«Actorul şi sălbaticii», un strigăt mut la adresa dictaturii comuniste

Autor: Ciprian Plăiaşu | 13237 vizualizări

„Actorul şi sălbaticii” (1975), filmul lui Manole Marcus, avându-l în rolul principal pe marele actor român Toma Caragiu, este cu siguranţă una dintre cele mai reuşite pelicule româneşti realizate în perioada comunistă. Şi, poate, în acelaşi timp, cel mai bun film al actorului care urma să piară doi ani mai târziu, în tragicul cutremur din martie 1977.

Pelicula pune problema libertăţii de exprimare a artistului şi a pericolului pe care îl presupune implicarea sa în problemele sociale existente într-o lume dictatorială. Filmul este inspirat din viaţa actorului Constantin Tănase, vedetă a teatrului românesc de revistă, care a cultivat cupletul satiric şi politic în perioada interbelică. Acestea sunt, poate, singurele elemente de veridicitate care leagă personajul jucat de Toma Caragiu, Costică Caratase, de actorul interbelic Constantin Tănase. Apropierea dintre cei doi se realizează mai mult prin povestea secundară a filmului, în care Caratase o descoperă şi o lansează în lumea muzicii pe slujnica din casă. Iar Constantin Tănase, se ştie, e cel care o lansează în trupa sa, „Cărăbuş”, pe nimeni alta decât pe Maria Tănase.

Cum se împletesc un film şi un destin

„Actorul şi sălbaticii” spune povestea celebrului teatru de revista „Vox”, al cărui director este Costică Caratase. Trupa de actori pregăteşte un spectacol în care numărul de rezistenţă este o virulentă şarjă la adresa nazismului, a lui Adolf Hitler şi a Gărzii de Fier. Atât Caratase, cât şi textierul său, Ionel Fridman (jucat de Mircea Albulescu), sunt somaţi de legionari să renunţe la idee. Prima victimă a legionarilor este Ionel Fridman, asasinat în prezenţa lui Caratase pentru că terminase textul spectacolului sfidând ameninţările. Caratase, un mare comic al Bucureştiului din anii războiului, rezistă presiunilor legionare care-i cer edulcorarea satirei, plătind cu viaţa îndrăznelile.

La polul celălalt e viaţa actorului care a inspirat acest film. Într-adevăr, la începutul perioadei interbelice, Constantin Tănase a creat trupa „Cărăbuş”, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret şi revistă pe parcursul următorilor 20 de ani; tradiţie prezentă şi astăzi, mai ales la teatrul de revistă „Constantin Tănase”, care funcţionează încă la adresa fostului „Cărăbuş”, pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureştiului. Problemele sale cu legionarii sau cenzura carlistă, atent punctate în peliculă, sunt însă complet necunoscute în biografia lui Tănase; sau, oricum, mult prea mici pentru a constitui subiect de film. Ce se ştie cu siguranţă, din viaţa artistică a lui Tănase, e că venirea Armatei Roşii şi actele abuzive petrecute în răstimpul scurt de la 23 august 1944 şi până la moartea actorului, în 29 august 1945, i-au oferit acestuia suficiente subiecte de criticat – iar criticile sale au atras după sine crearea unui lanţ de inamici.

Filmul este un strigăt mut la adresa regimului dictatorial în care România se găsea, regim care l-a suprimat pe Tănase. Însă atacurile nu sunt directe. Ţinta propagandei comuniste, chiar şi la 30 de ani de la finalizarea războiului, erau legionarii şi fascismul. Aceştia sunt sălbaticii împotriva cărora luptă prin satiră şi umor Caratase, sălbaticii care îi răpun cel mai bun prieten, sălbaticii din cauza cărora la final face infarct.

„El tic, eu tac, el tic, eu tac”

Poate una dintre cele mai mari deosebiri între realitate şi film, dincolo de perioadele total diferite în care se petrece acţiunea, este conturarea imaginii profesorului Nae Ionescu (în film, acesta apare sub numele de Guţă Popescu). Diabolicul lider Guţă Popescu este cel care stă efectiv în spatele acţiunii de stopare cu orice chip a reprezentaţiei lui Caratase. În realitate, chiar şi după remitizarea perioadei interbelice, după 1990, incluzându-l aici şi pe Corneliu Zelea Codreanu, nu se ştie cât de strânse au fost relaţiile dintre Căpitan şi Nae Ionescu. Se ştie că Nae Ionescu era simpatizant al Legiunii, dar nu se ştie cât de mult era de acord cu modul lor de a acţiona.

Şi dacă în peliculă sfârşitul lui Caratase este clar – artistul face infarct - , moartea lui Constantin Tănase, din 1945, e învăluită în mister. Actorul, dorind să ironizeze obiceiurile soldatului rus de a rechiziţiona ceasuri, a scris cupletul „Davai ceas”: „Rău era cu «der, die, das»/Da-i mai rău cu «davai ceas»/De la Nistru pân’ la Don/Davai ceas, davai palton/Davai ceas, davai moşie/Haraşo, tovărăşie”. După mai multe reprezentaţii, Constantin Tănase a fost arestat, ameninţat cu moartea, şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile „bandajate” cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi, şi-a deschis pardesiul, scoţând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu, marele actor era mort. Zvonurile vorbesc că soldaţii ruşi l-ar fi omorât. Oficial, Tănase ar fi murit din cauza unui blocaj renal; cauza însă este din nou sub semnul întrebării – un tratament cu vreo 20 de aspirine pe zi recomandat de medic.



Ziare.com
Comentarii

ABCD

Film exceptional. Replici memorabile, scenariu extraordinar, jocul scenic este de Oscar. Pacat de minciunile istorice publicate in film.

Postat de: Anonymous, 05 August 2014 |

Fals Grosolan

Rusine celor ce publica filmul fara sa avertizeze telespectatorii ca in film sunt minciuni si falsuri grosolane dictate de conducerea comunista.

Postat de: Anonymous, 01 Mai 2013 |

O "capodopera" a facaturilor, denigrarilor si falsificarilor

In acest sens este intr-adevar o capodopera despre cum sa denigrezi personaje importante si istoria propriu-zisa. Un film de interior ,teatral ,cu actori mari si cu un mesaj pe masura :MARI FALSURI ISTORICE, CULTURALE ,NATIONALE.

Postat de: Anonymous, 12 Decembrie 2011 |

actorul si,,salbaticii;;

e totusi n film ,capodopera artistica -ce trebuie pastrata

Postat de: Anonymous, 25 Septembrie 2011 |

De ce mi-aţi dezactivat mesajul, domnilor?

De ce mi-aţi dezactivat mesajul pe care tocmai l-am scris, aducînd date concrete asupra adevărului istoric, pentru ca tineretul să-l ştie, nu să-l intuiască din spusele unora sau altora?
Parcă eram cîndva indignaţi de cenzura "comunistă" care ascundea faţă de populaţie multe adevăruri, uneori dureroase, dar care nu dădeau bine faţă de regim. Dar acum ce facem? Repetăm "greşelile" epocii de dictatură? Sau, nu vă place dictatura ci numai metodele ei de menţinere la putere? Nu am insultat pe nimeni şi nu am folosit un vocabular licenţios care să justifice cenzura. Poate legea Năstase să fie de vină? Dar n-am făcut nici unfel de propagandă, n-am afişat nici un fel de însemne ci numai am prezentat numai date istorice dovedibile şi cifre, ca romînii să-şi facă o părere. Credeam ca prostu că am scăpat de metodele bolşevice...

Postat de: Anonymous, 08 Septembrie 2011 |

De celelalte crime, mult mai importante, de ce nu se vorbeşte?

Eu am văzut filmul o singură dată, la data lansării sale şi mi-a fost deajuns. Un gust amar mi-a rămas în suflet pentru că marele actor Toma Caragiu s-a lăsat antrenat într-o asemenea mascaradă care l-a descalificat mult în ochii mei şi, probabil şi a altora ca mine. Nu mi-a plăcut niciodată minciuna, din orice parte ar fi venit ea iar atunci cînd a apărut pe peliculă, m-a dezgustat pur şi simplu. Înţeleg faptul că o operă de artă introduce cu mijloace artistice metaforice şi de altă natură multă ficţiune pentru a impresiona şi a cîştiga simpatia publicului şi a avea succes, însă nu trebuie făcută cu orice preţ, ca preţul minciunii. Aici am văzut clar cum şi-au dat mîna iudeo-comuniştii şi spiritul de strigoi al lui Carol al II-lea întru asasinat şi falsificarea istoriei. Am ţinut în tinereţe mult la marele istoric N. Iorga şi am deplîns asasinarea lui de către o mînă de legionari scăpaţi de sub control în toamna anului 1940, însă, citind mai tîrziu am aflat despre atitudinea lui slugarnică faţă de depravatul Carol, despre modul de comportare a sa faţă de dascălii ce venise la el - în timpul guvernării Iorga-Argentioanu - cînd îl rugase pe el, omul de cultură, să anuleze "curbele de sacrificiu" prin care salariile nu le fusese plătite de cîteva luni. El, marele savant, aflîndu-se într-o staţiune de pe malul mării, le-a spus dascălilor aşa: "duceţi-vă şi înecaţi-vă în mare!". Mai tîrziu, atitudinea lui deosebit de ostilă faţă de Gardă, devenise arhicunoscută, contribuind şi ea la crimele odioase din noiembrie 1938 cînd 14 întemniţaţi legionari au fost STRANGULAŢI, precum şi cele din noaptea de 21/22 septembrie 1939, cînd, din fiecare judeţ, au fost împuşcaţi cîte 3-4 capi legionari (în total 153 pers.), plus alţi 118 legionari deţinuţi în lagăre şi închisori, de asemenea împuşcaţi în perioada dec. 1938 - sept. 1939. De aceste crime de ce nu se vorbeşte, v-aţi întrebat?

Postat de: Anonymous, 08 Septembrie 2011 |

Gandirea la romani

Gandirea(romaneasca):Sovieticii l-au asasinat pe Tanase,ei sunt vinovatii.Gandirea (viciata)iudeo-bolsevica:De moartea lui Tanase sunt vinovati legionarii(aplauze prelungite-si in sala de cinematograf si in societatea romaneasca viciabil-perisabila).

Postat de: Anonymous, 03 Septembrie 2011 |

Actorul

Cosmin:"Actorul Constantin Tanase si salbaticii Marcus si Caragiu".Ia hai sa facem filmul.Ne sponsorizeaza neobolsevicii sau ne cenzureaza?

Postat de: Anonymous, 03 Septembrie 2011 |

Filmul bate viata

Cosmin: Un film agresiv,cu aspecte isterice"Problemele actorului cu legionarii sunt complet necunoscute"dar tema centrala a peliculei o reprezinta demonizarea Garzii de Fier.In filmul documentar "Romania si dictaturile ei" este prezentata o fotografie in care Nae Ionescu se afla in stanga lui Corneliu Zelea Codreanu,deci era destul de apropiat de Miscare.Am vazut filmul antinazistului Marcus de mai multe ori,dar mi-a starnit dezgust.Acum.ca am o devoalare a filmului ,dezgustul a fost justificat.Pentru creierele de lemn ,filmul binecuvantat de comunisti a fost o capodopera a perioadei.Pe romanul Marcus Solomon il inteleg ca a gandit un astfel de film,dar pe aromanul Caragiu,nu.Nu este un film artisic,ci o insailare de atacuri calomnioase la adresa unor oameni nevinovati.Macar pentru atat lucru romanului Marcus i s-ar fi putut spune ca propaga acuzatii nefondate.Oricum ,cine ar fi incercat acet lucru ar fi fost catalogat drept"facist",

Postat de: Anonymous, 03 Septembrie 2011 |

rectificare:

Solomon Marcus e matematician si n-are nici in clin nici in maneca cu acest film. Poate te referi la Manole Marcus care e cu totul alta persoana;)

Postat de: Anonymous, 14 Noiembrie 2011 |

Tomita

Acest film l-am vazut de 10 ori , cred, si de fiecare data m-a impresionat. Trebuie vazut de toata lumea. Este indiscutabil o capodopera a cinematografiei romanesti. Film de Oscar.

Postat de: Anonymous, 02 Septembrie 2011 |

Exceptional film

Este, fara indoiala, cel mai mare rol facut de Toma Caragiu.
O drama deghizata in comedie.
Un film obligatoriu de vazut pentru cei care au ceva in cap.

Postat de: Anonymous, 02 Septembrie 2011 |

Publică un comentariu nou

By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Credeţi că achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1925 a fost justă?
Da
39%
Nu
40%
Nu ştiu
22%
Total voturi: 20815
Te abonezi la Historia şi câştigi
Aboneaza-te la NEWSLETTER
 

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014

HISTORIA, Nr. 153, Octombrie 2014 -
15 Octombrie 2014

În vara anului 1918, războiul civil aprinsese Rusia ca un rug. Pentru revoluţia boşevică, lunile fierbinţi de vară au reprezentat un moment de cumpănă; neobosit, Lenin ţinea discurs după discurs, încercând să redreseze situaţia.  De fiecare dată a vorbit cu convingere despre inevitabilitatea revoluţiei mondiale. Însă soarta îl va duce la uzinele Michelson, acolo unde va fi împușcat în condiții ce ridică până și astăzi mari semne de întrebare...

Vedeţi mai multe detalii
Realitatea.net

Popular content
Soluţie implementată de Tremend
SATI