Tragedia avionului rusesc și obsesia pentru revoluția mondialǎ

Spațiul aerian a devenit deosebit de interesant pentru transportatorii grǎbiți sǎ obținǎ cȃștiguri rapide sau sǎ aibǎ supremație militarǎ. Existǎ avantaje evidente, dar riscurile sunt pe mǎsura timpului cȃștigat. Anul 2016 a fost marcat și de prǎbușirea unui avion rusesc ce transporta spre frontal din Siria o parte a formației cunoscutǎ sub numele de Corul Armatei Roșii. Accidentul a avut loc lȃngǎ orașul Soci și epava avionului a fost gǎsitǎ ȋn apele Mǎrii Negre. N-au existat supraviețuitori printer cele 92 de persoane aflate la bord. Era foarte normal. Aparatul de zbor de tip Tu-154 a fost conceput din start ca un avion rapid. Aripile erau dispuse ȋn sǎgeatǎ spre partea posterioarǎ a fuzelajului și propulsia era asiguratǎ de trei motoare puternice. Orice destabilizare a parametrilor de zbor duce imediat la un picaj ce nu mai poate fi oprit nici mǎcar de piloții experimentați. Aceasta este soarta modelelor rapide concepute pentru atacuri la nivel planetar prin transportarea trupelor special, a celor obișnuite, a armamentului sau a bombelor.

1049022533.jpg

Bucati din avionul Tu-154 prabusit langa Soci

Tu-154 are o tristǎ carierǎ a dezastrelor și cel din Marea Neagrǎ este doar o ultimǎ dovadǎ a ceea ce planificau sovieticii pentru expansiune mondialǎ rapidǎ. Debutul a fost ȋn forțǎ ȋn anul 1973 cu 66 de victime din 100 de pasageri pe un aeroport din Praga. Un accident din 1980 a dus la moartea a 166 de personae din tot atȃtea aflate la bord. A rǎmas cel mai mare dezastru din istoria Kazahstanului. Aparatul promitea sǎ fie mult mai bun la capitolul nenorociri.  Anul 1994  a adus 160 de victime din tot atȃtea posibile ȋn regiunea Xian din China și deține recordul de nenorocire ȋn țara asiaticǎ. Trista celebritate a fost confirmatǎ de drama polonezǎ de la Smolensk din 10 aprilie 2010 cȃnd au pierit 98 de persoane, elita conducǎtoare a țǎrii slave ȋn frunte cu președintele Lech Kaczyński. Era o reeditare a masacrului de la Katyn ȋn varianta tehnologizatǎ. Nici Romȃnia n-a fost ocolitǎ de catastrofe și, ȋn februarie 1989, a cǎzut un exemplar ȋn timpul unui zbor de antrenament, prǎbușirea soldȃndu-se cu moartea celor cinci persoane de la bord. Cine se urcǎ ȋn acest model cu motoarele dispuse ȋn coadǎ are semnat contractul cu Moartea ȋn alb. Lipsește doar data decesului. Multe accidente au fost puse pe seama unor condiții meteo dificile sau a altor cause ce n-au legǎturǎ cu aparatul de zbor. Conducerea de la Moscova a fost interesatǎ numai de vitezǎ și autonomie, ceea ce proiectanții sovietici au realizat din plin. Avionul Tu-154 are o vitezǎ maximǎ de 975 km/h și poate sǎ ajungǎ pe aeroporturi aflate la 3.900 – 6.600 km. Autoritǎțile sovietice erau discrete ȋn ceea ce privește nenorocirile militare și cine știe cȃte secrete zac prin fondurile arhivelor.