10 profeţii apocaliptice

Reprezentările apocaliptice au constituit dintotdeauna o sursă bogată pentru imaginarul colectiv. Periodic apar curente şi poveşti despre sfârşitul lumii aşa cum o ştim, cu sau fără posibilitatea salvării. Fie că este vorba despre o justificare a unor concepţii despre viaţă prin revelaţii despre destinul omenirii, fie despre nevoia de evadare din cotidian şi de a conferi realităţii sensuri mai adânci, oamenii nu au dus lipsă de profeţii. Iată câteva dintre ele:

Cometa Hailey. Impresionantul veniment astronomic din 1910 avea să devină şi o sursă de nelinişte pentru populaţie, răspândindu-se nonsensuri cum că gazele toxice ale cometei vor intoxica pământul. Unii oportunişti au profitat de isterie şi au vândut pastile anti-cometă. Când s-a apropiat ziua trecerii pe lângă pământ, unii cetăţeni s-au refugiat în biserici, alţii s-au baricadat în case şi au pus prosoape în prag pentru a opri ‘fumul’.

Mileriţii. Falsul profet William Miller este poate cel mai faimos profet al secolului al XIX-lea. A prezis venirea lui Iisus şi că aceasta se va petrece după ce pământul va fi înghiţit de foc în martie 1843 sau 1844. Propovăduindu-şi ideea în presă şi tot felul de postere, a reuşit să convingă nu mai puţin de 100.000 de oameni să îşi vândă bunurile. Când sfârşitul nu a venit şi data a fost modificată de mai multe ori, adepţii nu s-au lăsat descurajaţi şi au fondat cultul adventist.

Harold Camping. Evanghelistul a prezis apocalipsa, legată tot de venirea lui Iisus, pentru anul 1994. Camping şi-a elaborat calculele pornind de la nişte date găsite prin Biblie, schimbând şi el data de mai multe ori.

2012. Mai aproape de noi, apocalipsa mayaşă s-a dovedit a fi rezultatul unor suprainterpretări ale sistemelor calendaristice şi unei neînţelegeri a filosofiei timpului ciclic. A fost momentul când au circulat multe poveşti despre misterioasa planetă Nibiru cu care ne-am fi ciocnit.

Penticostalii. În 1963, locuitorii din Arizona au observat un nor bizar deasupra deşertului. Pastorul penticostal William Branham, care fondase o mişcare de vindecare spirituală, a început să le vorbească oamenilor despre întâlnirea sa cu şapte îngeri care i-ar fi dezvăluit ce însemnau peceţile pomenite în Apocalipsa Sf. Ioan şi l-ar fi încărcat cu viziuni care indicau ziua fatidică undeva prin 1977.

Anabaptiştii din Münster. După reforma protestantă s-au ivit nenumărate mişcări milenariste, unele atât de radicale încât îi tulburau şi pe disidenţii teologi ca Martin Luther. ‘Cei care se vor boteza iarăşi’ respingeau orice formă de organizare politică şi ierarhie socială în favoarea unei comunităţi ideale teocrate. În 1530 anabaptiştii au pus stăpânire peste oraşul Münster şi l-au considerat noul Ierusalim. Situaţia era însă departe de idealul teocratic: Jan Bockelson, un croitor din Leiden, s-a autointitulat Mesia ceie de-a doua veniri, şi-a luat mai multe soţii, a emis monedă proprie şi şi-a chinuit concetăţenii. Sfârşitul ‘republicii’ anabaptiste s-a petrecut într-o baie de sânge.

Martorii lui Iehova. Începutul Primului Război a panicat multă lume, dar în mod special societatea de supraveghere a Sionului, din care s-a format secta martorilor lui Iehova. Fondatorul, Taze Russell, mai prezisese o dată fără succes venirea lui Iisus, iar războiul îi oferea acum ocazia să o repete.

Marele incendiu din Londra. Nu ar trebui să ne surprindă că dezastrul din 1666 a fost interpretat drept apocalipsa ţinând cont de semnificaţia creştină a lui 666. In plus, cu un an înainte o epidemie de ciumă curmase mai bine de 100.000 de vieţi. Focul catastrofal izbucnit la o brutărie în Pudding Lane s-a răspândit rapid, distrugând 13.000 de clădiri, dar numărul victimelor a fost doar de 10.

Acceleratorul de particule. Omul contemporan nu este nici el ferit de tentaţia apocalipsei si de a crea mituri. Acceleratorul inaugurat în 2008 la Geneva a permis oamenilor de ştiinţă să reproducă şi să observe condiţiile imediat după Big Bang, pentru a înţelege mai bine formarea universului. Temerile amplificate şi de mass-media invocau posibilitatea creării unor găuri negre care ar fi putut ‘înghiţi’ pământul.

Y2K. Anul 2000 a fost şi el însoţit de tot felul de frici, dar poate că cea mai mare s-a înregistrat în domeniul IT, cu aşa-numitul “Y2K computer glitch” Iniţial, când s-au elaborat codurile pentru computere, datele s-au prescurtat cu ultimele două cifre pentru a nu ocupa multă memorie. Când s-a ajuns la anul 2000, deci abrevierea 00, sistemul risca să dea erori confundând cu 1900. Unii credeau că acest ‘glitch’ va atrage consecinţe apocaliptice, că nu va mai funcţiona deloc economia. Guvernul şi corporaţiile americane au cheltuit însă 108 de milioane de dolari pentru soluţionarea Y2K, iar singura consecinţă negativă au reprezentat-o nişte facturi restante din anul 1900…