scris in mod cert in limba rusa/slavona.

Postat de: Anonymous, 09 Iulie 2013 |

Repetent fara talent!

LA 1470-80 Rusia daca exsista era una mica. Granitele Moldovei erau cu Ucraina, Polonia, Hanatul tataresc si turcii. nici vb de rusi. Pe la 1700 Rusia se invecineaza cu Moldova. Stai jos ca pluta la istorie!

Postat de: Anonymous, 16 Octombrie 2013 |

O.G.

Imi spui şi mie cînd s-a format Ucraina ca stat? La sigur în perioada anilor 1470-80 nici pomina nu era de Ucraina! Mai documentati-vă domnilor înainte să vă daţi cu părerea!

Postat de: Anonymous, 05 Iunie 2014 |

doresc sa stiu sursele (izvoarele istorice)"parerilor" d-voastra

După ce i-a pedepsit pe răsculaţi cu o oaste de circa 8.000 de oşteni adunaţi din vestul Ungariei, Mathias a adunat şi oastea nobiliară din Transilvania şi a trecut în Moldova. În orice caz, nu erau 40.000 de ostaşi în armata maghiară, cum se exagerează de către unii istorici! Dacă i-au trebuit 8.000 de oşteni să învingă răscoala ardelenilor, de unde să mobilizeze în Ardeal încă 32.000 de soldaţi? Un total de 12.000 sau cel mult 15.000 de oşteni ar fi mai aproape de realitate.
Sursele domnule profesor,doresc sursele si nu parerile d-voastra.Atunci si deabia atunci accept concluziile d-voastra.
Multumesc

Postat de: Anonymous, 08 Iulie 2013 |

Cooorect!

Cu asta nu pot fi decat de acord...

Postat de: Anonymous, 21 Februarie 2014 |

Lector adica cititor

Lector adica cititor , asta nu inseamna ca daca citesti esti si si capabil de interpretari... Si ca sa clarificam formula e Stefan Cel Mare si Sfant! Daca cateva razboaie cu domnitori pacaliti din celelate provincii romanesti probeaza ca a de fapt Stefan Cel Mare si Sfant era amic cu turcii si celelalte razboaie au fost doar show, e bine de tot! Deja s-a spus interesele cui apar , cine a publicat , cui foloseste sa arate ca aceste provincii erau separate si se luptau intre ele, ca de fapt nu cu turcii ne bateam, etc... Azi avem neica nimeni , platiti de altii sa isi vanda sfintii, tara si compatriotii pe un pumn de arginti. Astazi UE are nevoie sa dezmembreze tara, Rusia are nevoie de influenta in zona pentru a opri extinderea UE si romanii sint iar la mijloc...Asa ca avem nevoie de cozi de topor: platite bine, promovate, vor iesi din anonimat si...rescriu trecutul pentru viitorul de maine. Haideti , echipa Tismaneanu, Patapievici, Iliescu, ...si muuulti altii au nevoie soldati. Oricum, asa cum Stfean Cel Mare si Sfant a invins la Podul Inalt, cu un raport de 1:13 asa si acum istoria nu se va lasa siluita de badea Diaconescu...

Postat de: Anonymous, 04 Iulie 2013 |

Stai jos tovarase!

Romania e dezmembrata de Romani nu de straini. Dea lungul secolelor nu lia impeidicat nimeni pe Romani sa se uneasca! Pina si unirea de la 1859 a fost facuta de un grup restrans de masoni pentru ca Romanasii nu aveau constiinta. intreaba un manelist ce constiinta are de Roman?

Postat de: Anonymous, 16 Octombrie 2013 |

romanii (moldoveni dar si munteni) fraieri

pai din cauza unora ca mircea si stefan care i au tinut oarevum pe loc pe turci au aia in vest civilizatia aia si operele alea ahitectonice ca altfel le ardeau turcii "notredammuril": lor asa cum au ars si putna si poate era mai bine asa daca te aliai cu turcii si mergeai sa cuceresti europa!! poate acum aveam si noi alt statut in ea...

Postat de: Anonymous, 04 Iulie 2013 |

povești nemuritoare

"Notredama" aia la care te gândești tu a fost terminată în 1345. Când întreba Baiazid - Tu ești Mircea? - Da, împărate! era de mult terminată.
Singurul care într-adevăr i-a oprit pe turci în drumul spre Europa a fost Iancu de Hunedoara, la Belgrad. Ăsta a fost traseul - Adrianopole - Belgrad - Budapesta- Viena. N-o luau pe la Dorohoi, că nu voiau să ajungă la Polul Nord.

Postat de: Anonymous, 02 Aprilie 2014 |

continuarea

Ok , am inteles! Acum zi-ne si de ce s-au batut ungurii cu turcii, ce-aveau domne cu ei, erau nebuni la cap? Ce , voiau sa ia bataie sa-si faca aia pasalac la Buda?

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

nea caisa

A descoperit si nea caisa de Dambovita apa calda. Bai gicule, erau niste lideri feudali care se incaierau intre ei, fiecare incerca sa insface ciolanul celorlalti . Care cum simtea slabiciunea celuilalt se repezea sa ii dea in gura si sa ii insface averea. Ia pune mana matale si citeste istoria Angliei sau a Frantei din aceeasi perioada si vei constata ca faceau mult mai urat decat astia. Pe de alta parte, normal ca stiau si ei cand e cazul sa o lase mai moale cu ,,endependenta'' si sa plateasca tribut. Ar fi fost chiar cretini cand vedeau ca adversarul ii poate strivi orice ar face, sa-si faca tara praf pe degeaba (si sa fie facuti zdrente ei insisi). In fond si japonezii si germanii s-au predat NECONDITIONAT in al doilea razboi mondial, ca doar nu erau cretini sa dispara pe vecie doar ca sunt ei ,,viteji'' si nu se lasa. Istoria se citeste in contextul vremurilor mai baietica.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

anonimule

anonimule, esti de-a dreptul cretin. Cauta-te la cap.
Felicitari autorului articolului. NU luati in seama dementii.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

sigur

hai sa profitam de faptul ca a trecut destul timp de atunci, si generatia shaorma are hardul formatat de filmele cu van damme, ca sa rescriem istoria cum ne dicteaza anumite cercuri al caror interes este vadit: distrugerea neamului romanesc si a credintei stramosesti

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

sunt tare curios daca sti

sunt tare curios daca sti ceva din istorie sau tot la parintii decebal si traian ai ramas!

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Manipulare

Mihai Viteazul nu-i place. Acum nici Stefan Cel Mare nu ii e pe plac? Dar Sigismunzii ii sunt pe plac ?

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

manipulare?

manipulat esti tu de filmele lui Nicolaescu si cartile comuniste de Istorie.

Postat de: Anonymous, 04 Iulie 2013 |

concluzie eronata a articolului

desi articolul are o baza istroica solida totusi concluzia este alan-dala. cum poate cieva sa creada si sa afirme ca atunci cand intri peste un teitoriu controlat de o mare putere poti sa ""apreciezi eronat. Stefan stia ce il asteapta cand intra in T.R. stia ca turcii se vor infuria, dar mai stia ca cine face pria miscare are o sansa in plus. mai stia ca atacul e cea mai buna miscare. si mai stia ca unn razbi dus in alta tara e mai bun decat razbiul de la tine de acasa. pentru el era clar ca mai devreme sau mai tarziu turcii vor dori sa treaca prin Moldova, fie sa ii atace pe unguri prin spate (unde nu aveau cetati de aparare solide) fie sa ii sicaneze pe poloni. in plus controul cetatilor Giurgiului si Brailei insemna niste banuti. multi - putini, erau bani.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Fane babanu

Cine este hancicapatul autist Marius Diaconescu care a scris articolul asta?

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Logică

Dacă Tara Românească plătea tribut, nu avea nici un motiv în a se alia cu Moldova deoarece și Moldova plătea tribut. Asta este logica lui domnu profesor de istorie învățată la Buda-pesta.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Logică - răspuns...

Domnu' Anonim, lăsaţi naţionalismul răsuflat, că nu merge decât la oamenii spălaţi pe creier. Tributul pe care-l plăteau Ţara Românească şi Moldova le-a garantat privilegiul de a face comerţ şi profituri consistente în Imperiul Otoman, dat fiind protecţionismul economic al acestuia din urmă. Aşa că trebuiau să fie fraieri să nu profite de ocazie. Problemele au fost două însă: 1. corupţia generalizată, motiv pentru care Vlad Ţepeş a încercat să se menţină la putere şi să reducă risipa; 2. creşterea tributului cu timpul - de aceea acelaşi Vlad, Ioan Vodă cel Teribil, Mihai Viteazul şi Petru Rareş s-au revoltat împotriva otomanilor.

Nu ştiu câţi aţi citit Iorga sau Mihai Maxim, dar Ştefan nu a încercat să-i atace pe turci în 1484, după ce a pierdut ieşirile la Dunăre şi Marea Neagră, ceea ce a dus la scăderea încasărilor în vistieria principatului. A avut ceva intenţii pe la 1499, dar nu a găsit pe nimeni dispus să-şi aducă trupele în regiune, pentru că nu prezenta nici un avantaj economic sau strategic. Aşa că e de înţeles de ce în testament, Ştefan i-a preferat pe turci. N-are rost să fim habotnici şi să ne batem cu pumnii în piept aiurea.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

gicu irationalu

Bine domnu....Anonim, am inteles! Puneau toti botu la cascaval. Da numa la noi, mai la vest nu ar fi facut asa ceva nici picati cu ceara, fereasca, ii scuipau in san daca vedeau bani si avantaje. Nu domne, mai la vest erea mai cinstiti si mai modesti si mai nelacomi si mai saraci decat Dalai Lama. Numa la noi voiau bani si d-astea.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Stefan Voda

Când a fost să moară Ștefan
Multă jale-a fost în țară
Şi la patul lui de moarte
Toţi boierii s-adunară.

Cu un dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
Ștefan Vodă al Moldovei,
Ștefan Vodă nu mai este!

Tristă-i mănăstirea Putna,
Porţile deschise-aşteaptă
Strălucit convoi ce vine
Şi spre ea încet se-ndreaptă.

Este Ștefan, azi străbate
Cel din urmă drum din ţară
Iar pe unde trece-acuma,
În măreaţa zi de vară?

Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Şi poporu-n hohot plânge:
- Cui ne laşi pe noi, stăpâne?

- Eu vă las în grija mare
A lui Dumnezeu cel Sfânt,
Să stea strajă la hotare,
Să păziţi acest pământ!

Şi de veţi vedea că vine
Vreun duşman nesăbuit,
Să strigaţi atunci la mine,
Voi sări şi din mormânt!

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Oribil

Pentru a disruge/ingenunchea o natie, trebuie ca intai sa-i distrugi valorile. Urat articol, care are menirea de a ponegra unul dintre cei mai mari domnitori romani din istorie.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Stefan Voda

Când a fost să moară Ștefan

Multă jale-a fost în țară

Şi la patul lui de moarte

Toţi boierii s-adunară.

Cu un dangăt plin de jale

Mii de clopote dau veste:

Ștefan Vodă al Moldovei,

Ștefan Vodă nu mai este!

Tristă-i mănăstirea Putna,

Porţile deschise-aşteaptă

Strălucit convoi ce vine

Şi spre ea încet se-ndreaptă.

Este Ștefan, azi străbate

Cel din urmă drum din ţară

Dar pe unde trece-acuma,

În măreaţa zi de vară?

Plânge dealul, plânge valea,

Plâng pădurile bătrâne,

Şi poporu-n hohot plânge:

- Cui ne laşi pe noi, stăpâne?

- Eu vă las în grija mare

A lui Dumnezeu cel Sfânt,

Să stea strajă la hotare,

Să păziţi acest pământ!

Şi de veţi vedea că vine

Vreun duşman nesăbuit,

Să strigaţi atunci la mine,

Voi sări şi din mormânt!

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Acum nu semai lupta nimeni.

Acum nu semai lupta nimeni. Fiecare face ce vrea din tara asta. Stefan macar avea verticalitate, ceea ce nu se poate spune despre conducatorii din ziua de azi, care dc zice ceva UE tremura de nu mai pot. Se lupta "de bine" ce o ducea tara, vorba unui comentator de mai sus.
Asa si ungurii se duc si zic prin alte tari ca romanii nu le recunosc suveranitatea in propria noastra tara, asta ce inseamna? Sa le acordam autonomie in propria noastra tara? Sunt in tara la noi, deci sa respecte acest fapt. Daca nu le convine, sa se duca in Ungaria. Fiecare poate afirma multe, insa Stefan si-a aparat tara, nu a vandut-o, spre deosebire de altii.

Postat de: Anonymous, 03 Iulie 2013 |

Publică un comentariu nou

Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014 -
15 Octombrie 2014

În vara anului 1918, războiul civil aprinsese Rusia ca un rug. Pentru revoluţia boşevică, lunile fierbinţi de vară au reprezentat un moment de cumpănă; neobosit, Lenin ţinea discurs după discurs, încercând să redreseze situaţia.  De fiecare dată a vorbit cu convingere despre inevitabilitatea revoluţiei mondiale. Însă soarta îl va duce la uzinele Michelson, acolo unde va fi împușcat în condiții ce ridică până și astăzi mari semne de întrebare...

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI