Bătălia din Codrii Cosminului – legenda

14862 vizualizări

 

Vai, câte întâmplări minunate s-au petrecut în istorie! o auzii într-o zi pe Oana. Când o să le aflu oare pe toate? Că eu pe toate vreau să le ştiu. Dorinţa asta m-a îndemnat să mai istorisesc încă o întâmplare de pe vremea lui Ştefan vodă cel Mare. Şi am început:

- Măi copii, după ce i-a cuminţit pe tătari, pe turci şi pe alţi duşmani care cutezaseră a lovi ţara, Ştefan vodă avea linişte la hotare. Toţi vecinii îi erau acum prieteni. Aşa că se odihnea, tihnit, în casa lui domnească din Suceava. Se bucura de belşugul ţării şi de pace. Dar iată că într-o zi, spre toamnă, vine o veste rea: regele polonilor, numit Ian Albert, trece hotarul de la miază-noapte, cu oaste mare. Ştefan vodă repede trimite sol, înaintea lui, pe logofătul Tăutu să-l întrebe: „Unde te duci cu oastea, mărite rege?“

Iar acel rege Ian Albert răspunde, cu glas mieros şi cam prefăcut: “Să mă bat şi eu cu sultanul turcilor. Spune-i lui Ştefan vodă să-mi dea voie a trece prin ţara lui, că nimica n-o să-i stric şi nici o pagubă n-o să-i fac”. Atunci, logofătul Tăutu a zis, cu dojană: „Era mai bine, mărite rege, să ceri voie de a trece hotarul. Că aici nu-i ţară pustie, ci ţară românească, apărată de viteji”.

Aşa a vorbit solul. Dar acel rege trufaş l-a pedepsit pe Tăutu, punându-l în lanţuri.

Auzind de asemenea purtare, Ştefan vodă s-a supărat foarte tare: “Dacă n-ar fi îngâmfat şi ne-ar fi spus că vrea să se bată cu sultanul, îl ajutam şi noi, bucuroşi. Că sultanul are de mult gând rău asupra noastră. Iar dacă ne-a arestat solul, pe logofătul Tăutu, înseamnă că nu vine ca prieten asupra noastră. Deci du-te şi tu, vornice Boldur, sol la Ian Albert şi întreabă-l: „Cum îţi îngădui să treci prin Moldova aşa, ca prin ţara nimănui? Cum de cutezi să-mi arestezi solul, cînd solia e un lucru sfânt? Te povăţuim să te întorci în ţara ta. Că dacă vii cu gânduri mişele, ţi le-om scoate noi din cap, cu ascuţiş de spadă“…

Boldur s-a dus sol la Ian Albert, iar Ştefan vodă a poruncit oştenilor să fie gata de luptă.

Dar, în loc să asculte sfatul si să se întoarcă acasă ori să se ducă spre împărăţia turcului, cum spusese, acel rege trufaş a înconjurat cetatea Sucevei şi a început s-o asalteze. De ce? Pentru că voia să-l alunge pe Ştefan vodă şi să pună stăpân în Moldova pe un frate al lui. Ticăloasă socoteală!

Dar românii, în frunte cu Ştefan vodă, s-au apărat bine în Suceava. După câteva săptămîni regele Albert a văzut că pierde prea mulţi soldaţi în luptă. Dar, mai ales, când a înţeles că oastea românilor îl împresoară, el s-a înspăimântat. A trimis vorbă lui Ştefan, zicând: “Mă întorc în ţara mea, dacă nu mă ataci pe drum”. „Nu vei fi atacat, a zis Ştefan, dacă juri că te vei întoarce tot pe drumul pe care ai venit. Să nu te abaţi nici un pas. Să nu mai pustieşti si alte părţi ale ţării”.

De voie, de nevoie, regele Ian Albert a jurat. De jurământ însă nu s-a ţinut. A luat-o pe alt drum. Ba, a dat voie soldaţilor să facă jafuri şi nelegiuiri mari, mari de tot.

„Asa ţi-i vorba? a zis atunci Ştefan vodă. Te-nvăţăm noi minte, îngâmfatule şi călcătorule de iurămintel… Vornice Boldur, pedepseste-l cum te pricepi mai aspru”.

„Lasă-l în sama mea, mărite voievoade! Ceea ce o păţi cu nimeni n-o împărţi”.

În vremea aceasta regele Ian Albert se bucura că se apropie de hotar teafăr şi cu pradă multă. Dar, iată că, după ce a pătruns adânc într-o pădure, numită Codrul Cosminului, stejarii, fagii şi brazii cei înalţi au prins a se prăbuşi peste oastea lui, ca un potop. Fiecare arbore prăbuşit strivea zeci de oşteni de ai năvălitorului.

 

Cum se întâmpla minunea aşa? De ce se prăbuşeau copacii? Păi, încă dinainte de apropierea oştirii îngâmfatului rege, ostaşii români tăiaseră tulpinile copacilor; dar nu de tot. Îi lăsaseră aşa, numai înţâţânaţi. Şi când vornicul Boldur a dat semn de bucium, au ieşit din frunzare şi au prăbuşit toţi copacii peste acei doritori de a prăda şi cuceri ţări străine.

Vai, vai, ce mai prăpăd a fost acolo! Mii de ostaşi şi de căpitani de cei mai mari au fost nimiciţi de tulpini şi ramuri. Şi s-a făcut o vălmăşeală şi o zăpăceală, că nimeni nu-i mai dădea de cap. Mulţi din cei scăpaţi cu viaţă au cazut prizonieri în mâinile românilor.

Cu mare greutate regele Ian Albert a scăpat cu fuga. Fugind ca un fricos se vede că s-a tămăduit de îngâmfare.

,,Ce facem cu prizonierii, vornice Boldur?“ a întrebat un căpitan. „Eu zic să-i pui la plug, să ari cu ei locul unde a fost codrul, să sameni ghindă ca să crească la loc arborii doborâţi din pricina lor”.

Căpitanul a împlinit porunca vornicului Boldur. Pe locul arat de foştii oşteni ai regelui Ian Albert, a crescut un stejăriş falnic, căruia oamenii i-au zis Dumbrava Roşie, în amintirea sângelui vărsat în bătălia de la Codrii Cosminului.

Iacă aşa a ştiut Ştefan vodă şi românii lui să pedepsească pe cei prădalnici, pe cei îngâmfaţi şi călcători cuvântului dat.

*****

sursa: Dumitru Almaş, Povestiri istorice



Ziare.com
Comentarii

este frumoasa . si nu mai

este frumoasa . si nu mai comentati

Postat de: Anonymous, 26 Aprilie 2013 |

.

Lucrul acesta nu face decat sa confirme zicala "Boierul tot boier", insa nu spune nimic despre popor - care intotdeauna a luptat eroic.

Postat de: Anonymous, 07 Octombrie 2012 |

#Istoria din copilarie

S-ar parea ca lucrurile nu s-au schimbat esential nici in ziua de azi in ceea ce priveste schimbarile de putere si jaful pe care-l fac "domnitorii" actuali.

Postat de: Anonymous, 06 Octombrie 2012 |

legende

Stefan, Ian Robert, Tautu et alia, aveau un grup pe facebook ? Sau erau toti pe mess ?

Postat de: Anonymous, 06 Octombrie 2012 |

Istoria Tarilor Romane

Problema e ca de atunci nu prea s-au schimbat treburile. E cam tot asa draga...Taberele sant in principal doua...din strainatati vin "ajutoare" da nu de la Dunare ci din Vest sau dinspre Mongolia...C-o fi una c-o fi alta, tot acolo ajungem: la o desertaciune a desertaciunilor.

Postat de: Anonymous, 05 Octombrie 2012 |

Radu

carte este foarte frumoasa

Postat de: Anonymous, 21 Septembrie 2012 |

iosub diana andreea

aceasta pagina e minunata ....... mereu gasesc tot ce-mi trebuie pe aceasta pagina ............... paaaaaa .........

Postat de: Anonymous, 14 Mai 2012 |

Istoria din copilarie

Astfel de texte mi-au umplut copilaria cu legende si m-au indepartat de studiul istoriei care era o insiruire de legende si fapte aparent fara legatura intre ele.

Suparat pe manualul de istorie din care nu intelegeam mare lucru (la cat de viteji eram, de ce mai plateam tribut turcilor? - intrebare de elev de clasa a IV-a) m-am apucat intr-o zi sa iau manualul si sa conspectez pe o hartie lista tuturor domnitorilor si anii intre care au domnit si care dintre ei s-au batut cu turcii si care nu s-au batut si au platit tribut.

Surpriza a fost mare:
- dupa Dragos Voda cu descalecatul Moldovei, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Petru Rares, lista mea a inceput sa aiba goluri de zeci de ani in care nu intelegeam cine a domnit in Moldova...

M-am prins si eu ca in manual erau pomeniti doar domnitorii care s-au impotrivit cumva turcilor, iar ceilalti lipseau.

Tot din manualul de istorie eram facut sa inteleg ca tributul impus de turci a fost la inceput mic si a crescut in timp datorita lacomiei turcilor.

Ajuns la maturitate am citit o carte cu titlu aparent inofensiv:
"Preocupări privind cronologiile domnilor din Ţara Românească şi Moldova de-a lungul vremilor" - de Constantin Razachevici

Am descoperit cu surprindere ca domnia in Moldova si Tara Romaneasca nu se mostenea, ci se lua prin lupta, in majoritatea cazurilor cu trupe straine.
Tributul crestea nu din cauza ca turcii cereau mai mult, ci din cauza ca pretendentii la tron ofereau tribut mai mare turcilor pentru a lua tronul si lasau mostenire urmasilor o tara mult mai indatorata.
Durata domniilor era extrem de scurta, in medie de 2 - 3 ani, dar existau si domnii de cateva zile, existau si cazuri cand 2 domnitori domneau peste cate 2 jumatati de tara pana se rezolva prin lupta disputa dintre ei.

Am descoperit ca turcii foloseau cu romanii o tactica desteapta:
- veneau cu armate ca sa-l dea la o parte pe domnitorul in functie, se luptau cu el si, daca nu izbandeau in lupta, lasau un pretendent la tron in tara cu o oaste mica
- boierii se imparteau imediat in 2 tabere (cei cu puterea si cei cu opozitia) si in mod inevitabil cei doi pretendenti la tron se luptau intre ei, in timp ce turcii asteptau la Giurgiu rezultatul bataliei si interveneau la final

De cand cu internetul citesc istorie romaneasca din surse straine si ma crucesc de cate aflu.
Compar pe internet cati domnitori au fost in Moldova si Tara Romaneasca de la formarea acestor state medievale si pana la Unirea din 1859 - au fost sute si durata domniei era in medie de 2 ani si jumatate!
Compar cu lista de regi ai Ungariei (iar dupa transformarea ei in pasalac - lista de principi ai Ardealului):
- durata medie a domniei era de circa 20 de ani!

Pot sa-mi spuna patriotii orice, dar avem o mare problema in istoria medievala a Tarilor Romane.

Postat de: Anonymous, 01 Martie 2012 |

ba e bine!

Eu cred ca istoria trebuie prezentata pe cat posibil obiectiv, echidistant si responsabil, pentru ca generatiile viitoare sa inteleaga (si sa se inteleaga) mai bine, numai astfel fiind posibila o evolutie si o corectare a defectelor noastre. Mai bine aflam adevarul decat sa frizam ridicolul autoamagindu-ne cu tot felul de inflorituri si recosmetizari.
Cine nu isi cunoaste istoria e condamnat s-o repete, tocmai de asta s-a schimbat atat de putin in atitudinea noastra.

Postat de: Anonymous, 08 Octombrie 2012 |

Nu e bine

Tot ce spui tu poate fi adevarat insa nu uita ca scopul istoriei la romani nu e de a spune lucrurile asa cum au fost ci de a crea patrioti. Pai ce fel de patrioti vom crea daca spunem copiilor ca in trecut, ca si acum, TOTUL se vindea si se cumpara, inclusiv domnia, EXACT ca acum? Toata lumea stie ca locurile eligibile pe listele parlamentare se vand si se cumpara in prezent. Si vorba aia, sa nu afle ungurii....

Postat de: Anonymous, 07 Octombrie 2012 |

Publică un comentariu nou

By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 151, August 2014

HISTORIA, Nr. 151, August 2014 -
19 August 2014

 23 august 1944 rămâne probabil cel mai controversat moment al istoriei noastre contemporane. Deciziile din aceea fierbinte zi de miercuri din vara celui de-al cincilea an de război au fost analizate, criticate, răstălmăcite, lăudate, făcând din audiența mareșalului Antonescu la Regele Mihai „minutul de aur” al istoriei noastre recente. 

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI